4 3 2

"4 luni, 3 saptamani si 2 zile", ca sa fiu mai exacta...
2 lucruri imi vin in cap cand ma gandesc la filmul asta:
Unu. Cum pot sa fiu atat de pe alta planeta incat sa nu imi dau seama ca doctorul ala vroia o partida de sex decat in momentul in care Otilia a intrat in baie, dezbracata si a inceput sa se spele? Aparent pentru mine genul asta de solutii nu exista, nu fac parte din universul in care traiesc. Iar momentul in care mi-am dat seama despre ce este vorba a fost... foarte tarziu, cand exclusesem orice alta varianta care sa explice scena aia... si a venit ca un soc. M-am socat. Cred ca traiesc pe alta planeta.
Doi. Si daca nu existau anticonceptionale si prezervative inainte de '89, atunci de ce nu avem cu totii cate 7 frati acasa? O femeie este fertila tot timpul. Deci probabilitatea de a ramane insarcinata este direct proportionala cu frecventa contactelor. Oamenii de atunci erau abstinenti sau femeile faceau cate 2-3-4... avorturi pe an? Dilema!

In final, este un film bun. Nu unul frumos, ci doar unul bun. Si socant prin excelenta. Cutremurator...

Dolce far niente!

Sambata
Trezit tarziu, cafeluta sau fulgi cu lapte, cearta (asta nu imi vine sa o pun in lista asta, dar a existat; in orice caz, cand ma gandesc la weekendul asta prefer sa o scot de pe lista), shopping (cautat geaca de iarna, nu pentru mine), papat la un moment dat pe drum, eu continuat shopping-ul gandindu-ma la Craciun (desi de ce sa nu zic, m-am gandit si la mine:)), el intors acasa pentru uitat la meci, film, planuri de sufragerie de la Ikea, nani...

Duminica
Trezit foarte tarziu (~ora 2), scris niste mail-uri, gatit aripioare cu ciupercute la cuptor si cartofi prajiti, papat, gatit orez cu lapte, papat din nou, film, nani...

// me is happy :)

Weekend in Strasbourg

Strasbourg, cu vreme urata. Cu frig si ploaie. Ehh, toamna de noiembrie... ce poti sa speri altceva?!
Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg. In jurul ei bate tot timpul un vant intepator... sau ciupitor... un mic crivat... E coada dracului care se tot plimba cica pe acolo!
Are si un ceas mare, "une horloge astronomique", cu apostoli care ies din ceas ca la parada in fiecare zi la 12... pe care am sa ii vad data viitoare, ca acum nu am fost pe faza.
Si da, in fata catedralei se vand castane :) Castane coapte, care se fac in cuptoare mici in forma de locomotiva. Alea chiar mi-au placut!!

Cred ca ma asteptam sa vad mai putini arabi. Adica in Paris sunt multi ca e doar capitala. Dar ma gandeam ca Strasbourg, fiind oras mai de provincie, si-a pastrat mai bine puritatea sangelui francez. Dar aparent nu... Imigrantii au invadat tot!
In orice caz, chiar si asa orasel de provincie cum e el, e foarte cosmopolit! Toate firmele din Paris erau prezente si aici (sau cel putin alea care ma intereseaza pe mine), iar barurile erau la fel de multe, la fel de pline, si berea la fel de... buna! Sau in fine, eu personal as zice ca cafeaua, sucul si vinul erau la fel de bune. Berea e cam la fel peste tot. Ca se numeste San Miguel, Kronenbourg sau Duval... tot aia!!

Strasbourg... mai mare decat credeam. Si poate si mai frumos. Cu stradute mici, dar, desi noiembrie, inca pline cu ghivece de flori (...numai mie imi mor florile...) cu case cu barne in stil germanic, cu restaurante cu tarte flambée sau flammekueche sau flammenkueche sau flammenkuche (asta in alsaciana) si cu prieteni. Desi nu cu prietenii mei, dar cu prieteni. Si asta a incalzit atmosfera si temperatura. Prietenii si alcoolul. Si dragostea :)

Ochii mei vad prima zapada...

...in iarna asta, in orasul asta.
Si cum stateam eu cu ochii in calculator, am detectat miscare in spatele monitorului, pe fereastra. Am ridicat privirea si erau ei. Primii fulgi pe care ii vad in iarna asta. Fulgi mari si lenesi dansau in aer.
Am vrut sa ies din casa, sa fug la el sa il fur de la munca si sa fugim apoi impreuna sa ne ascundem in spatele unei cani mari de vin fiert in coltul cel mai indepartat al unui bar dubios.
Ehh, dar nu s-a intamplat chiar asa. Am iesit din casa, dar nu atunci, ci mai pe seara cand el pleca de la munca si cand de altfel nici nu mai ningea, dar macar era in continuare a' dracului de frig. Si ne-am ascuns intr-un bar, dar nu in unul dubios, ci in "barul nostru". Barul nostru de la hotelul Rössli. Si nu am luat vin fiert, ca nu am gasit (si ma si indoiesc ca o sa gasesc prea usor in orasul asta), ci 2 beri si un cocktail... ceva cu gin si lime.
Si am fost noi 2. Mai veseli si mai tristi. In prima zi cu ninsoare din iarna asta. In Zurich.

Lumea mea

Stau acum... cu ochii inchisi si ma gandesc la tot ce e bun in noi. Si imi amintesc de fiecare clipa cand am stat unul langa celalalt si ne-am tinut de mana. Imi aduc aminte de fiecare cer senin, de fiecare zambet... de tot ce a fost pur si real intre noi...
Alung pentru moment toate gandurile negre care ma dor atat. Acesta este un post frumos!!

Si imi dau seama ca... lumea mea e vrajita de tine. Spiridusii danseaza si stelutele licaresc in lumea mea... si asta este doar pentru ca...

Lumea mea e vrajita de tine...
Inima te vrea iar langa mine...
E-o poveste ce nu are nume
N-are cap, doar suspine

Da... are si suspine, atat de multe suspine... Dar acesta este post frumos!! Iar acum imi aduc aminte de toate zambetele care au fost. Si incerc sa zambesc si acum.

This Fairy is back in town!!

Yes, I am back!!
Unde am fost pana acum plecata? Nu stiu si nici nu conteaza. Dar da, intr-adevar... a durat cam mult pana am revenit. Cam toata viata mea de pana acum...

Dar m-am intors. La viata. Viata mea.