What British people say vs. What they really mean

[from Today I Learned]

fernweh

[from other-wordly]
pronunciation | FEIRN-weyh, with fei as in feint

La vanatoare

Deci am fost la vanatoare. Si nici nu imi vine sa cred ce misto a fost!...
I-am zis tatei. Cred ca m-a invidiat in secret :-)
Imi pare doar rau ca nu am facut poze... Caci o dimineata de 11 noiembrie cu 20 °C greu se mai gaseste...

Viata la tara. Franta.

Mi-as dori din suflet sa stiu descrie in cuvinte nu maiestrite, ci fidele... cat de frumoasa e linistea. La tara, in Franta. Dar cumva, mi-e si frica sa ii spun pe nume, de frica sa nu o stric cumva...

Mi-am amintit ca vorbeam odata de sunetul meu preferat. Nu e valabil tot timpul, dar asa frumos ma unge pe suflet cand se mai intampla... Stii ca la o masa se pot bea 7 tipuri de vinuri? Un rosé pentru aperitif si un vin de porto, un alb pentru entré, 2 rosii pentru felul principal, unul rosu pentru branza si un Layon pentru desert. Stii ca la o masa se poate manca si la aperitif, se pot lua 2 entréuri, felul principal (grillades) cu 3 tipuri de accompagnement, 5 tipuri de branza si 2 deserturi + cafea? 11 oameni la masa si mai mult de 3 ore de stat la masa? Zic mai mult de 3 ore, pentru ca eu am plecat dupa 3... petrecutul timpului impreuna a continuat pana spre seara, 20h30 si nimeni nu plecase (incepusera la 14h00).

Stii cum e sa mananci de sa te juri ca nu mai pui gura pe mancare - si asta in seara de dinaintea mesei de mai sus. Somon preparat in 3 feluri ca entré cu inghetata de fistic. Haddock grillé cu orez, moules, calamars, chorizo - à la façon paella, dar de lux. Pre-desert, crema de .. ce-o fi fost? chimen? cu sirop de zmeura. Desert, piersica coapta cu inghetata de vanilie si frisca. Post-desert, profiterol cu frisca si sirop de rom sau fruit de la passion.

Stii sa culegi mure? Si pe urma sa faci o charlotte cu ele? Mure multe, in camp, in plin soare, printre urzici si tzepi. Suspectez ca inca mai am 2 infipti in degete... Tzepi adicatelea. Si cateva prin minte. Zambete la anume amintiri... :-)

Hmm... sa te duci la mare intr-o fuga. Sa faci plaja, crema, reviste frantuzesti gen Femeia, baie, plaja, plaja, plaja... Sa cumperi caramele, crema de caramel, Breizh Cola si Kouing-Aman... Si Dumnezeu a inventat le caramel au beurre salé... ahahamm...

Stii sa te joci cu un catel? Unul mare, frumos si destept. Si mare. Am zis?... :-)

Sa tragi cu carabina la tinta? Se vede clar diferenta intre cine stie sa traga si cine nu. Dar nu sunt nici un anti-talent...

Stii sa te plimbi cu bicicleta, din deal pana in vale si din vale pana in deal, de pe asfalt pe drum de tara. De cand nu ai mai facut o intrecere de viteza cu niste biciclete fara frane?

Si sa te prinda ploaia in padure? Stiai ca in padure poate sa nu te ploua? La genul... ah, da, ia uite, ploua, dar ne adapostim putin si e ok. Si pe urma cand ploaia trece si iesi din padure te intrebi de unde e atata apa in toate baltile?! Ca ulterior sa afli ca s-a numit furtuna... Yeah, right! Numai de ploaie nu-ti pasa cand patul ti-e moale si frumos mirositor pe crengi de ferigi proaspat taiate, iar soarele iti incalzeste fesele... Si iara mai trec cateva prin minte. Zambete si momente... :-)

Si stii ce frumoasa e o "nunta la tara"? Sunt unii oameni care stiu sa se distreze fara sa se gandeasca cum o fac. Si iese asa, pur si simplu, e incredibil!... Putina improvizatie si se pleaca in free-style!

... :-)

Cu cortul

Ma intreb de ce atunci cand am tot cautat pe la prietenii mei sa mi se impartaseasca din experienta lor de mers cu cortul, nu am gasit pe nimeni cu astfel de povesti?... Pana la urma tot eu eram cea care aveam experienta cea mai recenta si mai serioasa: 10 zile in Apuseni.

A fost o surpriza sa descopar ca ma invart intr-un mediu atat de select, ca notiunea de cort a fost inlocuita total cu notiunea de hotel de minim 3 stele.

Mai stii sunetul de lemne ce pocnesc pe foc, intunericul profund al noptii, lumina puternica a lunii... si senzatia de bine, caldura si de (a)casa de dinainte sa adormi in sacul tau de dormit?

Voluntariat

Trebuie sa investighez asta. Poate ca projects-abroad poate fi o idee buna. Si daca nu buna, atunci macar noua si asta poate fi destul.

De ce?... pentru ca...
- daca vrei sa cunosti o tara, iti trebuie timp - turismul se face in 1-2 saptamani, adevarata cunoastere se face in mai mult
- ca turist vezi frumusetile; avand o pozitie implicata cumva in societatea locala vezi mai mult
- o experienta de voluntariat cred ca m-ar schimba la nivel personal - motivatia pentru o astfel de experienta ramane poate in primul rand tot una egoista, caci in primul rand as cauta efectul asupra-mi, dar facand ceva pentru mine, as face ceva pentru altii, si facand ceva pentru altii, m-ar impacta cumva in bine - si acest impact este cel  pe care il caut
- vreau sa cunosc oameni diferiti de mine si de tot ce am cunoscut pana acum, oameni pe care nici nu mi-i pot imagina acum, asa cum sunt
- ... because I want to save the world! :-)

Circ politic

Zilele astea vad mahalaua autohtona in politica romaneasca, unde cele 2 tabere isi arunca mucii in fasolea celorlalti. O vad intre oamenii care discuta aceasta politica, cand fiecare ia partea cuiva si isi explica unii altora cum e mai bine (asta e finut spus, ca de fapt isi aduc argumente, contra-argumente, contra-contra-argumente si nu se mai opresc niciodata din acest vartej).

Iar faza cu B care ii reproseaza lui G ca face vizite in fapt de seara acasa la domnu escroc mogul V si asta cu 3 zile inainte de alegerile finale mi se pare circ pur (urasc circul, si cu atat mai mult pe cel cotidian). Intr-un spirit cat se poate de telenovelistic, faza mi se pare similara cu B care ii reproseaza lui G ca isi petrece noaptea acasa la V. Intrebarea care se pune acum... G si V - sex salbatic sa nu? (de parca ar mai avea vreo importanta astfel de detalii, zic eu) Ca la o adica incornoratul B nu are de unde sa fie sigur ce s-a intamplat intre ceilalti 2 in acea noapte, dar dat fiind reputatia lui V, nu poate decat sa presupuna ce e mai rau.

Si uite asa, cei care discuta politica se impart in 2 tabere si fiecare isi da cu parerea in cine ar trebui si in cine nu ar trebui sa aiba incredere. Si discuta fara noima sau finalitate. Pentru ca intotdeauna se va mai gasi un muc de aruncat. Ca slava cerului, e de unde!

Telenovelistic, dom'le, de milioane! Si de asta circul politic prinde atat de bine la mase si merge de minune cu bere si mici! Caci daca castigam, sarbatorim! Iar daca pierdem, ne inecam amarul!
(asta din seria "dati poporului circ si paine" - si alcool, as adauga eu)

Ti-o trag, frate!

Gasesc cumva un pattern in caracterul romanesc.
Se zice ca exista trasaturi de nivel national. De exemplu, se zice ca romanii ar fi primitori. Aiurea, as zice! Sau in fine, nu mai mult decat altii! Dar sa zicem.

Dar acum vad altceva. Vad o atitudine de genul "hai sa ii dau in cap", o atitudine certareata, de mahala, ca la piata, intre tzatze. Vad rautate si micime, venin si agresivitate. Si totul e pur si simplu, din principiu.
Daca pot sa ii trag la gioale, o fac, dom'le, din principiu! Nu ca l-as cunoaste, nu ca mi-ar fi facut ceva rau, nu ca ar merita-o. Ci doar ca sa fiu sigur ca iese 1-0 pentru mine. I-o trag ca e prost, dom'le, prost! Sau i-o trag ca pare ceva mai destept ca mine si mi-e frica sa nu imi fure osul! In orice caz, i-o trag, ca sa fiu sigur!

Si vad asta peste tot. O vad in politica, o vad la cei care discuta politica. O vad in privirile romanesti care te masoara din cap pana in picioare, sa vada ce marca scrie pe etichetele hainelor tale. O vad la colegii de echipa care nu iti vand un pont, decat daca au vreo datorie, si poate nici atunci. O vad in prietenii vechi cu care nu te-ai mai vazut de mult si care te intreaba cat castigi pe luna si cand te mariti. Iar daca castigi mai putin ca ei si nici nu te-ai maritat - i-ai facut fericiti pe ziua aia. Iar daca nici nu iti place ce faci, ai pus cireasa pe tort. Daca esti fericita si aproape logodita, e nasol, ca se gaseste cineva care sa fie proaspat despartita de prietenul de 4 ani care o insela. Iar daca nu le zici nimic, o sa ti se puna eticheta de "ia uite la ea, ce fitze de secretoasa". O mai vad la magazin, la statul la coada, in metrou. O vad in lipsa de politete cotidiana. Prea o vad peste tot!... Bleah!

(cred ca prea am fost crescuta numai de bunica - uneori ii regasesc ideile fixe atat de tare in mine)

Amazingly beautiful

In Oxford, he told me:
You are amazingly beautiful!
And I said thank you and smiled :-)

Recuerda Barcelona...

[Me llaman Calle, Manu Chao]

Roland Garros

Roland Garros, Paris, duminica, prima zi.
José Acasuso - Dominik Hrbaty: 6-4, 6-2, 6-4

José Acasuso... 26 de ani... tot ce vrei :-)
Tenis... I'm loving it!!

Simply... Barcelona

As putea sa scriu la nesfarsit despre orasul asta... Poate si pentru ca am atatea de spus, mi-e greu sa ma apuc, ca nu gasesc niciodata momentul bun. I simply adore it... :)
Sa povestesc despre Gaudi si formele si culorile lui? Mi-am cumparat o carte despre el si arhitectura lui... Si mi-am cumparat si un degetar intr-un mozaic verde. Pur si simplu splendid!! Culorile in mozaic erau peste tot: pe cladiri , in hainele oamenilor, in sticlarie, in bijuterii, in viata fiecaruia...
Sa povestec mai bine cum este sa te plimbi printr-un acvariu si sa iti treaca rechinii pe deasupra capului? Sau sa spun cum se reflecta lumina prin apa si cat de frumos ajungea sa sclipeasca totul pe tine?...
Sa povestesc despre oamenii zambitori si atat de relaxati pe care ii vedeai pe strada? Se vedea ca oamenii aia traiau intr-un oras pe malul marii, unde poti sa iti iei o vacanta intr-o dupa-amiaza...
Sa povestesc despre nisip si mare?... Nu, asta ar fi mult prea clasic :)
Sa povestesc despre casele-cubuletze, asezate unele peste altele, de parca ar fi fost cubuletele de plastic colorat ce le aveam in dotare la gradinita?...
Sa povestesc despre umbra palmierilor si portocalilor sau despre soarele dulce de martie care te alinta?...
Si muzica?!? Sa spun despre flamenco?... Am vazut 2 feluri: unul "cu suflet" si unul comercial, clar care a fost mai frumos:) Recomand calduros Camarón (in traducere, "Crevetele")!! Si de asemenea recomand furtunos barul Jazzsi, unde in fiecare seara se canta muzica live. Si ce muzica... I have no more words :)
Nu... nu cred ca am sa povestesc nimic din toate minunatiile astea. Le las sa dospeasca in sufletul meu pana cand dorul va creste atat de mult, incat va trebui sa ma intorc acolo.

Si un ultim gand... Am aflat ceva foarte frumos: calutii de mare sunt monogami (au acelasi partener toata viata) si isi arata afectiunea in fiecare zi, incolacindu-si coditele impreuna :)

I am so in love... :)

My night

[The Night - Ferdinand Hodler]

Noaptea si ce imi aduce ea...
Linistea de care am atata nevoie, energia pentru urmatoarea zi, dulceata bratelor tale in care ma scufund, inocenta si inconstienta vietii, puterea de a incepe o noua zi...

Negrele umbre care ma bantuie, ecoul durerii adunate care ma surzeste in tacerea intunericului, frica de a ma trezi, frica de a dormi prea mult, cosmarul zilei de maine...

Noaptea lui Hodler m-a lovit azi, intr-o sambata luminoasa la Musee d'Orsay.
Cred ca e mai simplu sa pictezi decat sa canti. Iar eu nu mai fac acum nici una din ele. Ar trebui sa profit de amalgamul de idei care ma bantuie si sa scot ceva din ele. Ar trebui sa le desenez.
Ar trebui sa fac. Sau sa fac.

Me, reborn

Am ajuns in sfarsit in Paris. Dupa 4 ore de drum si dupa ce am carat un mare numar de kilograme de bagaje... mai multe decat cantaresc eu acum :)... m-au asteptat prietenii zambitori si o portie de sushi la japonezul de la Louxembourg.
Acum sunt in siguranta. Acum sunt la adapost. Acum am toate conditiile sa fiu eu... din nou, eu.
Acum... sunt... bine :)

Decembrie in Bucuresti

Ce poate fi mai formidabil decat sa trebuiasca sa te trezesti mult prea de dimineata fata de cum esti obisnuit si sa trebuiasca sa iesi afara... printr-un Bucuresti plin de ploaie, noroi, mizerie, aglomeratie?...
Aveam de mers 2 statii de la Lujerului pana la intrarea in Politehnica de pe Iuliu Maniu. Ehh, dupa ce ca vanzatoarea de bilete RATB "trebuia sa vine imediat", dupa ce ca nu puteai urca in autobuz decat daca inotai inainte vreo 2 metri prin balti, dupa ce ca nu venea nici un autobuz, mai si ploua... dupa cum deja am zis. Am luat-o pe jos. Cea mai buna decizie. Si cat am mers eu asa pe jos drum de 2 statii, nu a trecut nici un autobuz in sensul care trebuia. In schimb in sens opus... am vazut cevl putin 10 autobuze/troleie pe acea distanta. Ca sa nu mai zic ca erau si 3 de 336 unul dupa altul.

Ehh... sweet Bucharest :)
Cine recunoaste imaginea?... Autobuz bucurestean. Cool!!

Dar acelasi Bucuresti... imi ofera niste intalniri cu prieteni dragi mie. Prieteni care au fost acolo cand trebuia si care despre care cred ca mai pot fi acolo cand mai e nevoie.

Londra by rain, fog & wind...

Am vazut in sfarsit acele lucruri despre care am invatat atat de mult, pentru fiecare teza la engleza din liceu. Si, surprinzator, nu le uitasem chiar pe toate. M-am simtit bine stiind.

Pacat doar ca nu am vazut decat un foarte mic procent din tot ce vroiam eu sa vad... Sper doar ca nu e ultima oara cand voi merge acolo.
E frumoasa Londra. Cred ca ma asteptam sa nu fie asa frumoasa, si faptul ca m-a surprins i-a crescut frumusetea in ochii mei. E frumoasa...

Si ce mi-a placut cel mai tare a fost Westminster Abbey. Bine, nu ca as fi vazut si altceva in afara de asta. Dar imi place sa cred ca daca as fi vazut tot ce era de vazut, tot asta mi-ar fi placut cel mai mult. I'm positive, aren't I?!? :))


Si ce am mai facut... am descoperit o tipa frumoasa care are o casa frumoasa. Am descoperit simplitate, liniste si echilibru. Si toate astea in inima Londrei.
Asta era camera unde se mananca. Si in dreapta era un ceas mare, impunator... Lucrat de mana chiar de catre proprietari.
Cum poti avea ceva mai pitoresc decat asta? :)

Weekend in Strasbourg

Strasbourg, cu vreme urata. Cu frig si ploaie. Ehh, toamna de noiembrie... ce poti sa speri altceva?!
Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg. In jurul ei bate tot timpul un vant intepator... sau ciupitor... un mic crivat... E coada dracului care se tot plimba cica pe acolo!
Are si un ceas mare, "une horloge astronomique", cu apostoli care ies din ceas ca la parada in fiecare zi la 12... pe care am sa ii vad data viitoare, ca acum nu am fost pe faza.
Si da, in fata catedralei se vand castane :) Castane coapte, care se fac in cuptoare mici in forma de locomotiva. Alea chiar mi-au placut!!

Cred ca ma asteptam sa vad mai putini arabi. Adica in Paris sunt multi ca e doar capitala. Dar ma gandeam ca Strasbourg, fiind oras mai de provincie, si-a pastrat mai bine puritatea sangelui francez. Dar aparent nu... Imigrantii au invadat tot!
In orice caz, chiar si asa orasel de provincie cum e el, e foarte cosmopolit! Toate firmele din Paris erau prezente si aici (sau cel putin alea care ma intereseaza pe mine), iar barurile erau la fel de multe, la fel de pline, si berea la fel de... buna! Sau in fine, eu personal as zice ca cafeaua, sucul si vinul erau la fel de bune. Berea e cam la fel peste tot. Ca se numeste San Miguel, Kronenbourg sau Duval... tot aia!!

Strasbourg... mai mare decat credeam. Si poate si mai frumos. Cu stradute mici, dar, desi noiembrie, inca pline cu ghivece de flori (...numai mie imi mor florile...) cu case cu barne in stil germanic, cu restaurante cu tarte flambée sau flammekueche sau flammenkueche sau flammenkuche (asta in alsaciana) si cu prieteni. Desi nu cu prietenii mei, dar cu prieteni. Si asta a incalzit atmosfera si temperatura. Prietenii si alcoolul. Si dragostea :)

Ochii mei vad prima zapada...

...in iarna asta, in orasul asta.
Si cum stateam eu cu ochii in calculator, am detectat miscare in spatele monitorului, pe fereastra. Am ridicat privirea si erau ei. Primii fulgi pe care ii vad in iarna asta. Fulgi mari si lenesi dansau in aer.
Am vrut sa ies din casa, sa fug la el sa il fur de la munca si sa fugim apoi impreuna sa ne ascundem in spatele unei cani mari de vin fiert in coltul cel mai indepartat al unui bar dubios.
Ehh, dar nu s-a intamplat chiar asa. Am iesit din casa, dar nu atunci, ci mai pe seara cand el pleca de la munca si cand de altfel nici nu mai ningea, dar macar era in continuare a' dracului de frig. Si ne-am ascuns intr-un bar, dar nu in unul dubios, ci in "barul nostru". Barul nostru de la hotelul Rössli. Si nu am luat vin fiert, ca nu am gasit (si ma si indoiesc ca o sa gasesc prea usor in orasul asta), ci 2 beri si un cocktail... ceva cu gin si lime.
Si am fost noi 2. Mai veseli si mai tristi. In prima zi cu ninsoare din iarna asta. In Zurich.