ToDo 2018

Vreau sa fiu un om matur.

ToDo 2017

3 noi chestii pe lista:

• sport regulat - nu neaparat des sau care te face sa transpiri mult, dar regulat
• trezit dimineata (mai) devreme - incet, incet, I'm getting there
• 1 ora / zi "ceva" pentru mine - acel "ceva" poate sa fie orice din orice domeniu (le stiu eu care-s alea), eventual dimineata, pe drum, imediat dupa pranz sau seara

Conversations

There are conversation topics that make everyone go to their respective corners. That trigger the deepest stereotypes and assumptions, on both sides.
Examples include discussions on religion with religious people, on politics around elections or on any conflict with people involved.

There is no get around.

ToDo 2016

Vreau... da, iara vreau ceva. :-)

Vreau sa cresc mare. Sa fiu adult. Femeie. Caci, nu, inca nu sunt...

Vreau sa fiu responsabila. De mine, dar si de cei din jurul meu. Sa se poata conta pe mine. Sa fiu de baza. Sa fac lucrurile bine si sa se stie.

Si nu in ultimul rand... vreau sa ofer mai multa compasiune. Sunt un sloi si de fapt imi convine, caci ma ating mai putine. Si nu, nu vreau sa ma atinga mai multe, in nici un caz. Dar vreau sa ating eu mai mult pe ceilalti. Sa am un umar de oferit. Si o imbratisare.

Cu alte cuvinte... sa dau mai mult.
Dar doar cui trebuie. Caci la restul... traiasca Je-m'en-foutiste-ul!

...
Vreau sa cresc mare.

Ikigai si recunostinta

Ce ma motiveaza. Ce ma face sa ma scol dimineata din pat. What keeps me going. My ikigai...

Oamenii. Imi dau seama din ce in ce mai des ca in mijlocul a tot sunt oamenii. Oamenii frumosi...
Am eu de demult un "test", nu stiu daca am spus povestea asta vreodata aici. Am o intrebare pe care ma amuz sa o pun cuiva din cand in cand.

Ai 2 functii: calitatea umana si calitatea muncii. Se pot defini in multe feluri, in functie de cu cine vorbesc. Sa zicem un exemplu.
Calitatea umana, la extremitatea pozitiva sunt acei oameni care te respecta, de la care ai ce invata in permanenta, care te ajuta is te inspira sa cresti. La extremitatea negativa sunt acei oameni invidiosi, care iti sufla in ceafa si care te infunda cu fiecare ocazie pe care o au.
Calitatea muncii, la extremitatea pozitiva, este acel proiect pe care il visezi, care te motiveaza, care te tine in priza, in care ai ocazia sa inveti ceva nou, iar munca ta serveste cui vrei tu (tie, firmei tale, societatii, umanitatii - orice te motiveaza cel mai tare). La extremitatea negativa este acel proiect de care nu poti sa scapi, in care trebuie sa faci ceva pentru ca esti fortat de circumstante, in care totul e monoton, in care nu inveti nimic nou.
Ideea e ca nu poti avea totul in acelasi timp: si oamenii perfecti si munca perfecta. Si nu le poti avea pe amandoua in proportii egale. Neaparat trebuie sa alegi una din doua, in detrimentul celeilalte. Ce alegi?

Ei, eu intotdeauna am zis ca aleg oamenii. Si si azi, inca o data imi dau seama ca tot pe oameni ii aleg. Pacat doar ca meseria mea n-are legatura decat cu calculatoarele...

Imi face placere sa descopar oameni noi, oameni frumosi, asa cum culegi scoici pe plaja... Si azi am mai descoperit un om frumos.
Mi-a zis azi ca ea, copil crescut de o mama care numai asta a avut de facut si a facut-o bine, se compara cu altii, copii crescuti de parinti care munceau in acelasi timp, cu timp si energie mai putina de daruit copiilor. Si nu numai ca ea este mult mai atasata de parinti decat ceilalti, dar a zis ca ceilalti sunt mult mai putin recunoscatori in general, in viata. Si asta se explica foarte usor, caci acei copii care s-au descurcat mai mult singuri, au senzatia ca sunt acolo unde sunt doar datorita lor insisi. Si fara indoiala ca au si dreptate.
Dar stau si ma gandesc... unde duce drumul asta in viata, in care iti lipseste recunostinta din propriul caracter? Daca nu esti capabil sa fii recunoscator, nu esti capabil sa iubesti. Si ce suntem fara iubire?... Ce mai suntem fara iubire?...

Lupta pentru putere

Mă întreb dacă lupta asta continuă pentru putere e o caracteristica inerenta naturii umane sau e dobândita, cumva, cândva de-a lungul evoluției umane, dintr-o nevoie de supraviețuire sau din orice alt motiv care suna puțin științific și intuitiv...

Tata zicea ca întotdeauna când sunt 2 intr-o cameră, unul e șeful. Și înțeleg. Sunt chiar si de acord.
Dar mă întreb cât din nevoia asta de a se plasa față de celălalt sau în ochii celuilalt e ceva natural, firesc și cât se întâmplă pentru ca ni s-a zis de mici ca dacă nu conduci, atunci ești condus și ca, nu e așa, să fii condus e ceva negativ.

Visez să trăiesc intr-o lume intuitivă unde nu există conducator sau condus, pozitiv sau negativ, bine sau rău, alb sau negru. Ce ar fi dacă nimeni nu ar mai judeca pe nimeni și nici pe sine însuși? Am înceta să judecam cu totul? Mă îndoiesc... Mă întreb...

Women and the "have it all" expression

I always thought that "positive discrimination" is a very big stupid idea. Giving advantages to some implies negatively discriminating the others. The solution to giving women equal chances, rights and duties with men lies elsewhere.

--
We have to stop accepting male behavior and male choices as the default and the ideal.

We have to properly focus on how we can help all people (man or female) have healthy, happy, productive lives, valuing the people they love as much as the success they seek.

[Why Women Still Can’t Have It All, The Atlantic]

Don’t explain. Don’t complain.

Personal qualities not measured by tests

• Creativity
• Resilience
• Motivation
• Curiosity
• Question Asking
• Humor
• Endurance
• Relatability
• Enthusiasm
• Civic-Mindedness
• Self-Awareness
• Self-Discipline
• Empathy
• Leadership
• Compassion
• Courage
• Sense of Beauty
• Sense of Wonder
• Resourcefulness
• Spontaneity
• Humility

Crestem cand incetam sa ne mai credem Dumnezeu.

Dintotdeauna am judecat oamenii dupa notele de la scoala, inteligenta, succes si reusita in viata.
Si nu am inteles niciodata de ce as iubi pe cineva doar pentru ca face parte din familia mea, doar pentru ca ma iubeste, doar pentru ca e bun cu mine.
Am fost un monstru.
Ma intreb ce m-a facut sa ma schimb: timpul sau Franta?

Headspace

headspace
a new perspective just opened

on the other hand, I understand now that this is just a normal next step on a path I've been already pursuing for some time now.
this is all to get me where I want to be: here, now.

J'ai décidé de vieillir.

... et c'est bien comme ça.

Lean in

Communication works best when we combine appropriateness with authenticity, finding that sweet spot where opinions are not brutally honest but delicately honest. Speaking truthfully without hurting feelings comes naturally to some and is an acquired skill for others. I definitely needed help in this area. Fortunately, I found it.

Talking can transform minds, which can transform behaviors, which can transform institutions.

We need to talk and listen and debate and refute and instruct and learn and evolve.

And last, but not least, the very best of them, again and again... :-)

Done is better than perfect.

[Lean in, Sheryl Sandberg]

Lucruri importante

Ai grija la ce alegi ca fiind important pentru tine.
Pana la urma cred ca asta e sensul vietii. O continua cautare a unui echilibru. Care de fapt nu exista, decat intr-o forma relativa.

Multe "chestii" se invart in jurul nostru. Idei, oameni, lucruri, fapte. Si ziua are tot 24 de ore, oricum am lua-o. Si multe, foarte multe din tot ce ni se invarte in jur, idei, oameni, lucruri, fapte, sunt chestii de calitate, faine, care merita atentia, energia si timpul nostru. Doar ca ele sunt prea multe, iar resursele noastre limitate, fara cale de negociere.

Asa ca... din iuresul de "chestii" trebuie alese doar unele. "Cele mai bune", am zice la prima vedere. Doar ca uneori unele sunt mai bune dintr-un anumit punct de vedere, altele din altul, unele la un moment, altele la altul. Deh, alegeri pe criterii multi dimensionale, ar zice un researcher :-)
Bref. Daca nu ai un criteriu rapid de alegere, oricare ar fi acela... atunci da cu banul. Caci ca sa alegi cel mai bun lucru dintr-o gramada de lucruri foarte bune, oricum nu ai cum sa pierzi :-)

Asa ca, draga mea, alege ce vrei sa fie important pentru tine.
Alege astfel incat sa pastrezi echilibrul.
Iar restul, duca-se!
Te sarut.

ToDo 2014

2014 este anul in care:

• nu am sa imi fac griji nenecesare (sau cu alte cuvinte, nu am sa ma mai stresez, am sa fiu zen)

De asemenea:

• am sa cant la pian
• am sa (continui sa) fac sport

As mai putea povesti multe pe baza ideilor de mai sus. Mai ales pe primul subiect, cel mai important pentru mine, caci din pacate autoironia asta e pe jumatate adevarata.
Dar nu imi e frica. Si nu mi-am pierdut rabdarea si vointa. Asta niciodata. In cel mai rau caz, mai iau o gura de apa rece si imi trece :-)

J'adore te regarder...

... parler, jouer du foot, dancer, chanter, raconter des blagues, rire.

[inspiration ici et ici]

Sunt aici, acum.

dintr-o alta viata

When I was young, I used to admire intelligent people; as I grow older, I admire kind people.

[Abraham Joshua Heschel]

Obiceiuri proaste: despre stres si subestimare

Stresul este o obisnuinta. Un tic. Este un pattern de reactie intr-o situatie. Pe care il cunosti, pe care l-ai mai folosit, cu care te simti in largul tau. Pentru ca nu cunosti altul.

Stau si ma uit la oameni destepti, mai destepti ca mine, cum vorbesc, despre ce vorbesc, cum se poarta. Daca as auzi pe unii mai putini destepti vorbind ca cei destepti, daca as auzi aceleasi generalitati, spuse cu aceeasi relaxare, as spune ca sunti tampiti si ca se dau mari. Dar fiindca aici e vorba despre oameni destepti, pe care ii admir si ii sorb din ochi, nu imi permit nici sa gandesc asta.
Eu nu as spune in veci asemenea generalitati, pentru ca mi s-ar parea ca le infloresc. Ca zic de-astea, pentru ca nu cunosc si ca n-as fi in stare sa vorbesc despre detalii tehnice, concrete si dificile. Si ca as bate campii. Si ca sunt prea banale pentru interlocutorii mei, oricare ar fi aceia.

Subestimarea cronica. Cred ca si gandurile astea, sunt o obisnuinta si un tic, ca toate obiceiurile proaste.

Trage aer in piept si relaxeaza-te (ce cliseu!). Uita-te in jurul tau, la audienta ta, zambeste, vorbeste clar si asezat. Zambeste. Zambeste-le. Iti face placere sa ii vezi, sa le vorbesti. Uita-te la ei. Sunt oameni faini si iti place de ei.
Degaja. Emana. N-am sa spun pace, siguranta de sine, relaxare - cuvinte care si-au pierdut sensul, de-atata folosire, clisee. Dar. Degaja. Emana.

Zambeste-le. Sunt oameni faini si iti place de ei.

Imbraca-te cum trebuie, Costica, ca atata ti-a mai ramas!

Atunci cand esti tanar ai de partea ta tinerete, frumusete, sanatate.
La varsta a 3-a iti ramane eleganta, decenta (sa nu fii ridicol), sa fii ingrijit.