Bine ai venit, 2014

Partea buna cand pleci de acasa e ca pleci impreuna si nu separat. Sau macar ca te duci la cineva si nu la o camera goala.
Dar oricum ar fi, e greu si cand parasesti si cand esti parasit.

La Multi Ani 2014! Sa fie un an bun. Bun.
Te sarut, draga mea!

Bujori

Uneori o garoafa din propria lui initiativa te bucura mai tare decat o orhidee sugerata.

Dar sa vezi cum te pot bucura bujorii!...
Si ce miros te intampina cand intri in casa... Divin.

La multi ani, draga mea! Multi ani impreuna (pe putin 300) si sa fiti cel putin atat de fericiti pe cat ati fost si pana acum!
Te sarut, draga mea!

Biclă

Cumva, cumva... am chef de ţaclă. Si de primăvară... :-)

Bunici la tara

Cred ca toata lumea ar trebui sa aiba niste bunici la tara! - Daca as putea da un decret sa introduc aceasta obligativitate, as face-o. Si la fel si armata! In fine, bineinteles ca pot fi contrazisa!... :-)

Cum ziceam, bunici la tara. Intr-o casuta mica si racoroasa, eventual de chirpici. Din aia, in care trebuie sa te apleci ca sa nu dai cu capul de tocul usii, si sa ridici picioarele, ca sa nu te impiedici de pragul de lemn inalt. Gen 'in casa nu se intra, in casa se urca'!
Casuta care sa aiba soba de teracota. In care se poate praji paine sau face branzoice, alivenci... Casuta cu paturi tari, in care trebuie sa te cateri. Din nou, din categoria 'in pat nu te asezi, in pat te urci'. Acoperite cu toale cu model de covor (cu un chenar roata imprejur, ca un fel de rama, cu model pe baza de flori care are un punct central). Toale eventual din catifea sau plus sau ce-o fi... Sau si mai bine, dintr-un material care inteapa, de nu prea-ti vine sa dormi direct deasupra. De fapt bunica nici nu te lasa sa dormi direct deasupra, pentru ca 'velinta' se uzeaza. Lucrurile trebuie intretinute! Iar pe pereti, iara toale. Cu model iara de covor. Eventual pus imediat in vecinatatea patului, ca cele 2 modele incarcate unul langa altul sa nu se potriveasca defel... Sau ca optiune, tolul de pe perete mai poate avea model cu Tarantele (gen cadana care danseaza sau care este furata din serai), sau cu peisaje din paduri, cu ciute care se adapa la izvor sau cerbi care privesc semet in zare...
Casuta in care sa miroase cumva. Miros foarte usor perceptibil cand ajungi la tara, complet imperceptibil cat stai pe acolo, dar foarte pronuntat cand ajungi inapoi acasa si cand iti dai seama ca trebuie sa iti dai toate hainele la spalat, si alea pe care le-ai purtat si alea pe care nu, caci toate au prins un miros. Miros pe care nu stiu cu ce sa il identific... Poate un miros de praf, de statut, de vechi. Poate un miros de istorie. Sau de intelepciune. Un miros care mi-e drag!...

Se zice ca "Cine nu are batrani, sa-si cumpere!". Eu nu am. Bunici la tara nu am avut niciodata, iar batrani nu prea mai am...

Unde e magazinul asta minune unde se gasesc de vanzare?!?

Weekend d'avril

L'homme est entré à la maison, après une longue journée de travail. Avec 2 super gâteaux (macarons pistache et soufflée de framboise), dans une élégante boite verte (adorable, la boite). Il l'embrasse et lui dit: "Allé, habilles-toi sexy et on sort. Boire un coup." Robe flu-flu, collants invisible, veste en cuir - une vrai rockeuse, comme il lui a dit. Ils se sont promenés jusqu'à tard au milieu des parfums de printemps parisien... Ils sont rentrés...

Le lendemain, il la reveille avec pleins de bisous... comme d'habitude. Sur la petite table à coté de lit, dans une grande assiette, il y a 2 types de fromages coupés, et 2 types de tartines avec houmous et aubergines. Et dans l'autre grande assiette il y a des croissantes au beur et de fruits coupés: bananes, fraises, raisins. Et chocolat. Et jus de pommes (le vrai). Petit-déj au lit - le rêve! Et le matin a continué jusqu’à 14h... :-)
Un vrai weekend d'avril...

la Moldova

Ca apa-i mai rece la Moldova si cozonacul mai pufos (intreaba-i pe francezi ce e aia cozonac de Moldova, ca i-am facut sa inteleaga). Iar cea mai buna leguma, tot porcul ramane! S-apai da, vino si contrazi-ma, de-ndraznesti!

Zapada e zapada si iarna, iarna (io tot zic de-un timp incoa' ca de vrei sa explici unui copil mic ce e aia iarna, du-l la Moldova). Acolo unde familia si traditiile sunt sfinte (am zis eu, oraseanca de 2 generatii). Unde totul se mananca cu ceapa, smantana si mamaliga. Si salata de vinete cu ceapa si zacusca cu ciuperci scrie pe sufletul meu. Si must stopat cu aspirina. Si vin "capsunica" (roz si acru-a dracu').
Unde povestile se spun cu lacrimi in ochi (ca ceva mai bun nu am reusit sa iau de la mama!). Iar colindul Otiliei Cazimir, ala cu "Tu nu stii, a fost odata", nu se canta pana la capat...
Si e asa bine cand oamenii pe care ii iubesti, se iubesc si ei intre ei! Si e asa bine sa fii iubita de oamenii iubiti de cei pe care ii iubesti! Si e asa bine cand e bine si nici nu credeam c-aveam sa mai apuc vreodata ziua asta atunci cand imi era rau si imi era frica sa spun ca "mai nefericita ca acum nu cred ca se poate" de frica ca s-ar putea, desi exact asa plangea sufletul in mine... si cand ma intrebam "cate poate suporta un om", ca sa stiu daca mai aveam mult pana la fundul sacului, desi eu simteam ca rupsesem fundul demult - dar de ce zic eu aiurea, ca astea nu-s decat niste vise rele de weekend dintr-o viata anterioara, stii tu, vise din alea care nu se-ndeplinesc nici in viata anterioara, d'apai in asta...

Si iata ca dupa 4 ani de Bucuresti, 1 an de Zurich si 4 ani de Paris... tot moldoveanca am ramas. Si pe an ce trece ma bucur tot mai tare de asta. Shi-i ghini!

Si-acum sa ma ierti. Te rog sa nu plangi si sa stii ca te iubesc.

Cu cortul

Ma intreb de ce atunci cand am tot cautat pe la prietenii mei sa mi se impartaseasca din experienta lor de mers cu cortul, nu am gasit pe nimeni cu astfel de povesti?... Pana la urma tot eu eram cea care aveam experienta cea mai recenta si mai serioasa: 10 zile in Apuseni.

A fost o surpriza sa descopar ca ma invart intr-un mediu atat de select, ca notiunea de cort a fost inlocuita total cu notiunea de hotel de minim 3 stele.

Mai stii sunetul de lemne ce pocnesc pe foc, intunericul profund al noptii, lumina puternica a lunii... si senzatia de bine, caldura si de (a)casa de dinainte sa adormi in sacul tau de dormit?

Uite asa!

Uite asa vreau!
Cand am vrut sa arunc poza asta, mi-am dat seama ca nu se poate! Nu se poate! Visurile nu se arunca la cos, caci o data cu ele te arunci pe tine!
Si pana la urma iubesc cu tot sufletul meu tot ce mi-a stat alaturi la greu! Plain and simple!
Uite asa, bre! Uite asa vreau!

Sapun de casa

[reloaded]

Cred ca am mai scris de mii de ori pe subiectul asta. Cred ca am mai vibrat de milioane de ori pe subiectul asta - tu nu te-ai plictisit?
E destul de simplu: casutza asta trebuie sa fie a mea. Si asta nu inseamna proprietate, ci doar sa fie in mine, mereu accesibila, calduroasa cand ma intorc in ea si sa nu ma judece cand o uit... Cam ca o femeie buna, asa: mereu disponibila si iubareatza. Nu cer multe, nu?... Avantajul e ca fiind a mea, e exact cum vreau sa fie!

Deci... casutzaaa! Da, dom'le, scris cu roz, ca sa nu avem dubii!
Cu leagan in gradina, fantana (sau cismea) cu sapun de casa si apa rece, rece...
Mhmm...