Doar tuuu... 🎵🎼

Băiatul cântă în trenul meu zilnic, undeva în spatele meu. O combinație de română și italiană, pe un ritm dansant... "doar tuuu 🎵🎼"... pe care îl cunosc de undeva, dintr-o viață anterioară.

Băiețaș de băiețaș, brunețel, părul negru pana corbului, zâmbet cu gropiță​, nonșalant. N-are nici o legătură cu oamenii de ieri seară din biroul notarului, blonzi, slabi, înalți, la costum, cu pantofii lucioși, calmi, nonșalanți și ei, dar altfel, care vorbeau doar ce se cădea, într-o frumoasă franceză, pe care eu încă nu o "metrizez" așa ca ei.

Eu unde sunt?

Barfe

Cand in jurul tau, cineva zice ceva rau de altcineva, te ridici si pleci.
Nu spune nimic legat de subiect, uneori si o reflectie in apararea celui barfit poate fi reinterpretata. Se gasesc intotdeauna "binevoitori" sa iti puna vorbe in gura. Sa spuna ulterior ca tu ai fost cel care ai spus de rau. Deseori binevoitorul e chiar persoana care a lansat barfa.

[de la bunica citire]


Eu as adauga ca... sfatul nu trebuie luat ca litera de lege. Trebuie simtita atmosfera, poate sa nu fie intotdeauna asa. Dar mai adaug si ca inteleg perfect de ce bunica zicea asta.
Bine, de fapt eu prefer companiile unde situatiile astea nu apar deloc, niciodata :-)

Bine ai venit, 2014

Partea buna cand pleci de acasa e ca pleci impreuna si nu separat. Sau macar ca te duci la cineva si nu la o camera goala.
Dar oricum ar fi, e greu si cand parasesti si cand esti parasit.

La Multi Ani 2014! Sa fie un an bun. Bun.
Te sarut, draga mea!

Un cleu

Da-ti parul intr-o parte, sa ai asa, un cleu pe frunte...
In stilul lui Lauren Bacall poate?...

[de la bunica citire]

...nu esti tu copil rau.

Eh, pana la urma... nu esti tu copil rau!

Descriere scurt si la obiect.
[de la bunica citire]

Bujori

Uneori o garoafa din propria lui initiativa te bucura mai tare decat o orhidee sugerata.

Dar sa vezi cum te pot bucura bujorii!...
Si ce miros te intampina cand intri in casa... Divin.

La multi ani, draga mea! Multi ani impreuna (pe putin 300) si sa fiti cel putin atat de fericiti pe cat ati fost si pana acum!
Te sarut, draga mea!

Imbraca-te cum trebuie, Costica, ca atata ti-a mai ramas!

Atunci cand esti tanar ai de partea ta tinerete, frumusete, sanatate.
La varsta a 3-a iti ramane eleganta, decenta (sa nu fii ridicol), sa fii ingrijit.

Despre importanta "primei impresii"

Cand tatal meu a intrat la Academia Militara, era o concurenta de 17 pe loc, in total fiind 20 de locuri. Si a intrat al 3-lea din aia 20. Iar primul an a terminat penultimul. Pentru ca cand la academie te tine inchis intre 4 pereti/garduri si nu poti sa iesi decat cu voia altcuiva, tot ce vrei e sa nu fii acolo. Deci de unde sa mai ai si dorinta de a invata?

Cu timpul, dupa ce s-a mai linistit, lucrurile s-au schimbat. A inceput sa invete. A inceput sa aiba rezultate bune. Dar cum prima impresie conteaza intotdeauna, cand incepi cu stangul, e mai greu dupa aceea sa iei note mari. Pentru ca atunci cand iei 10 la examen, dar proful iti deschide carnetul de note si vede notele proaste din primul an, atunci iti transforma 10-le in 8. E corect? Nu. Dar e o poveste adevarata.

Si uite asa, studentul isi face pierdut (prin fundul unui sertar) carnetul de note.

Concluzia?

Asigura-te ca prima impresie pe care o faci e una foarte buna!

[de la tata citire]

Steagul

Mi-am amintit ceva. Despre bunica.

Se hotarase sa faca steaguri - rosu, galben si albastru. Sa cumpere material, sa le traga la masina si asa sa mai faca un ban.
Si imi spusese sa ma uit sa vad prin magazine daca vad de cumparat material...
...

Mi-e dor de ea asa cum nu imi era cand era acolo si cum stiam ca o sa imi fie acum.
Si mi se strange sufletul.

Bunica, despre copii

...zice Bunica:

Copchilă, s-a terminat cu libertatea în doi acum responsabilitatea e mult mai mare și-i vei duce grija pînă vei ajunge străbunică, ca mine. Oricît de mari ar fi rămîn tot copii și trebuie să le duci grija, apoi să le duci dorul că sunt departe. Dar pentru asta e o răsplată că ai pentru cine munci și că nu ai trăit degeaba și lasi ceva în urmă ca să-ți poarte numele.

Mi-e dor de ea si mi-e ciuda ca nu stiu sa o gasesc suficient de mult in ce-a mai ramas. As zice ca am inceput sa o uit. Dar cred ca de fapt nu am stiut-o niciodata.

Eu, in zile cu soare

Am fost acasa. 3 zile. Scurte si rapide, grabite chiar.
N-am dormit bine si n-am mancat mult. Seara nu puteam sa adorm, dimineata auzeam tot ce se intampla in jurul meu si continuam sa dorm asa, caci de trezit nu puteam. Si cand in sfarsit ma sculam din pat, era de fiecare data cu durere de cap. Iar de mancat... a fost in locuri diferite, mai degraba deloc decat putin, iar dupa ce in sfarsit am gustat savori pe care le anticipasem, gen spanac cu usturoi, mici, pilaf, copanele de pui, muraturi, vin demi-sec bun-bun si must... mi-a fost rau. Stomacul meu s-a decis sa nu proceseze asa cum trebuia. Deh... a uitat, saracul, ce e bun!...

Dar am vazut lume. Pe G si A si R. Si imi place mult A. Mult-mult. Iar G e frumoasa. Iar R e rebel-altfel decat astia pe care ii stiam de varsta lui. Imi plac rebelii-altfel.
Si pe mamaia. Care a plans cand i-am cantat La Multi Ani. Nu-mi place cand oamenii plang. Si pe doamna O. Care e tanara si spirt. Si vie, asa cum sper sa fiu si eu cand am sa fiu ca ea.
Si pe aia mica, care nu mai e mica. Si care e deconectata de lumea mea, total in lumea ei, care crede ca unghiile, baietii si fondul de ten conteaza.
Si pe tata, care e un "prin excelenta masculin" in continuare.
Si pe mama... care... care... ma unge pe suflet si ma apasa pe butoanele care trebuie. Dupa cum zice tata... "avem noi frecventa noastra"... Si e bine asa, zic.

Am adrenalina in sange. Si endorfine. Sunt nedormita si nemancata. Si atat de fericita. As vrea sa am vesnic in buzunar pastiluta asta care ma face asa cum sunt acum. Dar desi tocmai am luat-o, nici nu stiu ce e...
E o combinatie de familie, planuri care se incheaga, momente pretioase cu oameni la fel.

Femeie, femei. Femeia.

Imi plac femeile. Si cred ca am de mii de ori mai multe de spus pe tema asta decat pe tema "imi plac barbatii".

Imi plac femeile brunete. Cu ochii negri, cu privirea ce o simti. Cu par negru si rebel. Par ondulat care are o viata a lui, proprie. Cu umeri ingusti, cu talie mica si conturata. Cu fund impertinent. Nu neaparat inalte, dar cu siguranta nu foarte mici. Vorba 'ceea, nici prea mari, nici prea mici, ci in talie ideala. In fine... la o adica multe detalii fizice pot fi fix pe dos. Ce am nevoie sa ramana insa e sentimentul pe care mi-l dau. Si stilul. Oh, da... stilul!

Imi plac femeile mature. In fine, vreau sa spun, nu foarte tinere, nu la varsta 1. Daca as fi baiat, cu siguranta as iubi o femeie mai in varsta decat mine, indiferent de ce varsta as avea eu.
Se zice ca pe cele tinere "le iei la crescut". Eu as zice ca de la cele mature "ai de invatat". Si sincer, as prefera de mii de ori sa invat ceva, orice, tot... decat sa tot caut sa imi ascund nesiguranta in fata unei priviri feminine tinere, care nu stie (inca) sa ma descifreze.

Imi plac femeile oarecum tacute. Nu cele care isi tipa personalitatea, nu cele "de lume". Ci cele pe care ca sa le cunosti, trebuie sa faci un efort. Caci nu-i asa, ce gust mai au lucrurile pe care le obtinem asa, pur si simplu, fara nici un efort?!...

Imi plac femeile care se asuma. Care isi asuma ridurile, burtica. Si cele care stiu sa rada de ele insele. Cele ca painea calda. Indulgente. Bune. In adevaratul sens al cuvantului :-)


Imi place Faye Dunaway. Jodie Foster. Susan Sarandon. Julianne Moore. Meryl Streep.
Imi place ea. Si mama ei. Si matusa ei.

O fetita mica la pian

[Fantezie in re minor, W.A. Mozart]
~8 ani

Ea/Eu

O cunosc dintotdeauna, dar nu am stiut vreodata ca e ea.
Pentru ca e ascunsa, acoperita de mister prafos, si doar daca sapi adanc si numai cu acordul ei, ajungi sa vezi niste sclipiri mocnite, tihnite, ca incet-incet sa te surpinda o fiinta pozitiva si solara.

Ma intreb de ce ne-am obisnuit sa ii admiram pe cei care diseaca lumea in 4, care analizeaza tot ce misca, care emit opinii, foarte des critice si rationale despre actualitatea ce ne inconjoara, facand paralele, emitand teorii, avand curajul sa spuna ca dragostea nu e decat o iluzie si ca nu exista nimic dupa moarte...? De ce ne topim dupa acest tip de oameni stralucitor de destepti, fascinanti, geniali, cinici...? Cand vreodata perspicacitatea si istetimea au adus caldura si alinare unui suflet?...

In schimb, ea e toate de mai sus. Stralucitor de desteapta, fascinanta, geniala. Si ar putea sa fie si cinica... Sunt oameni care sunt destepti numai pentru ei. Ea e desteapta pentru ea si cei din jur. Ea stie cum sa te invete. Analizeaza ca sa iti explice. Critica doar daca e convinsa ca vei vedea vreo morala din critica ei. Iar atunci cand lumea asta ciudata si rea nu-si arata nici o parte buna, incearca sa gaseasca partea buna a partii rele si ti-o arata si tie... Pur si simplu face viata celor din jurul ei mai buna, mai demna de trait si de adus aminte.

Stie sa dezlege deochiul si sa alunge gandurile rele. Sa povatuiasca si sa aline.
Stie sa impleteasca, dar si sa despleteasca iubirea si iertarea. Asa cum prea putine femei stiu sa o faca...

Bunici la tara

Cred ca toata lumea ar trebui sa aiba niste bunici la tara! - Daca as putea da un decret sa introduc aceasta obligativitate, as face-o. Si la fel si armata! In fine, bineinteles ca pot fi contrazisa!... :-)

Cum ziceam, bunici la tara. Intr-o casuta mica si racoroasa, eventual de chirpici. Din aia, in care trebuie sa te apleci ca sa nu dai cu capul de tocul usii, si sa ridici picioarele, ca sa nu te impiedici de pragul de lemn inalt. Gen 'in casa nu se intra, in casa se urca'!
Casuta care sa aiba soba de teracota. In care se poate praji paine sau face branzoice, alivenci... Casuta cu paturi tari, in care trebuie sa te cateri. Din nou, din categoria 'in pat nu te asezi, in pat te urci'. Acoperite cu toale cu model de covor (cu un chenar roata imprejur, ca un fel de rama, cu model pe baza de flori care are un punct central). Toale eventual din catifea sau plus sau ce-o fi... Sau si mai bine, dintr-un material care inteapa, de nu prea-ti vine sa dormi direct deasupra. De fapt bunica nici nu te lasa sa dormi direct deasupra, pentru ca 'velinta' se uzeaza. Lucrurile trebuie intretinute! Iar pe pereti, iara toale. Cu model iara de covor. Eventual pus imediat in vecinatatea patului, ca cele 2 modele incarcate unul langa altul sa nu se potriveasca defel... Sau ca optiune, tolul de pe perete mai poate avea model cu Tarantele (gen cadana care danseaza sau care este furata din serai), sau cu peisaje din paduri, cu ciute care se adapa la izvor sau cerbi care privesc semet in zare...
Casuta in care sa miroase cumva. Miros foarte usor perceptibil cand ajungi la tara, complet imperceptibil cat stai pe acolo, dar foarte pronuntat cand ajungi inapoi acasa si cand iti dai seama ca trebuie sa iti dai toate hainele la spalat, si alea pe care le-ai purtat si alea pe care nu, caci toate au prins un miros. Miros pe care nu stiu cu ce sa il identific... Poate un miros de praf, de statut, de vechi. Poate un miros de istorie. Sau de intelepciune. Un miros care mi-e drag!...

Se zice ca "Cine nu are batrani, sa-si cumpere!". Eu nu am. Bunici la tara nu am avut niciodata, iar batrani nu prea mai am...

Unde e magazinul asta minune unde se gasesc de vanzare?!?

Dor de-acasa

Mi-e dor de mama si de acasa. Da, deja!

Mi-e dor de o casa in care nu esti niciodata singur. Dar in care ai camera ta unde te poti ascunde, daca vrei. Unde exista intotdeauna mancare in frigider. Si nu, nu te intrebi niciodata cum se face de ajunge acolo... It's like magic! Si mancare buna, buna... si simpla. Mazare, cas cu rosii, salata de vinete, ardei copti si smantana. Si cam asta e lista cat se poate de completa cu tot ce as avea nevoie ca sa fiu fericita.

O casa in care e umbra tot timpul. Si cald afara, cald de mori. Dar umbra si racoare inauntru. O casa in care ai cu cine vorbi. Si cine te asculta. Daca vrei... Despre tine, despre el, despre altii, despre voi, despre viata si despre nimic. Unde nimic rau nu ti se poate intampla!

Presimt o perioada de dor...
Dor de mine. Si dor de duca...
Desi n-am cum, n-am cand! Trebuie sa stau aici si sa spun multe propozitii care incep cu "trebuie"...

Esti frumoasa!

...spuse el dupa ce m-a privit cateva clipe cu ochii putin umezi de emotie sau putin sticlosi de vin rosu acru, de tara, timp in care mi-a cuprins toata fata cu privirea-i, incercand parca sa si-o intipareasca profund in sine. "Esti frumoasa!... uita-te la mine si crede-ma, ca ti-o spun cu toata sinceritatea!" spuse el din nou, oarecum mandru de mine, de mine ca si de copilul lui, copil pe care cine stie cat timp il va mai vedea crescandu-i in fata ochilor, inainte de a-i inchide iremediabil.
De fapt nu, nu cred sa se fi gandit astfel... sau nu la nivel constient. Caci nimeni nu se gandeste ca chiar va muri atunci cand, desi cu 6 luni in urma i s-a descoperit un cancer, la ultimele analize totul a iesit bine. Oamenii sunt optimisti. Iar cand nu sunt, mimeaza. Si e bine asa, zic eu...

"Esti frumoasa!", mi-a zis apasat, incercuindu-si cuvintele cu o tacere care le-au facut sa sune mai clar. In mine, in aer... Primul instinct a fost sa o cercetez rapid pe sotia lui, sa ii citesc ceva in ochi - aprobare, dezaprobare... invidie. Nu stiu ce am citit. Poate ca mai mult am vrut sa cer ingaduinta, decat sa citesc ceva. In fine... mi-am lasat ochii in jos si am zambit. Caci nu, nici pana acum nu stiu cum sa reactionez atunci cand cineva imi zice "Esti frumoasa!"...

A fost ultimul 1 iunie inainte ca baiatul lui sa plece la facultate. Copiii cresc. Timpul trece...

Nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine.

Certitudinea ca nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine ma tine viteaza si ma umple de bucurie.
Te iubesc!

Ma duc incolo d-acilea

- Toata ziua stai in drum si beai tutun si la Sfanta Biserica nu vrei sa mai vii, Ilie. In fundul iadului o sa-ti ajunga sufletul, sa fi auzit tu ce Cazanie s-a citit azi la Biserica. Nu cel ce se grijeste de viata asta care-i trecatoare o sa vie in imparatia lui Dumnezeu, ridica-voi ochii spre ceruri si voi preaslavi Marirea Ta.
- Si da-ne noua Doamne cat mai multe leturghii si colive, si ada cat mai multe proaste la biserica, Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh.
- Ce se mai bucura Satana cand te-aude vorbind, uite-asa bate-n pumni de bucurie.
- Da-te fa d-acilea.
- Negru trebuie sa-ti mai fie sufletul ala de pacate si de tutun! (Catrina, dupa ce sotul ei, Ilie, ii pune piedica in gluma pe podisca din fata casei lor).

[Morometii, Marin Preda]

Dor de nu-stiu-ce

"M-am nascut intr-un sat de munte din judetul Vrancea, se cheama Poienita - Dumitresti, ca unul dintre cei sapte copii ani unei familii sarace. Mama mea, Maria, punea gaz in lampa doar simbata si duminica, in restul saptaminii culegeam surcele ca sa tin focul treaz in soba si sa pot face socoteli cu condeiul pe tablita din piatra moale.
Intr-o dimineata, Maria Gheba arunca intr-o traista patru oua fierte linga un pumn de mamaliga si, cu Grigore de mina, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, sa-si dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat. Ajunsera inainte de caderea soarelui, plini de praf si flaminzi.
Femeia incepu sa plinga fara sa poata spune de ce. Ii agata copilului traista pe umar, facu o cruce mare cu dreapta si-l impinse pe poarta scolii."
__
A dracului treaba! De ce am impresia ca numai destinele care incep ca in povestea asta au sanse sa ajunga undeva?! Si ca altfel, e degeaba?
Cred ca in ultima vreme m-am cam imbolnavit de un dor de nu-stiu-ce...