ToDo 2017

3 noi chestii pe lista:

• sport regulat - nu neaparat des sau care te face sa transpiri mult, dar regulat
• trezit dimineata (mai) devreme - incet, incet, I'm getting there
• 1 ora / zi "ceva" pentru mine - acel "ceva" poate sa fie orice din orice domeniu (le stiu eu care-s alea), eventual dimineata, pe drum, imediat dupa pranz sau seara

Beautiful bastards

Beautiful bastards...ah, as putea scrie un roman pe tema asta!
De fapt, vad ca s-a si scris unul, aparent unul erotic. De ce nu ma mir :-)

Dar nu, romanul meu nu ar fi erotic. Al meu ar vorbi despre libertate, in spirit si fapte, despre curaj si nepasare de tip "je-m'en-foutisme", despre lipsa de limite, despre intensitate si viata, viata traita pe muchie de cutit, pe o plansa de ceva, surf, skate-board sau snow-board, fie si skiuri, intr-un salt etern, in acea clipa cand corpul ti-e in aer, cand ce te tinea nu te mai tine, iar mintea-ti e aici, acum.

As vorbi despre acei oameni care nu au limite, pentru ca nu si-au pus nici una.

Dar as vorbi si despre acei oameni care "se chinuie prea tare" si se vede :-) Acei care cred ca sunt mai cool decat sunt. Caci vorba 'ceea, pe lume exista 2 tipuri de oameni: cei care incearca sa fie diferiti si cei care sunt diferiti.

Si poate as mai vorbi si despre niste ochi albastri... :-)

ToDo 2016

Vreau... da, iara vreau ceva. :-)

Vreau sa cresc mare. Sa fiu adult. Femeie. Caci, nu, inca nu sunt...

Vreau sa fiu responsabila. De mine, dar si de cei din jurul meu. Sa se poata conta pe mine. Sa fiu de baza. Sa fac lucrurile bine si sa se stie.

Si nu in ultimul rand... vreau sa ofer mai multa compasiune. Sunt un sloi si de fapt imi convine, caci ma ating mai putine. Si nu, nu vreau sa ma atinga mai multe, in nici un caz. Dar vreau sa ating eu mai mult pe ceilalti. Sa am un umar de oferit. Si o imbratisare.

Cu alte cuvinte... sa dau mai mult.
Dar doar cui trebuie. Caci la restul... traiasca Je-m'en-foutiste-ul!

...
Vreau sa cresc mare.

Ikigai si recunostinta

Ce ma motiveaza. Ce ma face sa ma scol dimineata din pat. What keeps me going. My ikigai...

Oamenii. Imi dau seama din ce in ce mai des ca in mijlocul a tot sunt oamenii. Oamenii frumosi...
Am eu de demult un "test", nu stiu daca am spus povestea asta vreodata aici. Am o intrebare pe care ma amuz sa o pun cuiva din cand in cand.

Ai 2 functii: calitatea umana si calitatea muncii. Se pot defini in multe feluri, in functie de cu cine vorbesc. Sa zicem un exemplu.
Calitatea umana, la extremitatea pozitiva sunt acei oameni care te respecta, de la care ai ce invata in permanenta, care te ajuta is te inspira sa cresti. La extremitatea negativa sunt acei oameni invidiosi, care iti sufla in ceafa si care te infunda cu fiecare ocazie pe care o au.
Calitatea muncii, la extremitatea pozitiva, este acel proiect pe care il visezi, care te motiveaza, care te tine in priza, in care ai ocazia sa inveti ceva nou, iar munca ta serveste cui vrei tu (tie, firmei tale, societatii, umanitatii - orice te motiveaza cel mai tare). La extremitatea negativa este acel proiect de care nu poti sa scapi, in care trebuie sa faci ceva pentru ca esti fortat de circumstante, in care totul e monoton, in care nu inveti nimic nou.
Ideea e ca nu poti avea totul in acelasi timp: si oamenii perfecti si munca perfecta. Si nu le poti avea pe amandoua in proportii egale. Neaparat trebuie sa alegi una din doua, in detrimentul celeilalte. Ce alegi?

Ei, eu intotdeauna am zis ca aleg oamenii. Si si azi, inca o data imi dau seama ca tot pe oameni ii aleg. Pacat doar ca meseria mea n-are legatura decat cu calculatoarele...

Imi face placere sa descopar oameni noi, oameni frumosi, asa cum culegi scoici pe plaja... Si azi am mai descoperit un om frumos.
Mi-a zis azi ca ea, copil crescut de o mama care numai asta a avut de facut si a facut-o bine, se compara cu altii, copii crescuti de parinti care munceau in acelasi timp, cu timp si energie mai putina de daruit copiilor. Si nu numai ca ea este mult mai atasata de parinti decat ceilalti, dar a zis ca ceilalti sunt mult mai putin recunoscatori in general, in viata. Si asta se explica foarte usor, caci acei copii care s-au descurcat mai mult singuri, au senzatia ca sunt acolo unde sunt doar datorita lor insisi. Si fara indoiala ca au si dreptate.
Dar stau si ma gandesc... unde duce drumul asta in viata, in care iti lipseste recunostinta din propriul caracter? Daca nu esti capabil sa fii recunoscator, nu esti capabil sa iubesti. Si ce suntem fara iubire?... Ce mai suntem fara iubire?...

Water your own grass!

Grass is not greener on the other side.
The grass is greener where you water it.
So I decided I'd water my own grass, dammit!

Headspace

headspace
a new perspective just opened

on the other hand, I understand now that this is just a normal next step on a path I've been already pursuing for some time now.
this is all to get me where I want to be: here, now.

Comunicare

"I know you think you understand what you thought I said, but I am not sure you realize that what you heard is not what I meant."

Cu alte cuvinte, e greu.
Sunt fascinata de cat de maleabila este o limba, cata inspiratie poate veni de oriunde si cat de mult impact poate sa aiba o poveste bine spusa.

Si ca de obicei, masochista din mine este atrasa ca molia de foc catre tot ce nu pot, ce nu stiu, ce nu stapanesc. Acum e vorba de comunicare.

iubirea de sine

din inima, la:

plamani; alb albastrui; tristete -> curaj
ficat; verde; manie -> bunatate, prietenie
pancreas, splina; galben; grija -> cinste, corectitudine
rinichi; frica, sperietura -> blandete
genitale; roz
creier emisfere; alb
creier mic; gri

prin coloana,
tot corpul.

[iubirea de sine, SB, Paris]

Alter ego

this is mine

Lean in

Communication works best when we combine appropriateness with authenticity, finding that sweet spot where opinions are not brutally honest but delicately honest. Speaking truthfully without hurting feelings comes naturally to some and is an acquired skill for others. I definitely needed help in this area. Fortunately, I found it.

Talking can transform minds, which can transform behaviors, which can transform institutions.

We need to talk and listen and debate and refute and instruct and learn and evolve.

And last, but not least, the very best of them, again and again... :-)

Done is better than perfect.

[Lean in, Sheryl Sandberg]

Lucruri importante

Ai grija la ce alegi ca fiind important pentru tine.
Pana la urma cred ca asta e sensul vietii. O continua cautare a unui echilibru. Care de fapt nu exista, decat intr-o forma relativa.

Multe "chestii" se invart in jurul nostru. Idei, oameni, lucruri, fapte. Si ziua are tot 24 de ore, oricum am lua-o. Si multe, foarte multe din tot ce ni se invarte in jur, idei, oameni, lucruri, fapte, sunt chestii de calitate, faine, care merita atentia, energia si timpul nostru. Doar ca ele sunt prea multe, iar resursele noastre limitate, fara cale de negociere.

Asa ca... din iuresul de "chestii" trebuie alese doar unele. "Cele mai bune", am zice la prima vedere. Doar ca uneori unele sunt mai bune dintr-un anumit punct de vedere, altele din altul, unele la un moment, altele la altul. Deh, alegeri pe criterii multi dimensionale, ar zice un researcher :-)
Bref. Daca nu ai un criteriu rapid de alegere, oricare ar fi acela... atunci da cu banul. Caci ca sa alegi cel mai bun lucru dintr-o gramada de lucruri foarte bune, oricum nu ai cum sa pierzi :-)

Asa ca, draga mea, alege ce vrei sa fie important pentru tine.
Alege astfel incat sa pastrezi echilibrul.
Iar restul, duca-se!
Te sarut.

almost 40 body

Amanda Cutter Brooks, I love your style
39-40 years old body (born 1974-1975)
with two kids, not sure if relevant

ToDo 2014

2014 este anul in care:

• nu am sa imi fac griji nenecesare (sau cu alte cuvinte, nu am sa ma mai stresez, am sa fiu zen)

De asemenea:

• am sa cant la pian
• am sa (continui sa) fac sport

As mai putea povesti multe pe baza ideilor de mai sus. Mai ales pe primul subiect, cel mai important pentru mine, caci din pacate autoironia asta e pe jumatate adevarata.
Dar nu imi e frica. Si nu mi-am pierdut rabdarea si vointa. Asta niciodata. In cel mai rau caz, mai iau o gura de apa rece si imi trece :-)

10 Things You Should Know Before Starting A PhD

[originally from here]


From a senior PhD student to a starting PhD student, this is the graduate school advice nobody will tell you but that you need to succeed and get your PhD title.
We all join graduate school with rainbows and butterfly ideas in our minds. We will cure cancer, do research in interesting topics, learn a lot, oh! the scientific method, meet smart people.
That’s cute.
Guess what? Life as a PhD student is much different.
Here’s what I discovered during my PhD that was totally different from what I had imagined. This is my graduate school advice for new PhD students.

Baietii astia

Sunt geloasa pe baietii astia. Again. And again.
Cum e frate, sa fii inalt, zvelt, blond si frumos, ca un surfer?... Fie ala si in noiembrie, in Paris, la 3 grade la soare. Cu un tata francez si cu o mama australianca. Deci cu un super accent si in franceza si in engleza...
Unul care munceste pana la 11 seara la teza lui, se trezeste apoi la 6 dimineata si reincepe sa munceasca pe la 7. Si cica baga mare, ca vede ca e intr-o perioada in care merge...

Apoi pe la 10 cica se apuca "sa faca niste muzica". Cu Ableton Live. Si zice nonsalant ca poate sa petreaca ore intregi facand asta. Auzind un sunet care il inspira, apoi incercand sa il repete, refaca, prefaca... Ore intregi. El face muzica.
Nu, nu face produse finite, nu canta cu altii. Dar face muzica. Ore intregi. Crede ca asta se cheama pasiune. Zice.
El "face muzica".

Si eu?... wtf?!?!?!?!?!!!!!!!!
w.t.f.

APC Denim

took me a long time to decide on this. about 2-3 years. but finally made it.

// me happy :-)

 

[images from here]

I want to write a novel about silence... the things people don’t say.

[Virginia Woolf]

beautiful, lovely, precious, unique, pompous, evolve, thankful, efficacy, delightful, breathtaking, worthy, resplendent, present...

...because these are smart, calming words.

Laptele e alb si laptele e negru.

Ma intreb unde si de ce mi-am pierdut viata mea de pe pana acum. Tot acest timp in care nu am stiut sa traiesc, nu am stiut sa ma iubesc, nu am stiu sa am incredere si sa vad partea plina a paharului. Caci orice pahar, in orice circumstanta e pe jumatate plin si pe jumatate gol. Si intotdeauna poti sa il privesti din mai multe perspective. Totul, dar absolut totul depinde de tine, e relativ.

Imi vine sa rad prosteste cand imi dau seama ca totul se rezuma la el insusi. Biblia si religiile spun lucruri adevarate, filozofia la fel, in toate versiunile si directiile pe care o iau. Laptele este alb si laptele este negru, in acelasi timp si cu aceeasi intensitate. Orice intrebare isi are raspunsul in ea insasi. Si orice dilema, in cel care o are. Eu sunt fata mamei mele si nepoata bunicii si stranepoata... iar ele toate traiesc in mine si prin mine. Existenta mea nu aduce ceva nou, autenticitatea nu exista decat in felul in care ele rezoneaza prin mine. Asa cum nici una dintre ele, dintre noi, luata separat, nu este autentica prin ea insasi, ci prin felul diferit in care noi toate ne manifestam prin ea.

Si iara ma intreb... de ce si pentru ce am trait toti anii astia degeaba? Si ce au in cap acei oameni care isi regreta tineretea si vor sa dea timpul inapoi, cand eu nu vreau sa il dau decat inainte? Sau eventual sa il opresc... dar nu definitiv, ci doar pentru o fractiune de secunda, cat sa simt mai puternic gustul clipei, cat sa inteleg mai bine.
Si vreau sa inteleg tot. Tot. TOT. TOOOOOOOOOOOT!!!!!!!!
Daca fiecare om trebuie sa aiba un scop in viata, atunci acesta este al meu:

Sa invat tot si sa inteleg tot.

Nu, n-am luat-o razna.
Laptele e alb si laptele e negru. Acum stiu si inteleg. Sunt aici.

...
Si in urmatoarea clipa, imi dau seama ca sunt in acelasi loc, dar ca nu stiu nimic. Si s-a intunecat din nou.

Obiceiuri proaste: despre stres si subestimare

Stresul este o obisnuinta. Un tic. Este un pattern de reactie intr-o situatie. Pe care il cunosti, pe care l-ai mai folosit, cu care te simti in largul tau. Pentru ca nu cunosti altul.

Stau si ma uit la oameni destepti, mai destepti ca mine, cum vorbesc, despre ce vorbesc, cum se poarta. Daca as auzi pe unii mai putini destepti vorbind ca cei destepti, daca as auzi aceleasi generalitati, spuse cu aceeasi relaxare, as spune ca sunti tampiti si ca se dau mari. Dar fiindca aici e vorba despre oameni destepti, pe care ii admir si ii sorb din ochi, nu imi permit nici sa gandesc asta.
Eu nu as spune in veci asemenea generalitati, pentru ca mi s-ar parea ca le infloresc. Ca zic de-astea, pentru ca nu cunosc si ca n-as fi in stare sa vorbesc despre detalii tehnice, concrete si dificile. Si ca as bate campii. Si ca sunt prea banale pentru interlocutorii mei, oricare ar fi aceia.

Subestimarea cronica. Cred ca si gandurile astea, sunt o obisnuinta si un tic, ca toate obiceiurile proaste.

Trage aer in piept si relaxeaza-te (ce cliseu!). Uita-te in jurul tau, la audienta ta, zambeste, vorbeste clar si asezat. Zambeste. Zambeste-le. Iti face placere sa ii vezi, sa le vorbesti. Uita-te la ei. Sunt oameni faini si iti place de ei.
Degaja. Emana. N-am sa spun pace, siguranta de sine, relaxare - cuvinte care si-au pierdut sensul, de-atata folosire, clisee. Dar. Degaja. Emana.

Zambeste-le. Sunt oameni faini si iti place de ei.