Doar tuuu... 🎵🎼

Băiatul cântă în trenul meu zilnic, undeva în spatele meu. O combinație de română și italiană, pe un ritm dansant... "doar tuuu 🎵🎼"... pe care îl cunosc de undeva, dintr-o viață anterioară.

Băiețaș de băiețaș, brunețel, părul negru pana corbului, zâmbet cu gropiță​, nonșalant. N-are nici o legătură cu oamenii de ieri seară din biroul notarului, blonzi, slabi, înalți, la costum, cu pantofii lucioși, calmi, nonșalanți și ei, dar altfel, care vorbeau doar ce se cădea, într-o frumoasă franceză, pe care eu încă nu o "metrizez" așa ca ei.

Eu unde sunt?

Vous avez une beauté rare...

"Vous le savez?"... il m'a dit, le gentil homme de ~60 ans, souriant, sur le quai de train.
J'ai dit "merci, c'est bien de le savoir".
Ensuite il m'a demandé "Armenia?"
Non, je ne suis pas d'Arménie, mais de pas si loin non plus.

De temps en temps, des moments comme ça me arrivent. Il n'avait pas l'aire méchant, c'est tout ce qu'il voulait me dire.
Ça n'arrive pas tous les jours, mais c'est des moments qui méritent d'en se souvenir... 😃

iubirea de sine

din inima, la:

plamani; alb albastrui; tristete -> curaj
ficat; verde; manie -> bunatate, prietenie
pancreas, splina; galben; grija -> cinste, corectitudine
rinichi; frica, sperietura -> blandete
genitale; roz
creier emisfere; alb
creier mic; gri

prin coloana,
tot corpul.

[iubirea de sine, SB, Paris]

Barfe

Cand in jurul tau, cineva zice ceva rau de altcineva, te ridici si pleci.
Nu spune nimic legat de subiect, uneori si o reflectie in apararea celui barfit poate fi reinterpretata. Se gasesc intotdeauna "binevoitori" sa iti puna vorbe in gura. Sa spuna ulterior ca tu ai fost cel care ai spus de rau. Deseori binevoitorul e chiar persoana care a lansat barfa.

[de la bunica citire]


Eu as adauga ca... sfatul nu trebuie luat ca litera de lege. Trebuie simtita atmosfera, poate sa nu fie intotdeauna asa. Dar mai adaug si ca inteleg perfect de ce bunica zicea asta.
Bine, de fapt eu prefer companiile unde situatiile astea nu apar deloc, niciodata :-)

Un cleu

Da-ti parul intr-o parte, sa ai asa, un cleu pe frunte...
In stilul lui Lauren Bacall poate?...

[de la bunica citire]

...nu esti tu copil rau.

Eh, pana la urma... nu esti tu copil rau!

Descriere scurt si la obiect.
[de la bunica citire]

Imbraca-te cum trebuie, Costica, ca atata ti-a mai ramas!

Atunci cand esti tanar ai de partea ta tinerete, frumusete, sanatate.
La varsta a 3-a iti ramane eleganta, decenta (sa nu fii ridicol), sa fii ingrijit.

Despre importanta "primei impresii"

Cand tatal meu a intrat la Academia Militara, era o concurenta de 17 pe loc, in total fiind 20 de locuri. Si a intrat al 3-lea din aia 20. Iar primul an a terminat penultimul. Pentru ca cand la academie te tine inchis intre 4 pereti/garduri si nu poti sa iesi decat cu voia altcuiva, tot ce vrei e sa nu fii acolo. Deci de unde sa mai ai si dorinta de a invata?

Cu timpul, dupa ce s-a mai linistit, lucrurile s-au schimbat. A inceput sa invete. A inceput sa aiba rezultate bune. Dar cum prima impresie conteaza intotdeauna, cand incepi cu stangul, e mai greu dupa aceea sa iei note mari. Pentru ca atunci cand iei 10 la examen, dar proful iti deschide carnetul de note si vede notele proaste din primul an, atunci iti transforma 10-le in 8. E corect? Nu. Dar e o poveste adevarata.

Si uite asa, studentul isi face pierdut (prin fundul unui sertar) carnetul de note.

Concluzia?

Asigura-te ca prima impresie pe care o faci e una foarte buna!

[de la tata citire]

Best Friends

As zice ca mi-e dor de cineva, dar cred ca mi-e dor doar de o idee. De ideea de prietena mea cea mai buna. Demult, tare demult functionam in simbioza. Acum am pierdut notiunea asta. Pacat, intr-un fel...

Steagul

Mi-am amintit ceva. Despre bunica.

Se hotarase sa faca steaguri - rosu, galben si albastru. Sa cumpere material, sa le traga la masina si asa sa mai faca un ban.
Si imi spusese sa ma uit sa vad prin magazine daca vad de cumparat material...
...

Mi-e dor de ea asa cum nu imi era cand era acolo si cum stiam ca o sa imi fie acum.
Si mi se strange sufletul.

Bunica, despre copii

...zice Bunica:

Copchilă, s-a terminat cu libertatea în doi acum responsabilitatea e mult mai mare și-i vei duce grija pînă vei ajunge străbunică, ca mine. Oricît de mari ar fi rămîn tot copii și trebuie să le duci grija, apoi să le duci dorul că sunt departe. Dar pentru asta e o răsplată că ai pentru cine munci și că nu ai trăit degeaba și lasi ceva în urmă ca să-ți poarte numele.

Mi-e dor de ea si mi-e ciuda ca nu stiu sa o gasesc suficient de mult in ce-a mai ramas. As zice ca am inceput sa o uit. Dar cred ca de fapt nu am stiut-o niciodata.

A quoi bon avoir une Ferrari et ne pas pouvoir la conduire?!

...mda.

Ce nu vreau sa aud de la cei care nu m-au iubit niciodata...

Te iubesc!

Acea privire

...pe care nu stiu sa o povestesc. Nu stiu cum.
O privire melancolica si cuminte. Supusa. Dragastoasa, dar nu neaparat cu pasiune, ci cu afectiune. Multa. Care imi invaluie talia ca si cum inca i-ar mai fi draga...
Ca si cum.

Nu stiu sa o povestesc. Dar stiu sa o recunosc. Si o recunosc...

Eu, in zile cu soare

Am fost acasa. 3 zile. Scurte si rapide, grabite chiar.
N-am dormit bine si n-am mancat mult. Seara nu puteam sa adorm, dimineata auzeam tot ce se intampla in jurul meu si continuam sa dorm asa, caci de trezit nu puteam. Si cand in sfarsit ma sculam din pat, era de fiecare data cu durere de cap. Iar de mancat... a fost in locuri diferite, mai degraba deloc decat putin, iar dupa ce in sfarsit am gustat savori pe care le anticipasem, gen spanac cu usturoi, mici, pilaf, copanele de pui, muraturi, vin demi-sec bun-bun si must... mi-a fost rau. Stomacul meu s-a decis sa nu proceseze asa cum trebuia. Deh... a uitat, saracul, ce e bun!...

Dar am vazut lume. Pe G si A si R. Si imi place mult A. Mult-mult. Iar G e frumoasa. Iar R e rebel-altfel decat astia pe care ii stiam de varsta lui. Imi plac rebelii-altfel.
Si pe mamaia. Care a plans cand i-am cantat La Multi Ani. Nu-mi place cand oamenii plang. Si pe doamna O. Care e tanara si spirt. Si vie, asa cum sper sa fiu si eu cand am sa fiu ca ea.
Si pe aia mica, care nu mai e mica. Si care e deconectata de lumea mea, total in lumea ei, care crede ca unghiile, baietii si fondul de ten conteaza.
Si pe tata, care e un "prin excelenta masculin" in continuare.
Si pe mama... care... care... ma unge pe suflet si ma apasa pe butoanele care trebuie. Dupa cum zice tata... "avem noi frecventa noastra"... Si e bine asa, zic.

Am adrenalina in sange. Si endorfine. Sunt nedormita si nemancata. Si atat de fericita. As vrea sa am vesnic in buzunar pastiluta asta care ma face asa cum sunt acum. Dar desi tocmai am luat-o, nici nu stiu ce e...
E o combinatie de familie, planuri care se incheaga, momente pretioase cu oameni la fel.

Biclă

Cumva, cumva... am chef de ţaclă. Si de primăvară... :-)

O fetita mica la pian

[Fantezie in re minor, W.A. Mozart]
~8 ani

Ea/Eu

O cunosc dintotdeauna, dar nu am stiut vreodata ca e ea.
Pentru ca e ascunsa, acoperita de mister prafos, si doar daca sapi adanc si numai cu acordul ei, ajungi sa vezi niste sclipiri mocnite, tihnite, ca incet-incet sa te surpinda o fiinta pozitiva si solara.

Ma intreb de ce ne-am obisnuit sa ii admiram pe cei care diseaca lumea in 4, care analizeaza tot ce misca, care emit opinii, foarte des critice si rationale despre actualitatea ce ne inconjoara, facand paralele, emitand teorii, avand curajul sa spuna ca dragostea nu e decat o iluzie si ca nu exista nimic dupa moarte...? De ce ne topim dupa acest tip de oameni stralucitor de destepti, fascinanti, geniali, cinici...? Cand vreodata perspicacitatea si istetimea au adus caldura si alinare unui suflet?...

In schimb, ea e toate de mai sus. Stralucitor de desteapta, fascinanta, geniala. Si ar putea sa fie si cinica... Sunt oameni care sunt destepti numai pentru ei. Ea e desteapta pentru ea si cei din jur. Ea stie cum sa te invete. Analizeaza ca sa iti explice. Critica doar daca e convinsa ca vei vedea vreo morala din critica ei. Iar atunci cand lumea asta ciudata si rea nu-si arata nici o parte buna, incearca sa gaseasca partea buna a partii rele si ti-o arata si tie... Pur si simplu face viata celor din jurul ei mai buna, mai demna de trait si de adus aminte.

Stie sa dezlege deochiul si sa alunge gandurile rele. Sa povatuiasca si sa aline.
Stie sa impleteasca, dar si sa despleteasca iubirea si iertarea. Asa cum prea putine femei stiu sa o faca...

O rochita care se invarte

Mami, mami!... cand am sa fiu mare sa imi faci o rochita care cand eu fac asa (si fetita isi suci repede soldurile in 2-3 miscari smucite), ea sa se invarta asa (si imita cu manutele o fusta care se ridica la orizontala cand se invarte)!!!
Si mami, mami!... sa imi faci cate o rochita din fiecare model (inventat vreodata de human kind)!!!

Best skirts/dresses are the ones that spin! ;-)

Dilema

"Să iubești două femei,
Să nu știi pe care-o vrei.
Una-i mamă la copii,
Alta-i pofta inimii"

Poftim dilema, formulata cat se poate de simplu si clar!
Cine-a zis ca astia, manelistii, este inculti?

Si deci... Rezolvarea?!?...