Se duse la culcare. Ca in fiecare alte seri. Obosita, grabita sa se culce, numarandu-si orele de somn pe care le avea inainte - niciodata suficiente, caci le pierdea stand treaza cu el. Nici nu stia ca de fapt il incomoda, caci teatrul si dragalasenia lui erau prea perfecte ca sa il tradeze. De abia mai tarziu si-a dat seama ca tot ce astepta el era exact momentul in care ea disparea in dormitor... momentul lui de "libertate"...
In acea noapte se trezise. Nu era nici un zgomot care sa o fi deranjat, ci doar grijile ei stresante... stresante pentru ea, aparent si mai stresante pentru el. Se trezise cat sa vada ca era tarziu in noapte si ca el inca nu venise la culcare...
Il gasise crestand, scrijelind, scociorand, sapand linistit in el, in ei... L-a vazut, a inteles... A inteles ca asta facea in fiecare seara. Ca in fiecare seara o astepta sa se culce, o saruta de noapte buna, ca sa se intoarca linistit la scrijelitul lui... In fine, asta a inteles de fapt mai tarziu, caci pe moment mintea ei nu putea concepe asta. Pe moment tot ce vroia sa creada era ca se intamplase doar atunci, doar in acea noapte... L-a vazut, a inteles si s-a intors sa se culce... Ea tot ce vroia sa faca era sa doarma si mai ales sa uite. Sa uite ce a vazut, sa uite ce traia...
Dar el vroia sa i se justifice. Sa ii explice ca "nu e chiar asa"... si ce vroia cel mai tare era sa fie iertat atunci, pe loc si sa se asigure ca e iubit. Tot la fel de mult si de puternic ca cu o secunda inainte ca ea sa il descopere. Iubit tare, tare, ca sa isi alunge nesiguranta si frica. Iubit atunci, pe loc, la acea ora... A inceput sa o sarute, a inceput sa o dezbrace, sa isi plimbe mainile pe corpul ei adormit, sa insiste, sa o apese... Intr-un final i-a cedat. Si a intrat in ea pe la spate. Intai incet, apoi din ce in ce mai rapid, mai ritmic. Dar mintea lui era prea incarcata ca sa se lase liber si sa se bucure de moment... ca de atatea ori... Erectia si-o mentinea cu greu, ca de atatea ori... Orgasmul intarzia sa vina... ca de atatea ori...
Iar ea?... Ea s-a gandit ca un refuz din parte ei l-ar face si mai nefericit, l-ar impinge si mai adanc printre demonii lui. Asa ca i-a cedat. Tot ce isi dorea era sa termine repede. Repede, cat mai repede! Miscarile lui ii pareau din ce in ce mai rapide si mai bruste, tensionate. Rabbit-style was never in fashion! Si nu se mai termina... el nu mai termina... il simtea inauntrul ei durand-o, scociorand, sapand in ea, cautandu-i iubirea, iar fiecare secunda dura o infinitate, intr-o succesiune infinita de secunde...
Cum el nu era in stare sa termine, iar ea nu mai putea indura si nici sa isi mai opreasca lacrimile, a trebuit sa il opreasca. Durerea fizica era prea mare, iar penibilul, rusinea, jegul in care era o inabuseau. Se vedea de sus, intinsa goala pe cearceaful mare, in patul acela mare, in camera aceea goala. Se vedea atat de limpede, asa goala si mica, incat ar fi putut sa se deseneze... Plangea si tot ce isi dorea era sa nu mai planga, caci stia ca el se simte si mai vinovat din cauza lacrimilor ei. Si sa doarma... si sa uite...
___
Pana la urma nici nu mai conteaza daca el vroia sex ca sa simta ca era iertat si iubit sau vroia sa fie iertat, ca sa poata obtine sex. Si nici nu ne mai intrebam cum ea putea sa spuna "da" din alte motive decat dragostea si dorinta. Si nici ce efecte au avut astfel de experiente asupra ei. Intrebarile si explicatiile nu isi mai au rostul acum... Caci acum totul e bine, fiecare are ce si-a dorit... el este iertat, iar ea a uitat... (?)
