Headspace

headspace
a new perspective just opened

on the other hand, I understand now that this is just a normal next step on a path I've been already pursuing for some time now.
this is all to get me where I want to be: here, now.

iubirea de sine

din inima, la:

plamani; alb albastrui; tristete -> curaj
ficat; verde; manie -> bunatate, prietenie
pancreas, splina; galben; grija -> cinste, corectitudine
rinichi; frica, sperietura -> blandete
genitale; roz
creier emisfere; alb
creier mic; gri

prin coloana,
tot corpul.

[iubirea de sine, SB, Paris]

Lucruri importante

Ai grija la ce alegi ca fiind important pentru tine.
Pana la urma cred ca asta e sensul vietii. O continua cautare a unui echilibru. Care de fapt nu exista, decat intr-o forma relativa.

Multe "chestii" se invart in jurul nostru. Idei, oameni, lucruri, fapte. Si ziua are tot 24 de ore, oricum am lua-o. Si multe, foarte multe din tot ce ni se invarte in jur, idei, oameni, lucruri, fapte, sunt chestii de calitate, faine, care merita atentia, energia si timpul nostru. Doar ca ele sunt prea multe, iar resursele noastre limitate, fara cale de negociere.

Asa ca... din iuresul de "chestii" trebuie alese doar unele. "Cele mai bune", am zice la prima vedere. Doar ca uneori unele sunt mai bune dintr-un anumit punct de vedere, altele din altul, unele la un moment, altele la altul. Deh, alegeri pe criterii multi dimensionale, ar zice un researcher :-)
Bref. Daca nu ai un criteriu rapid de alegere, oricare ar fi acela... atunci da cu banul. Caci ca sa alegi cel mai bun lucru dintr-o gramada de lucruri foarte bune, oricum nu ai cum sa pierzi :-)

Asa ca, draga mea, alege ce vrei sa fie important pentru tine.
Alege astfel incat sa pastrezi echilibrul.
Iar restul, duca-se!
Te sarut.

...nu esti tu copil rau.

Eh, pana la urma... nu esti tu copil rau!

Descriere scurt si la obiect.
[de la bunica citire]

J'adore te regarder...

... parler, jouer du foot, dancer, chanter, raconter des blagues, rire.

[inspiration ici et ici]

Sunt aici, acum.

dintr-o alta viata

Obiceiuri proaste: despre stres si subestimare

Stresul este o obisnuinta. Un tic. Este un pattern de reactie intr-o situatie. Pe care il cunosti, pe care l-ai mai folosit, cu care te simti in largul tau. Pentru ca nu cunosti altul.

Stau si ma uit la oameni destepti, mai destepti ca mine, cum vorbesc, despre ce vorbesc, cum se poarta. Daca as auzi pe unii mai putini destepti vorbind ca cei destepti, daca as auzi aceleasi generalitati, spuse cu aceeasi relaxare, as spune ca sunti tampiti si ca se dau mari. Dar fiindca aici e vorba despre oameni destepti, pe care ii admir si ii sorb din ochi, nu imi permit nici sa gandesc asta.
Eu nu as spune in veci asemenea generalitati, pentru ca mi s-ar parea ca le infloresc. Ca zic de-astea, pentru ca nu cunosc si ca n-as fi in stare sa vorbesc despre detalii tehnice, concrete si dificile. Si ca as bate campii. Si ca sunt prea banale pentru interlocutorii mei, oricare ar fi aceia.

Subestimarea cronica. Cred ca si gandurile astea, sunt o obisnuinta si un tic, ca toate obiceiurile proaste.

Trage aer in piept si relaxeaza-te (ce cliseu!). Uita-te in jurul tau, la audienta ta, zambeste, vorbeste clar si asezat. Zambeste. Zambeste-le. Iti face placere sa ii vezi, sa le vorbesti. Uita-te la ei. Sunt oameni faini si iti place de ei.
Degaja. Emana. N-am sa spun pace, siguranta de sine, relaxare - cuvinte care si-au pierdut sensul, de-atata folosire, clisee. Dar. Degaja. Emana.

Zambeste-le. Sunt oameni faini si iti place de ei.

Clipa la maxim

Sunt libera. Ma bucur de fiecare clipa pe care o am.
Stau pe un sezlong la soare, cu un cocktail in mana. Traiesc fiecare clipa la maxim.

Really?!...
Ce e aia "traiesc fiecare clipa la maxim"?...

Cand ti s-a intamplat ultima data sa te gandesti "da, frate, uite acum traiesc la maxim"? Cand erai pe un sezlong cu un cocktail in mana, calm si molcom? Sau cand erai intr-un montagne russe, in priza si cu adrenalina in sange?

Nu ne gandim niciodata ca "traim la maxim acum, in timp real". Doar cand suntem la munca, coplesiti si stresati, visam cu ochii deschisi la libertate, vacanta si dor de duca. Si ne gandim ca "ce-as mai trai sau ce-o sa mai traiesc la maxim la vara in concediu", cand de fapt 99.99% din viata noastra e impartita intre munca si casa, intre munca si familie, intre munca si prieteni. Iar restul trece inainte sa ne dezmeticim.
Cocktailul si sezlongul nu devin decat clisee clasice. Iar atat de multor oameni nu le place soarele arzator si caldura prea mare, multora nu le place alcoolul dulce, multi nu beau alcool deloc, multora le este rau de inaltime sau stau prost cu urechea interna.

Clisee dulci... si pana la urma si ce daca?...
Conteaza doar povestea pe care ti-o spui... asa ca ai grija cum ti-o alegi!

Complicated

...sunt eu suficient de nebuna.

Toamna anului 2012

Mie imi plac inceputurile. Iar toamna intotdeauna a fost un fel de inceput.
Acum se intampla multe si nu am timp nici sa ma gandesc, nici sa povestesc. Si ma laud ca nu am. Timp adicatelea... :-)

Anul 2012 s-a aratat demult a fi unul plin si frumos. Frumos tare!
Iar toamna acestui an, cu atat mai mult!

De abia astept sa ma trezesc in fiecare dimineata...
E bine.

Pregatiri de nunta

Intr-adevar, ce e asa important?!?! Ce naiba e asa important?!?!

Ce e asa important ce culoare are scaunul si daca culoarea peretilor se acorda cu cea a fetelor de masa? Cate baloane sunt in sala si unde sunt agatate? Lampadare, lumini, muzica? Vin, sampanie, apa? Apa! Fois gras?!?
De ce nunta trebuie sa fie de vis si de ce aceasta isterie a planificarii in cele mai mici detalii, cat de nesemnificative? Caci sa nu-mi zici ca marturiile sunt altceva decat ne-sem-ni-fi-ca-ti-ve?!?

Tocmai am decis ca nu ma intereseaza! 

... ce mancam. Ce bem. Ce culoare au florile de pe masa. etc.
Am cateva opinii legate de rochia, pantofii, parul, machiajul si de culoarea buchetului meu. Si nici alea nu sunt prea puternice. In rest, fie ce-o fi!

Inteleg mai degraba ce sens au ritualurile complicate si detaliile unei inmormantari. Uiti pe moment, te fac sa suporti mai usor durerea, sa ignori si sa amani realitatea, te ajuta sa te concentrezi pe nimicuri in loc sa te lasi cuprins de deznadejde, care oricum va veni, dar macar va fi dupa, dupa ce toate acele multe lucruri care sunt de facut s-au terminat.
Asa ca... zi-mi si mie - ce e asa important ce marturii dai la invitati?!

Sau nunta e de fapt o inmormantare? A dragostei poate?...  Un vartej menit sa te faca sa... uiti? Sa uiti ce?... ce urmeaza dupa?... Si de ceee?!?

Imi pare bine ca de la inceput am avut cateva lucruri clare in cap. Nu stiu cum au ajuns acolo, dar mi s-au aratat lipezi ca buna-ziua, fara sa le caut prea mult.

Am stiut ca nu vreau rochie de mireasa, nu vreau voal si vreau un tatuaj. Si am mai stiut ca nunta in sine nu conteaza! Ci doar ce vine dupa! Si ca cam asta e tot.

Eu, in zile cu soare

Am fost acasa. 3 zile. Scurte si rapide, grabite chiar.
N-am dormit bine si n-am mancat mult. Seara nu puteam sa adorm, dimineata auzeam tot ce se intampla in jurul meu si continuam sa dorm asa, caci de trezit nu puteam. Si cand in sfarsit ma sculam din pat, era de fiecare data cu durere de cap. Iar de mancat... a fost in locuri diferite, mai degraba deloc decat putin, iar dupa ce in sfarsit am gustat savori pe care le anticipasem, gen spanac cu usturoi, mici, pilaf, copanele de pui, muraturi, vin demi-sec bun-bun si must... mi-a fost rau. Stomacul meu s-a decis sa nu proceseze asa cum trebuia. Deh... a uitat, saracul, ce e bun!...

Dar am vazut lume. Pe G si A si R. Si imi place mult A. Mult-mult. Iar G e frumoasa. Iar R e rebel-altfel decat astia pe care ii stiam de varsta lui. Imi plac rebelii-altfel.
Si pe mamaia. Care a plans cand i-am cantat La Multi Ani. Nu-mi place cand oamenii plang. Si pe doamna O. Care e tanara si spirt. Si vie, asa cum sper sa fiu si eu cand am sa fiu ca ea.
Si pe aia mica, care nu mai e mica. Si care e deconectata de lumea mea, total in lumea ei, care crede ca unghiile, baietii si fondul de ten conteaza.
Si pe tata, care e un "prin excelenta masculin" in continuare.
Si pe mama... care... care... ma unge pe suflet si ma apasa pe butoanele care trebuie. Dupa cum zice tata... "avem noi frecventa noastra"... Si e bine asa, zic.

Am adrenalina in sange. Si endorfine. Sunt nedormita si nemancata. Si atat de fericita. As vrea sa am vesnic in buzunar pastiluta asta care ma face asa cum sunt acum. Dar desi tocmai am luat-o, nici nu stiu ce e...
E o combinatie de familie, planuri care se incheaga, momente pretioase cu oameni la fel.

Femeie, femei. Femeia.

Imi plac femeile. Si cred ca am de mii de ori mai multe de spus pe tema asta decat pe tema "imi plac barbatii".

Imi plac femeile brunete. Cu ochii negri, cu privirea ce o simti. Cu par negru si rebel. Par ondulat care are o viata a lui, proprie. Cu umeri ingusti, cu talie mica si conturata. Cu fund impertinent. Nu neaparat inalte, dar cu siguranta nu foarte mici. Vorba 'ceea, nici prea mari, nici prea mici, ci in talie ideala. In fine... la o adica multe detalii fizice pot fi fix pe dos. Ce am nevoie sa ramana insa e sentimentul pe care mi-l dau. Si stilul. Oh, da... stilul!

Imi plac femeile mature. In fine, vreau sa spun, nu foarte tinere, nu la varsta 1. Daca as fi baiat, cu siguranta as iubi o femeie mai in varsta decat mine, indiferent de ce varsta as avea eu.
Se zice ca pe cele tinere "le iei la crescut". Eu as zice ca de la cele mature "ai de invatat". Si sincer, as prefera de mii de ori sa invat ceva, orice, tot... decat sa tot caut sa imi ascund nesiguranta in fata unei priviri feminine tinere, care nu stie (inca) sa ma descifreze.

Imi plac femeile oarecum tacute. Nu cele care isi tipa personalitatea, nu cele "de lume". Ci cele pe care ca sa le cunosti, trebuie sa faci un efort. Caci nu-i asa, ce gust mai au lucrurile pe care le obtinem asa, pur si simplu, fara nici un efort?!...

Imi plac femeile care se asuma. Care isi asuma ridurile, burtica. Si cele care stiu sa rada de ele insele. Cele ca painea calda. Indulgente. Bune. In adevaratul sens al cuvantului :-)


Imi place Faye Dunaway. Jodie Foster. Susan Sarandon. Julianne Moore. Meryl Streep.
Imi place ea. Si mama ei. Si matusa ei.

Ea/Eu

O cunosc dintotdeauna, dar nu am stiut vreodata ca e ea.
Pentru ca e ascunsa, acoperita de mister prafos, si doar daca sapi adanc si numai cu acordul ei, ajungi sa vezi niste sclipiri mocnite, tihnite, ca incet-incet sa te surpinda o fiinta pozitiva si solara.

Ma intreb de ce ne-am obisnuit sa ii admiram pe cei care diseaca lumea in 4, care analizeaza tot ce misca, care emit opinii, foarte des critice si rationale despre actualitatea ce ne inconjoara, facand paralele, emitand teorii, avand curajul sa spuna ca dragostea nu e decat o iluzie si ca nu exista nimic dupa moarte...? De ce ne topim dupa acest tip de oameni stralucitor de destepti, fascinanti, geniali, cinici...? Cand vreodata perspicacitatea si istetimea au adus caldura si alinare unui suflet?...

In schimb, ea e toate de mai sus. Stralucitor de desteapta, fascinanta, geniala. Si ar putea sa fie si cinica... Sunt oameni care sunt destepti numai pentru ei. Ea e desteapta pentru ea si cei din jur. Ea stie cum sa te invete. Analizeaza ca sa iti explice. Critica doar daca e convinsa ca vei vedea vreo morala din critica ei. Iar atunci cand lumea asta ciudata si rea nu-si arata nici o parte buna, incearca sa gaseasca partea buna a partii rele si ti-o arata si tie... Pur si simplu face viata celor din jurul ei mai buna, mai demna de trait si de adus aminte.

Stie sa dezlege deochiul si sa alunge gandurile rele. Sa povatuiasca si sa aline.
Stie sa impleteasca, dar si sa despleteasca iubirea si iertarea. Asa cum prea putine femei stiu sa o faca...

Love u Merlin!

Sunt unii oameni atat de frumosi si atat de usor de iubit... Si oricat de evident mi se pare mie ca asa trebuie sa gandeasca toata lumea care ii cunoaste, imi dau seama ca asta este totusi o impresie cat se poate de subiectiva.

Si totusi, cum ziceam... asa de frumosi si usor de iubit mi se par unii oameni! Atat de dragi imi sunt, incat imi vine sa ii strang in brate tare-tare cu fiecare ocazie de o am, si asa mult as vrea sa am mai multe... Si asa de dor imi e de ei cateodata, de mi se frange sufletul...

Uneori ma gandesc ca poate ei sunt cei pe care ii iubesc in modul cel mai natural si instinctiv cu putinta. Si ca nu ar fi trebuit sa ma incapatanez atata sa caut mereu si mereu altceva...

Imi e atat de dor de Merlinii mei!...

Iertarea

Iertarile sunt mari. Se poarta greu si te apasa mai tare decat tradarile. Nimeni nu doreste sa fie sfant, sacrificiile se cer pe loc, iar compensatiile sunt promise intr-o lume din care nu s-a mai intors nimeni sa ne spuna ce s-a ales de iertatori.

Cica tradarile sunt mici. Iar iertarile mari.

Bunici la tara

Cred ca toata lumea ar trebui sa aiba niste bunici la tara! - Daca as putea da un decret sa introduc aceasta obligativitate, as face-o. Si la fel si armata! In fine, bineinteles ca pot fi contrazisa!... :-)

Cum ziceam, bunici la tara. Intr-o casuta mica si racoroasa, eventual de chirpici. Din aia, in care trebuie sa te apleci ca sa nu dai cu capul de tocul usii, si sa ridici picioarele, ca sa nu te impiedici de pragul de lemn inalt. Gen 'in casa nu se intra, in casa se urca'!
Casuta care sa aiba soba de teracota. In care se poate praji paine sau face branzoice, alivenci... Casuta cu paturi tari, in care trebuie sa te cateri. Din nou, din categoria 'in pat nu te asezi, in pat te urci'. Acoperite cu toale cu model de covor (cu un chenar roata imprejur, ca un fel de rama, cu model pe baza de flori care are un punct central). Toale eventual din catifea sau plus sau ce-o fi... Sau si mai bine, dintr-un material care inteapa, de nu prea-ti vine sa dormi direct deasupra. De fapt bunica nici nu te lasa sa dormi direct deasupra, pentru ca 'velinta' se uzeaza. Lucrurile trebuie intretinute! Iar pe pereti, iara toale. Cu model iara de covor. Eventual pus imediat in vecinatatea patului, ca cele 2 modele incarcate unul langa altul sa nu se potriveasca defel... Sau ca optiune, tolul de pe perete mai poate avea model cu Tarantele (gen cadana care danseaza sau care este furata din serai), sau cu peisaje din paduri, cu ciute care se adapa la izvor sau cerbi care privesc semet in zare...
Casuta in care sa miroase cumva. Miros foarte usor perceptibil cand ajungi la tara, complet imperceptibil cat stai pe acolo, dar foarte pronuntat cand ajungi inapoi acasa si cand iti dai seama ca trebuie sa iti dai toate hainele la spalat, si alea pe care le-ai purtat si alea pe care nu, caci toate au prins un miros. Miros pe care nu stiu cu ce sa il identific... Poate un miros de praf, de statut, de vechi. Poate un miros de istorie. Sau de intelepciune. Un miros care mi-e drag!...

Se zice ca "Cine nu are batrani, sa-si cumpere!". Eu nu am. Bunici la tara nu am avut niciodata, iar batrani nu prea mai am...

Unde e magazinul asta minune unde se gasesc de vanzare?!?

Viata la tara. Franta.

Mi-as dori din suflet sa stiu descrie in cuvinte nu maiestrite, ci fidele... cat de frumoasa e linistea. La tara, in Franta. Dar cumva, mi-e si frica sa ii spun pe nume, de frica sa nu o stric cumva...

Mi-am amintit ca vorbeam odata de sunetul meu preferat. Nu e valabil tot timpul, dar asa frumos ma unge pe suflet cand se mai intampla... Stii ca la o masa se pot bea 7 tipuri de vinuri? Un rosé pentru aperitif si un vin de porto, un alb pentru entré, 2 rosii pentru felul principal, unul rosu pentru branza si un Layon pentru desert. Stii ca la o masa se poate manca si la aperitif, se pot lua 2 entréuri, felul principal (grillades) cu 3 tipuri de accompagnement, 5 tipuri de branza si 2 deserturi + cafea? 11 oameni la masa si mai mult de 3 ore de stat la masa? Zic mai mult de 3 ore, pentru ca eu am plecat dupa 3... petrecutul timpului impreuna a continuat pana spre seara, 20h30 si nimeni nu plecase (incepusera la 14h00).

Stii cum e sa mananci de sa te juri ca nu mai pui gura pe mancare - si asta in seara de dinaintea mesei de mai sus. Somon preparat in 3 feluri ca entré cu inghetata de fistic. Haddock grillé cu orez, moules, calamars, chorizo - à la façon paella, dar de lux. Pre-desert, crema de .. ce-o fi fost? chimen? cu sirop de zmeura. Desert, piersica coapta cu inghetata de vanilie si frisca. Post-desert, profiterol cu frisca si sirop de rom sau fruit de la passion.

Stii sa culegi mure? Si pe urma sa faci o charlotte cu ele? Mure multe, in camp, in plin soare, printre urzici si tzepi. Suspectez ca inca mai am 2 infipti in degete... Tzepi adicatelea. Si cateva prin minte. Zambete la anume amintiri... :-)

Hmm... sa te duci la mare intr-o fuga. Sa faci plaja, crema, reviste frantuzesti gen Femeia, baie, plaja, plaja, plaja... Sa cumperi caramele, crema de caramel, Breizh Cola si Kouing-Aman... Si Dumnezeu a inventat le caramel au beurre salé... ahahamm...

Stii sa te joci cu un catel? Unul mare, frumos si destept. Si mare. Am zis?... :-)

Sa tragi cu carabina la tinta? Se vede clar diferenta intre cine stie sa traga si cine nu. Dar nu sunt nici un anti-talent...

Stii sa te plimbi cu bicicleta, din deal pana in vale si din vale pana in deal, de pe asfalt pe drum de tara. De cand nu ai mai facut o intrecere de viteza cu niste biciclete fara frane?

Si sa te prinda ploaia in padure? Stiai ca in padure poate sa nu te ploua? La genul... ah, da, ia uite, ploua, dar ne adapostim putin si e ok. Si pe urma cand ploaia trece si iesi din padure te intrebi de unde e atata apa in toate baltile?! Ca ulterior sa afli ca s-a numit furtuna... Yeah, right! Numai de ploaie nu-ti pasa cand patul ti-e moale si frumos mirositor pe crengi de ferigi proaspat taiate, iar soarele iti incalzeste fesele... Si iara mai trec cateva prin minte. Zambete si momente... :-)

Si stii ce frumoasa e o "nunta la tara"? Sunt unii oameni care stiu sa se distreze fara sa se gandeasca cum o fac. Si iese asa, pur si simplu, e incredibil!... Putina improvizatie si se pleaca in free-style!

... :-)

Spectacolul vietii

Acum cand inteleg cum merge lumea, acum cand anticipez atat de bine replica si scenariul fiecarui personaj din jurul meu... si caracterul, si reactia, si gandurile chiar...

Acum cand stiu ca pot sa fiu orice as vrea sa fiu... caci stiu secretul...

Acum stau cuminte la locul meu, nevrand sa mai fiu nimic. Stau si privesc spectacolul din jurul meu. Si desi e atat de ieftin si de previzibil, nu iau pe nimeni in ras, ci incerc sa ma las vrajita de frivolitatea fiecaruia. Caci frivolitatea, desi dobandita, nu-mi e naturala. Iar ca sa o integrez cu adevarat personalitatii mele, trebuie sa fac mai mult decat doar sa o mimez. Trebuie sa o inteleg. Sa o las sa ma cuprinda.

I'm getting better at this! :-)
Knowledge is an irreversible process... unfortunately.

Nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine.

Certitudinea ca nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine ma tine viteaza si ma umple de bucurie.
Te iubesc!