Men as Shoes

Cumva, nu stiu cum... dar in ultimul timp am observat cu uimire felul in care mama mea apreciaza papucii.
Ca sa o zic pe scurt, "cu cat sunt mai urati, cu atat ii plac mai mult". Bine asta nu e chiar in totalitate adevarat... Ar trebui sa precizez mai multe detalii: ca nu vorbesc de toti papucii, ci doar de sandale. Ca ii plac in primul rand sandalele comode, si asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie la moda. Si ca apreciaza foarte mult sa fie din piele, atat pe exterior cat si pe interior, ca trebuie sa aiba talpa flexibila... iar daca sunt si de vreo firma in care are incredere, atunci cu atat mai bine. Cum ar fi de exemplu papucii Scholl. Desi eu nu cred ca am vazut vreodata niste papuci Scholl care sa imi placa cum arata. Ce ma intriga cel mai tare este de fapt ca nu se uita numai dupa urateniile de la Scholl, dar si dupa toate celelalte uratenii care seamana cu papucii Scholl, desi nu sunt. Asta chiar nu mai inteleg!
Concluzia?... Apreciaza calitatea firmei Scholl. Iar alti papuci a caror uratenie aduce cat de putin a stilul Scholl ii dau un sentiment de incredere in potentiala lor calitate.

Acum... cum am ajuns de la preferinta mamei mele pentru urateniile Scholl la tipi?... Ei bine, pe scurt... ma ingrijoreaza faptul ca am o incredere mai mare in "potentiala calitate" (whatever would that mean) a unui tip daca el arata naspa. Sau in fine, hai sa nu zicem ca arata naspa, ci sa zicem doar ca nu e o cine-stie-ce frumusete. Mda... sunt destul de ingrijorata pentru mine!

Problema e ca nu poti sa stii ce "firma" e un tip. Nu poti sa stii asta nici dupa ce il cunosti mai bine. Din pacate nu exista nici unul caruia sa ii scrie Scholl pe fund. Nu poti sa stii daca e din piele si pe dinafara si pe dinauntru, nu poti sa stii daca are talpa flexibila, nu poti sa stii daca e comod, uneori nu poti sa stii nici care ii este pretul (desi hai poate ca uneori poti avea o intuitie daca e mai scump sau mai ieftin), nu poti sa stii daca o sa iti faca sau nu bataturi, nu poti sa stii daca o sa te tina un sezon sau o viata.
Si totusi tipii de la "draguti" in jos mi se par mai siguri. Nu as putea spune de ce... Nu pot sa spun ca toti tipii misto pe care i-am intalnit erau pramatii, cum nici ca toti tipii naspa erau lapte si miere pentru suflet.
Nu inteleg de ce daca ii vad a fi mai de lac, eventual cu o fundita si cu toc mai inalt si mai subtire... ma gandesc ca o sa se strice mai repede si ca o sa imi faca bataturi...

Si totusi unul ca asta ce are?...

HERE I AM!

There's something about a girl who knows what she wants and how she wants it. She has the power to cast a spell on everyone around her, you don't even know why you're drawn to her, you just are. No matter how tall, short, stylish, unstylish she is, she's the one who people look to for answers. She has a voice and isn't afraid to use it. And she leaves everyone to wonder, how did she get that way?
...
YES to pushing till it hurts and YES to the indulgent massage after.
YES to trembling knees and their powerful victories.
YES to the no-turning-back decision.
YES to the victory dance.
YES to friends who listen endlessly.
YES to killing it.
YES!
[Nike Women]


HERE I AM!

Povesti de iubire

Nimeni nu e perfect, dar cu toate astea, povesti de iubire se nasc in fiecare zi!!

Piano Covers

Zilele astea cant la pian. Trebuie sa profit, doar sunt acasa si pianul e langa mine...
Nu am crezut vreodata ca am sa ajung sa am nevoie de pian atat de mult. Poate nu e decat un "crush", poate o sa imi treaca... poate nu o sa imi treaca...
Si iata ce cant...


[My Immortal, Evanescence]


[When you're gone, Avril Lavigne]

Daca stii ce vrei...

Am intalnit acum cateva zile o taximetrista. Da, o tipa soferita de taxi care muncea intr-o marti pe la ora 12-1 noaptea. Avea undeva pe la 30 si ceva de ani, era destul de masiva, imbracata cu haine gen second-hand, cu o sapca pe cap si parul ascuns sub sapca.
Avea 3 joburi, 3 copii, era studenta si avea si un sot, tot cu 3 joburi si de asemenea, student.
Facea taximetrie, ca si sotul ei, dar de obicei numai in timul zilei. Facea masaj la domiciliu. Iar in timpul verii lucra la o clinica de intretinere (o chestie gen balneo-climateric cred) din apropierea orasului.
Avea 3 copii, toti la scoala. Cea mai mare era o fetita (cam prin clasa a 6-a) care facea si niste cursuri la Scoala Populara de Arta, care trebuiau platite...
Era studenta in anul 2 la kineto-terapie. Sotul ei era student in anul 3 in acelasi loc. Aceasta studentie necesita si ea bani...
In noaptea in care am cunoscut-o iesise cu taxiul doar pentru ca sotul ei (care de obicei iesea noaptea) tocmai venise de pe drum si era foarte, foarte obosit.
...
Si cand ma gandesc la mine cu grijile si problemele mele existentiale... si cand ma gandesc la astfel de oameni care sunt casatoriti, au copii, au mai multe joburi si mai sunt si studenti... si in final, mai sunt si linistiti, buni si fericiti (caci asa am vazut-o pe ea)... nu mai pot decat sa tac, sa imi plec capul si sa imi fie rusine!!
Rusine pentru fiecare moment cand mi-am urat soarta si mi-am plans de mila. Rusine pentru fiecare zambet pe care as fi putut sa il am pe buze si nu l-am avut. Rusine pentru frica mea de a trai...
Si tine minte: regula cu "intai cariera, si apoi familia" este o completa tampenie! Lucrurile se fac in ritmul tau natural, asa cum le vrei, asa cum le simti. Nu exista astfel de reguli!
Multe lucruri se pot face si fara prea multi bani: studii, casnicii fericite, copii care ies oameni.

Totul e doar sa stii ce vrei si sa faci ce vrei!!

I'm just not ready...

Regula numarul 1:
Nu-i aminti de casatorie. Nu il presa. Just shh...
In cazul in care incalci regula numarul 1, treci la regula numarul 2.

Regula numarul 2:
Daca ai pus problema casatoriei si el iti spune "I'm just not ready", sau ca "nu e gata inca", poti sa ii gasesti scuze pentru care face asa... ca sunteti inca tineri (26 de ani e putin, nu?!), ca baietii se maturizeaza mai greu, ca relatia voastra nu dureaza de prea mult timp (4 ani e putin, ce dracu!!) si tot asa...

Sau pur si simplu poti sa iti dai 2 palme si sa vezi limpede si clar ca el inca nu este sigur ca tu esti "the one". Sau cu alte cuvinte... "He's just not that into you".

Moment in care mai ai 2 optiuni:
1. Sa ramai cu el sa continui sa dai probe pentru rolul de "nevestica perfecta" sau...
2. Poti sa cauti si sa gasesti pe altcineva care nu are nevoie de o decada sau 2 ca sa realizeze ca esti cel mai bun lucru care i s-a putut intampla.

q.e.d.

Atitudine "bitchy"... smart still!!

Ea, catre el:
"Hey, nobody's forcing you to stay!!"

Intelepciune

Da-mi, Doamne, puterea de a schimba lucrurile pe care le pot schimba!
Da-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!
Si da-mi intelepciunea de a le deosebi!

...din alta lume

Da, asa sunt eu: din alta lume. Nu ca tot blogul asta nu ar fi din alta lume, dar aparent asa sunt si eu - din alta lume, din lumea mea...

Ai avut vreodata senzatia ca nu faci parte din universul care te inconjoara? Ca nu esti la fel ca toti ceilalti oameni din jurul tau? Ca ai niste viziuni si conceptii care pur si simplu nu isi au locul in lumea in care te trezesti in fiecare dimineata?... Ca pur si simplu esti un nebun picat in mijlocul acestei lumi, in care nu esti altceva decat un inadaptat? Ca daca mai continui sa traiesti in palatul tau de fildes ai sa te arzi tare de tot cat de curand...?
Eu da. Brusc m-a lovit realitatea lumii exterioare mie. Si doare, Dumnezeule, cum doare sa descoperi ca NU, NU E ASA CUM CREZI TU!!! Nu ai dreptate! Si te inseli! Si in tot acest timp te-ai inselat! Si ceea ce iti doresti tu nu o sa se indeplineasca niciodata!

Revelatia 1
Barbatii se uita dupa fete incepand cu pubertatea (12-14 ani) si nu se opresc niciodata. Asta e ceea ce am descoperit cam pe la 19 ani, imediat dupa ce am terminat liceul.
Toata viata mea am crezut ca baietii, odata cu pubertatea, descopera diferenta dintre sexe si sunt fascinati de aceasta descoperire, ca de orice descoperire. Si incep sa se uite dupa fete si sa fie interesati de fete. Si m-am gandit ca acest fenomen dureaza pana cand... se obisnuiesc cu aceasta diferenta dintre sexe. Pana undeva intre... 20-30 de ani; sau mai bine zis, pana in momentul cand si-au inceput viata sexuala si s-au si obisnuit cu aceasta viata. M-am gandit ca undeva intre 20-30 de ani ajung sa aiba o prietena, mai tarziu o sotie, mai tarziu familie, copii... iar uitatul dupa fete nu mai reprezinta decat un act pueril, o pierdere de timp fara scop. Adica le trece.
Dar, nu nu nu... Am inteles bine inceputul, dar nu pana la capat: barbatii nu se opresc niciodata din a se uita dupa fete. Aveam 19 ani si m-a lovit acest adevar cand am observat cum sunt privita de barbatii "maturi". Pe ce lume traisem pana atunci?!...

Revelatia 2
Oamenii iti fac rau. Toti oamenii. Unii mai mult, altii mai putin. Dar toti iti fac rau.
Tot timpul am crezut ca "the one for me", ca cel care va fi alaturi de mine va fi un om special care ma va iubi cu tot sufletul lui si nu imi va face rau niciodata. Intotdeauna am crezut ca o relatie in care unul din cei doi inseala pe celalalt, este o relatie "de liceu". Si tot de liceu consideram si: intrigile amoroase si toata barfa ce le insoteste, relatiile in care unul din doi... hai sa nu zicem ca inseala, dar "se da in barci" cu altcineva, relatiile in care azi te iubesc, maine te urasc, azi te vreau, maine nu te mai vreau... Toate astea mi s-au parut comportamente imature, total puerile, de "copii tampiti", maxim de liceu.
Dar uite ca acum descopar ca m-am inselat in tot acest timp, ca oamenii or sa aiba intotdeauna intrigi amoroase si comportamente de liceu. Si sa nu crezi vreodata ca sufletul tau pereche nu ar fi in stare sa se traga de sireturi cu alta gagica pe la spatele tau, nuuu... Sa nu care cumva sa crezi asta!! Bine, asta nu inseamna ca toti o fac, asta nu inseamna ca tocmai tie o sa ti se intample asa. Dar sa nu crezi in suflete curate prea tare, ca nu merita... Si daca descoperi ca tot ce a facut a fost sa se traga de sireturi cu alta, sa zici bogdaproste ca nu te-a inselat, ca nu te-a parasit pentru alta, ca nu mai are si alti copii cu alta, de care tu sa afli peste cativa.

Da, asta este ceea ce am descoperit de curand... Ca oamenii fac rau. Mai precis, ca toti oamenii fac rau. Iar unii dintre ei, mult mai multi decat ai crede, fac foarte, foarte mult rau.
Problema e ca... daca prima revelatie am inteles-o si am acceptat-o, a doua imi este imposibil... Nu pot, pur si simplu nu pot. NU POT!!
Si uite asa... am ajuns la concluzia ca sunt cu pluta. Din alta lume. Oarecum inadaptata.
Tot ce imi doresc e sa gasesc pe cineva din aceeasi lume ca mine, ca pana acum vad ca nu am dat decat peste oameni pe care nu ii cunosc. Stiu ca nu sunt singura care sunt asa pe lumea asta. Stiu asta. Probabil din dorinta prea mare de a fi ca toti ceilalti, m-am deghizat prea bine intr-una de-a lor, iar cei care sunt din aceeasi lume ca mine nu ma mai recunosc.
Am idei preconcepute. Sunt din alta lume...