Cum insirui scrisori de dragoste mistuitoare dupa poze cu maci de un rosu sangeriu... cum vorbesc despre oameni care nu pot comunica intre ei si despre oameni care nu se inteleg pe ei insisi, ca apoi sa vorbesc despre copaci cu flori, levantica, cirese, mere coapte si prajituri... cum scriu texte fara noima parca desprinse din cosmare, din povesti suprarealiste, ca apoi sa scriu povesti cu mesaje optimiste, moralizatoare, care indeamna la lupta permanenta, care inspira energie si pofta de viata...
Cat balans, cata cautare, cata oscilatie... Cata incrancenare, cata otrava, cata durere, cata energie irosita...
Cat efort...
Monday, June 30, 2008
Silent scream
Screaming. Screaming inside a ball. Nobody can hear you, the ball hides so well your scream. Keep screaming... never stop... always tired, but never stop.
The ball will eventually break into pieces, and the scream will come out... in this peaceful world, where all things are as they should be. And you will be judged and convicted and executed for screaming... for screaming too loud, too violent, too wrong.
So what is your solution?...
Build a better ball so you can continue to scream inside it, left alone in your torment?
Stop screaming so you can come out and live happily ever after in this "right" world?
Keep screaming, break the ball, face this world, lose against it... and finally die?
The choice is yours to make! Enjoy!
[Update, 01.07] Stop being so sarcastic about this world, stop calling it "right"... it is just real, never perfect, but so beautiful... Start loving it! Stop feeling different! 'Cause you are not!! Start living your life!
...So... Stop screaming, come out of your ball and start living!! And no, not a "happily ever after" life, but at least a real one!!
Love, Inka
Sunday, June 29, 2008
Fazan
10 minute intinsa pe iarba, cu o tigara in mana stanga, cu privirea in sus... intalneste verdele plin al frunzisului... care se ridica deasupra ta si te cuprinde... si te faci mica, mica, din ce in ce mai mica... Dar nu-i nimic, pentru ca copacul cel mare e deasupra, iar iarba cea moale e dedesubt, iar tu zambesti :-)Iar cu alte 10 minute inainte ai jucat Fazan. Iar jocul nu s-a terminat, a fost lasat in aer, pentru ca alte subiecte mai interesante aparusera in mijlocul jocului...
Ce zici de asta?...
Friday, June 27, 2008
Thursday, June 26, 2008
Wednesday, June 25, 2008
Am obosit
Am obosit. Scriu intr-una. Gandesc intr-una.
In capul meu e numai haos... voci care tipa, care comenteaza imbufnate, care se entuziasmeaza in fiecare clipa, care urla incatusate in camasi de forta, care danseaza pana la extenuare, care stau moarte, care dorm, care se prefac ca dorm, care inghit informatii noi fara sa le mestece sau digere, care alearga de mult timp fara oprire, care plang in convulsii necontrolate, care fumeaza pana ce vomita si se trateaza tot cu tigari...
Sunt eferverscenta. Si asta ma termina.
[Update] But this is what keeps me alive.
In capul meu e numai haos... voci care tipa, care comenteaza imbufnate, care se entuziasmeaza in fiecare clipa, care urla incatusate in camasi de forta, care danseaza pana la extenuare, care stau moarte, care dorm, care se prefac ca dorm, care inghit informatii noi fara sa le mestece sau digere, care alearga de mult timp fara oprire, care plang in convulsii necontrolate, care fumeaza pana ce vomita si se trateaza tot cu tigari...
Sunt eferverscenta. Si asta ma termina.
[Update] But this is what keeps me alive.
Suspicious minds
[Suspicious minds, Elvis Presley]
Why can’t you see
What you’re doing to me
When you don’t believe a word I say?
We can’t go on together
With suspicious minds
And we can’t build our dreams
On suspicious minds
Diffusion in networks
If you have an overweight friend your chances of becoming obese increases by 57%.
[The contagion of obesity, Christakis et al. 2007]
[The contagion of obesity, Christakis et al. 2007]
Tuesday, June 24, 2008
The "Last Lecture"
The "Last Lecture", given at Carnegie Mellon University by Randy Pausch.
... and any other comment would be useless :-)
Enjoy!
PS: What really makes me feel better is the thought that one of these days I am going to be an adult too :-)
Lessons learned
Am ascultat discursul despre viata a lui Randy Pausch si am notat cateva "vorbe de duh". Le-am insiruit mai jos unele dupa altele, fara legatura intre ele. Pentru a le intelege mai bine contextul, asculta discursul.
Este vorba de lectii invatate de-a lungul vietii, este vorba de sfaturi pe care un tata le da copiilor lui.
Eu vreau sa le invat acum, nu mai am timp sa astept! Nu mai am timp sa astept... Nu mai am timp...
...
Brick walls are there for a reason: they let us prove how badly we want things.
"But we'll work it out!"
"I'll fix this!"
Wait long enough and people will surprise and impress you. When you're pissed off with somebody and you're angry with them, you just haven't given them enough time.
Loyalty is a two-way street.
When it comes to men that are romantically interested in you, it's really simple: just ignore everything they say and only pay attention to what they do :-)
How to get people to help you:
* Tell the truth
* Be earnest
* Apologize when you screw up
* Focus on others, not yourself
Remember!!
Brick walls let us show our dedication. They are there to separate from the other people who don't want to achieve their dreams.
Don't bail; the best gols is at the bottom of barrels of crap.
Do "the right thing to do"! And when you do "the right thing", good stuff has a way of happening.
When people give you feedback, cherish it and use it.
Show gratitude. Say "thank you".
Don't complain; just work harder.
Be good at something; it makes you valuable.
Work hard; this is the secret.
Find the best in everybody; no matter how long you have to wait for them to show it.
Be prepared; "luck" is where preparation meets opportunity.
Este vorba de lectii invatate de-a lungul vietii, este vorba de sfaturi pe care un tata le da copiilor lui.
Eu vreau sa le invat acum, nu mai am timp sa astept! Nu mai am timp sa astept... Nu mai am timp...
...
Brick walls are there for a reason: they let us prove how badly we want things.
"But we'll work it out!"
"I'll fix this!"
Wait long enough and people will surprise and impress you. When you're pissed off with somebody and you're angry with them, you just haven't given them enough time.
Loyalty is a two-way street.
When it comes to men that are romantically interested in you, it's really simple: just ignore everything they say and only pay attention to what they do :-)
How to get people to help you:
* Tell the truth
* Be earnest
* Apologize when you screw up
* Focus on others, not yourself
Remember!!
Brick walls let us show our dedication. They are there to separate from the other people who don't want to achieve their dreams.
Don't bail; the best gols is at the bottom of barrels of crap.
Do "the right thing to do"! And when you do "the right thing", good stuff has a way of happening.
When people give you feedback, cherish it and use it.
Show gratitude. Say "thank you".
Don't complain; just work harder.
Be good at something; it makes you valuable.
Work hard; this is the secret.
Find the best in everybody; no matter how long you have to wait for them to show it.
Be prepared; "luck" is where preparation meets opportunity.
Pentru tine
Circula multe prostii pe net, avand surse nesigure, fiind atribuite diversilor oameni celebri. Poate si asta este un astfel de text, putin ma intereseaza...
Il scriu aici pentru ca imi place, el in sine, indiferent de unde vine si unde se indreapta.
...
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa , ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
[Un geniu isi ia ramas bun, Gabriel García Márquez]
Il scriu aici pentru ca imi place, el in sine, indiferent de unde vine si unde se indreapta.
...
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa , ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc" si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
[Un geniu isi ia ramas bun, Gabriel García Márquez]
Experience
"Experience is what you get when you didn't get what you wanted."
[Last Lecture, Randy Pausch]
[Last Lecture, Randy Pausch]
Nu ma crezi.
...si nici nu m-ai crezut vreodata, nu m-ai inteles, nu m-ai luat in serios.
"Pentru cine vrea sa creada, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea sa creada, n-am niciunul."
[Sf. Augustin]
"Pentru cine vrea sa creada, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea sa creada, n-am niciunul."
[Sf. Augustin]
Friday, June 20, 2008
I need something... to believe in
[I Need Something, Newton Faulkner]
I need something to believe in cos I don't believe in myself
and I'm sick and tired of getting nowhere
guess it'll all work out
and I need someone to put my trust in cos I ain't trusting myself
I'm scared of failure so scared of success
I guess it'll all work out
Asta e pentru mine, pentru momentele in care ma pierd si nu mai stiu cine sunt si incotro vreau sa merg. O mica portie de otrava...
Iar dupa ce ma voi fi otravit astfel, am sa citesc ultima fraza de pe pagina asta. Si-am sa iau o gura de apa rece! :-)
Pentru tine, am invatat sa...
- sa fac cafea
- sa fac mancare (aproape)
- sa fiu atenta la cum te imbraci, cum arati
- sa dorm dimineata tarziu
- sa te intreb in fiecare zi "cum ti-a fost ziua"
- ...
...si nu imi pare rau, dar simt un gust acru in gura.
- sa fac mancare (aproape)
- sa fiu atenta la cum te imbraci, cum arati
- sa dorm dimineata tarziu
- sa te intreb in fiecare zi "cum ti-a fost ziua"
- ...
...si nu imi pare rau, dar simt un gust acru in gura.
Thursday, June 19, 2008
Frumusetea
Intotdeauna am fost...
Nu suficient de slaba, cu picioarele putin cam plinute, cu fata cam rotunda si prea bucalata, cu parul frumos (asa mi s-a spus intotdeauna), desi onduleurile alea nu s-au asezat niciodata bine, intotdeauna am avut parul in dezordine, de parca de abia m-as fi trezit din somn.
Eram salbatica si imi doream sa fiu altfel, mai sociabila si mai zambitoare, dar nu faceam niciodata nici un efort. Pentru ca aveam impresia ca nu stiu sa zambesc, pentru ca daca as fi zambit, cineva ar fi ras de zambetul meu, pentru ca ceilalti din jurul meu care zambeau si de care imi placea atat de mult cum zambeau... erau cu mult mai sus decat mine, iar eu nu as fi putut niciodata fii la fel ca ei... atat de... frumosi si siguri pe ei.
Acum sunt...
Asa cum mi-am dorit intotdeauna sa fiu. Acum am kilogramele pe care mi le-am dorit intotdeauna, picioarele zvelte si abdomenul plat, fundul mic, dar in continuare la fel de impertinent si talia la fel de mica, daca nu poate mai mica, chiar... Acum am privirea mai matura, iar ridurile fine care au inceput sa apara nu ma deranjeaza in sine... poate ma deranjeaza mai mult cand din oglinda ma priveste un chip obosit, care a plans in ultimele 24 de ore, dar ridurile care sunt atat de evidente atunci nu au nici o vina. Acum am parul la fel de ravasit, dar nu stiu de ce, mi se pare mult mai sexy asa.
Acum sunt la fel de salbatica si in continuare imi doresc sa fiu altfel si in continuare nu fac nici un efort pentru asta. De data asta, pentru ca stiu ca pot sa fiu asa cum vreau sa fiu, dar mi s-ar parea prea mult a fi o masca falsa, pur si simplu aplicata cu buna stiinta. Si in definitiv nu ar fi poate nimic rau in aplicarea unui zambet pe fata mea, daca as putea sa o fac fara sa imi dau seama. Premeditarea lui mi se pare a fi mult prea parsiv.
Acum ceilalti nu imi mai par mai frumosi decat mine. Nu ma mai impresioneaza atat de mult siguranta de sine, zambetul, sharmul sau acel "savoir faire" in "a sti sa te invarti" in societate. Acum ma intereseaza mai mult ce se afla in spatele mastii atat de sclipitoare... esenta.
Acum arat cum vreau sa arat si sunt cine vreau sa fiu. Si pot fi si altcineva daca vreau, asa cum vreau, cand vreau... ca nu prea vreau, asta e alta poveste :-) Dar toate astea, deja nu mi se mai par suficiente...
Acum vreau inteligenta, rabdare, perseverenta si navitate copilareasca... liniste, echilibru, maturitate si intelepciune...
Frumusetea e atat de relativa... Nu as fi crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu asa cum mi-am dorit intotdeauna, dar sa nu imi mai pese...
Nu suficient de slaba, cu picioarele putin cam plinute, cu fata cam rotunda si prea bucalata, cu parul frumos (asa mi s-a spus intotdeauna), desi onduleurile alea nu s-au asezat niciodata bine, intotdeauna am avut parul in dezordine, de parca de abia m-as fi trezit din somn.
Eram salbatica si imi doream sa fiu altfel, mai sociabila si mai zambitoare, dar nu faceam niciodata nici un efort. Pentru ca aveam impresia ca nu stiu sa zambesc, pentru ca daca as fi zambit, cineva ar fi ras de zambetul meu, pentru ca ceilalti din jurul meu care zambeau si de care imi placea atat de mult cum zambeau... erau cu mult mai sus decat mine, iar eu nu as fi putut niciodata fii la fel ca ei... atat de... frumosi si siguri pe ei.
Acum sunt...
Asa cum mi-am dorit intotdeauna sa fiu. Acum am kilogramele pe care mi le-am dorit intotdeauna, picioarele zvelte si abdomenul plat, fundul mic, dar in continuare la fel de impertinent si talia la fel de mica, daca nu poate mai mica, chiar... Acum am privirea mai matura, iar ridurile fine care au inceput sa apara nu ma deranjeaza in sine... poate ma deranjeaza mai mult cand din oglinda ma priveste un chip obosit, care a plans in ultimele 24 de ore, dar ridurile care sunt atat de evidente atunci nu au nici o vina. Acum am parul la fel de ravasit, dar nu stiu de ce, mi se pare mult mai sexy asa.
Acum sunt la fel de salbatica si in continuare imi doresc sa fiu altfel si in continuare nu fac nici un efort pentru asta. De data asta, pentru ca stiu ca pot sa fiu asa cum vreau sa fiu, dar mi s-ar parea prea mult a fi o masca falsa, pur si simplu aplicata cu buna stiinta. Si in definitiv nu ar fi poate nimic rau in aplicarea unui zambet pe fata mea, daca as putea sa o fac fara sa imi dau seama. Premeditarea lui mi se pare a fi mult prea parsiv.
Acum ceilalti nu imi mai par mai frumosi decat mine. Nu ma mai impresioneaza atat de mult siguranta de sine, zambetul, sharmul sau acel "savoir faire" in "a sti sa te invarti" in societate. Acum ma intereseaza mai mult ce se afla in spatele mastii atat de sclipitoare... esenta.
Acum arat cum vreau sa arat si sunt cine vreau sa fiu. Si pot fi si altcineva daca vreau, asa cum vreau, cand vreau... ca nu prea vreau, asta e alta poveste :-) Dar toate astea, deja nu mi se mai par suficiente...
Acum vreau inteligenta, rabdare, perseverenta si navitate copilareasca... liniste, echilibru, maturitate si intelepciune...
Frumusetea e atat de relativa... Nu as fi crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu asa cum mi-am dorit intotdeauna, dar sa nu imi mai pese...
Monday, June 16, 2008
Find "the most beautiful path" problem
Problema zilei: gaseste un drum fara cicluri intre cele 2 poze.Si nu, de data asta nu e vorba de a gasi "cel mai scurt drum", ci de a-l gasi pe "cel mai frumos".
Si era sa zic si "cel mai sigur", dar nu are sens precizarea, pentru ca "cel mai frumos" le implica pe toate... :)
Sunday, June 15, 2008
Wreckless love
[Wreckless love, Alicia Keys]
Let's have that wreckless love, that crazy love
That "I don't really care, we can have it anywhere" kind of love
That wreckless love...
Cirese
Mici, rosii, lucitoare, zambitoare, zemoase, sfioase, gustoase, visatoare, efervescente, vesele, insorite, indragostite...
Ar trebui sa ne nastem batrani...
Mi-am amintit de poezia asta... Am auzit-o cam prin decembrie 2006, intr-un spectacol de teatru poetic, "Dialoguri şi fantezii în jazz", sustinut de Ion Caramitru si Johnny Raducanu.
...Caci mi-am amintit zilele astea cat de mult mi-as fi dorit si eu... sa ma nasc batrana, ca sa le stiu pe toate de dinainte, sa nu ma mai ia nimic prin surprindere... sa nu mai descopar cu stupoare cat de limitat imi este universul in care traiesc si cat de diferita sunt de toti ceilalti...
Ar trebui sa ne nastem batrani,
Sa venim intelepti,
Sa fim in stare de-a hotari soarta noastra in lume,
Sa stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc
Si iresponsabil sa fie doar dorul de-a merge.
Apoi sa ne facem mai tineri, mai tineri, mergand,
Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,
Sa trecem de ea si-n iubire intrand adolescenti,
Sa fim copii la nasterea fiilor nostri.
Oricum ei ar fi atunci mai batrani decat noi,
Ne-ar invata sa vorbim, ne-ar legana sa dormim,
Noi am disparea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cat bobul de strugure, cat bobul de mazare, cat bobul de grau…
["Ar trebui", Ana Blandiana, 1966]
...Caci mi-am amintit zilele astea cat de mult mi-as fi dorit si eu... sa ma nasc batrana, ca sa le stiu pe toate de dinainte, sa nu ma mai ia nimic prin surprindere... sa nu mai descopar cu stupoare cat de limitat imi este universul in care traiesc si cat de diferita sunt de toti ceilalti...
Ar trebui sa ne nastem batrani,
Sa venim intelepti,
Sa fim in stare de-a hotari soarta noastra in lume,
Sa stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc
Si iresponsabil sa fie doar dorul de-a merge.
Apoi sa ne facem mai tineri, mai tineri, mergand,
Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,
Sa trecem de ea si-n iubire intrand adolescenti,
Sa fim copii la nasterea fiilor nostri.
Oricum ei ar fi atunci mai batrani decat noi,
Ne-ar invata sa vorbim, ne-ar legana sa dormim,
Noi am disparea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cat bobul de strugure, cat bobul de mazare, cat bobul de grau…
["Ar trebui", Ana Blandiana, 1966]
Friday, June 13, 2008
Sunetul meu preferat
Inchide ochii si imagineaza-ti o sufragerie larga cu o masa mare in mlijloc. Imagineaza-ti vreo 10 oameni asezati in jurul ei: mama, tata, copiii, niste bunici, niste matusi, unchi, verisori si verisoare... Sau alti vreo 10 oameni: mama, tata, copiii, si alti prieteni de-ai lor, veniti si ei cu copiii... stand la masa plina cu bunatati, mancand, band si vorbind intre ei.
Imagineaza-ti vreo 3-4 conversatii in acelasi timp, o muzica in surdina, cativa copii plangand, certandu-se, tipand sau... inchipuie-ti fetita aceea mica de 1 anisor in rochita roz cu sosetute albe si ajurate care sta in bratele mamei ei si mananca cuminte si tacuta tot ce ii da mamica ei cu lingurita... Imagineaza-ti cei 2 catei (caci al 2lea este al unuia dintre musafiri) strecurandu-se pe sub masa, mangaindu-ti picioarele cu cozile lor stufoase, cersind in continuu cate ceva, orice... Un adevarat haos, ce mai!! Iar daca vrei, si pisica timida si putin speriata care isi doreste si ea ceva de mancare, dar care nu intra in sufrageria mare, ci isi asteapta cuminte stapanul in bucatarie...
Acum intoarce-ti capul spre dreapta ta si ma vezi dreapta si razand langa tine. Si dupa cateva secunde de tacere in care te privesc cu ochii sclipind si efervescenti, iti spun: "Uite, cred ca asta s-ar putea sa fie sunetul meu preferat". Tu ma privesti nedumerit si spranceana stanga ti se ridica usor cerand o explicatie. "Stii, asa... ca in familie".
Sunetul tau preferat care e?
Imagineaza-ti vreo 3-4 conversatii in acelasi timp, o muzica in surdina, cativa copii plangand, certandu-se, tipand sau... inchipuie-ti fetita aceea mica de 1 anisor in rochita roz cu sosetute albe si ajurate care sta in bratele mamei ei si mananca cuminte si tacuta tot ce ii da mamica ei cu lingurita... Imagineaza-ti cei 2 catei (caci al 2lea este al unuia dintre musafiri) strecurandu-se pe sub masa, mangaindu-ti picioarele cu cozile lor stufoase, cersind in continuu cate ceva, orice... Un adevarat haos, ce mai!! Iar daca vrei, si pisica timida si putin speriata care isi doreste si ea ceva de mancare, dar care nu intra in sufrageria mare, ci isi asteapta cuminte stapanul in bucatarie...
Acum intoarce-ti capul spre dreapta ta si ma vezi dreapta si razand langa tine. Si dupa cateva secunde de tacere in care te privesc cu ochii sclipind si efervescenti, iti spun: "Uite, cred ca asta s-ar putea sa fie sunetul meu preferat". Tu ma privesti nedumerit si spranceana stanga ti se ridica usor cerand o explicatie. "Stii, asa... ca in familie".
Sunetul tau preferat care e?
Thursday, June 12, 2008
Coquelicots
.JPG)
Mai tii minte?... Perdeaua de la dormitorul de la etajul 7?Dar macii de cand erai mica si mergeai cu bunica la mare in mai-iunie, la Eforie Sud?
Sau poate macii de acum o luna, de la Mediterana?
Macii sunt la fel peste tot. Si incredibil de...
Love letter
Me dear Master,
Do not be afraid, do not move, do not speak. No one will see us. Stay as you are, I want to look at you. We have the night to ourselves and I want to look at you. Your body over me, your skin, your lips... Close you eyes, no one can see us. And I am here at you side... do you feel me?
When I touch you for the first time, it will be with my lips. You will feel the warmth, but you will not know where. Perhaps it will be on your eyes. I will press my mouth to your eyes and you will feel the warmth. Open your eyes now, my beloved... Look at me... Your eyes on my breasts, your arms lifting me, letting me slide onto you. My faint cry... your body quivering...
There is no end to it, don't you see? You will for ever throwing your head back, I will for ever be shaking off my tears... This moment had to be, this moment is and this moment will continue from now until forever...
We shall not see one another again. What we were meant to do, we have done. Believe me, my love, we have done it forever. Preserve your life out of my reach. And if it serves your happiness, do not hesitate for a moment to forget this woman who now says, without a trace of regret.
Farewell...
Do not be afraid, do not move, do not speak. No one will see us. Stay as you are, I want to look at you. We have the night to ourselves and I want to look at you. Your body over me, your skin, your lips... Close you eyes, no one can see us. And I am here at you side... do you feel me?
When I touch you for the first time, it will be with my lips. You will feel the warmth, but you will not know where. Perhaps it will be on your eyes. I will press my mouth to your eyes and you will feel the warmth. Open your eyes now, my beloved... Look at me... Your eyes on my breasts, your arms lifting me, letting me slide onto you. My faint cry... your body quivering...
There is no end to it, don't you see? You will for ever throwing your head back, I will for ever be shaking off my tears... This moment had to be, this moment is and this moment will continue from now until forever...
We shall not see one another again. What we were meant to do, we have done. Believe me, my love, we have done it forever. Preserve your life out of my reach. And if it serves your happiness, do not hesitate for a moment to forget this woman who now says, without a trace of regret.
Farewell...
Wednesday, June 11, 2008
Rolul celor care te iubesc
Rolul parintilor este:
- sa te asculte mereu, sa nu te judece niciodata, sa iti dea mereu sfaturile bune, sa te sustina in tot ceea ce faci si sa nu se plictiseasca niciodata de tine
Rolul prietenilor este:
- acelasi... cu mentiunea ca nu s-a demonstrat pana acum existenta unui astfel de prieten
Rolul iubitului este:
- acelasi... cu mentiunea ca nu s-a gasit pana acum un astfel de iubit... cu mentiunea ca nu s-a terminat cautarea :-)
- sa te asculte mereu, sa nu te judece niciodata, sa iti dea mereu sfaturile bune, sa te sustina in tot ceea ce faci si sa nu se plictiseasca niciodata de tine
Rolul prietenilor este:
- acelasi... cu mentiunea ca nu s-a demonstrat pana acum existenta unui astfel de prieten
Rolul iubitului este:
- acelasi... cu mentiunea ca nu s-a gasit pana acum un astfel de iubit... cu mentiunea ca nu s-a terminat cautarea :-)
Sugar, spice and everything nice
Girls are made from sugar and spice and everything nice, while boys are made from snakes and snails and puppy tails.
This is lovely :-)
This is lovely :-)
Dragoste size XXXL
Dragoste size XXX...sau... Dragoste size XXXXXXL...
Da, da, daaaaaaaaaaaaa... :-)
Asta e ceea ce vreau!! Dragoste la maxim!!
PS: Ai grija ce-ti doresti, pentru ca se poate indeplini! :-D
Tuesday, June 10, 2008
Limbi straine
Unii oameni imi vorbesc in limbi straine. Pur si simplu nu pot sa ii urmaresc, sa ii inteleg. Si in final, mesajul lor nu ajunge la mine... si deseori ma mai si enerveaza pe de-asupra.
Am doar 2 exemple la indemana: tata si ex-bf, dar sigur mai exista si altii...
Si de ce, frate?!... Incompatibilitate-incompatibilitate... dar chiar in halul asta?! Sa nu intelegi ce vrea sa zica celalalt??
Am doar 2 exemple la indemana: tata si ex-bf, dar sigur mai exista si altii...
Si de ce, frate?!... Incompatibilitate-incompatibilitate... dar chiar in halul asta?! Sa nu intelegi ce vrea sa zica celalalt??
Monday, June 9, 2008
Lavender scent
...si eu intinsa pe spate, cu ochii inchisi, cu paie agatate in par si gaze care ma gadila... zambind, gandindu-ma la...
Sunday, June 8, 2008
Saturday, June 7, 2008
Friday, June 6, 2008
Iarba verde
Iarba este intotdeauna mai verde in curtea vecinului...
Futu-ti mortii matii de iarba!! X-(
Futu-ti mortii matii de iarba!! X-(
Maturizare :P
Fumez. De mult. De aproape 8 ani.
Cand esti mic si faci lucruri "interzise", te ascunzi. Poate de aceea nu am fumat niciodata in scoala, in facultate. Intotdeauna inainte sau dupa, dar niciodata nu in timpul orelor, cursurilor, pauzelor.
Si nici acum nu fumez la lucru. Nu iau "pauza de tigara". Dar am mai crescut un pic: macar acum lumea din jurul meu stie ca fumez. Am mentionat asta, nu am ascuns-o (desi trebuie sa recunosc ca am incercat putin...).
Despre asta e vorba cand spui "maturizare"? Sa ai curajul si sa fii ceea ce esti, fara sa te ascunzi? Sa iti asumi responsabilitatea faptelor tale, spuselor tale, gandurilor tale...? Sa te accepti asa cum esti, sa "te asumi" si sa nu iti fie frica?
Iar eu tocmai am pus alte intrebari?!?... Mi-e rau!!!
Cand esti mic si faci lucruri "interzise", te ascunzi. Poate de aceea nu am fumat niciodata in scoala, in facultate. Intotdeauna inainte sau dupa, dar niciodata nu in timpul orelor, cursurilor, pauzelor.
Si nici acum nu fumez la lucru. Nu iau "pauza de tigara". Dar am mai crescut un pic: macar acum lumea din jurul meu stie ca fumez. Am mentionat asta, nu am ascuns-o (desi trebuie sa recunosc ca am incercat putin...).
Despre asta e vorba cand spui "maturizare"? Sa ai curajul si sa fii ceea ce esti, fara sa te ascunzi? Sa iti asumi responsabilitatea faptelor tale, spuselor tale, gandurilor tale...? Sa te accepti asa cum esti, sa "te asumi" si sa nu iti fie frica?
Iar eu tocmai am pus alte intrebari?!?... Mi-e rau!!!
Thursday, June 5, 2008
Wednesday, June 4, 2008
Varsta dilemelor
Dilemele... nu au varsta. Au existat si vor exista in noi... la nesfarsit...
Cu totii avem intrebari. Intrebari si probleme clasice varstei la care suntem.
Cand eram mica, eu (si probabil si multi alti copii de varsta mea) ma intrebam daca...
- daca toti oamenii vad la fel... aceleasi culori, aceleasi forme, aceeasi lumina
- extrapoland ideea asta, ma intrebam daca toti oamenii simt durerea la fel... daca cadem amandoi, ne doare la fel?
- daca in secunda in care eu ma gandeam la el si el se gandea la mine
- daca mi-am visat vreodata viitorul
- daca pot sa fac vraji... asta inca ma mai intreb si acuma :-)
- daca nu cumva, asa cum cream eu lumea papusilor mele, si lumea noastra nu este decat creatia unor fetite din alta lume
- daca asa cum lumile in dimensiuni diferite fac acelasi obiect sa aiba reprezentari diferite, asa si oamenii diferiti fac ca aceeasi lume, adevar, sentiment... sa fie diferite si nu mai putin valabile concomitent
- daca nu cumva oamenii l-au inventat pe Dumnezeu din necesitate, din necesitatea de a avea un sprijin atunci cand nu mai exista nici unul
Cand am mai crescut, ma intrebam daca...
- daca toti oamenii din lumea asta au avut macar o data in viata lor probleme existentiale... si asta, pentru ca unii din ei par atat de relaxati, maturi, intelepti, intangibili de orice durere care exista in cercul meu inchis
- daca oameni diferiti iubesc "mai tare" sau "mai putin"... si o data cu asta, cat de tare poti iubi si cat de tare este bine sa iubesti fara a risca sa transformi totul intr-o drama
- ce este fericirea... care ingrediente sunt necesare, care sunt optionale
- cat de mult poti indura intr-o relatie
- ce este "corect" sa faci, sa zici, sa gandesti
- ce poti ierta si ce nu
- ce sens are... sa muncesti, sa vorbesti, sa mananci, sa zambesti...
Si intotdeauna am crezut ca ma voi indragosti iremediabil de cel care va putea sa imi ofere toate raspunsurile la toate intrebarile mele care nu se mai termina... Dar nimeni nu mi-a dat nici un raspuns pana acum.
Si cred ca pe masura ce zilele trec, alte si alte intrebari or sa apara... mereu altele, altele, fara oprire... la nesfarsit...
De exemplu acum ma intreb daca ma voi linisti vreodata... sau daca as putea face ceva macar ca sa ma linistesc... ssshh... liniste... calm... echilibru...
Cu totii avem intrebari. Intrebari si probleme clasice varstei la care suntem.
Cand eram mica, eu (si probabil si multi alti copii de varsta mea) ma intrebam daca...- daca toti oamenii vad la fel... aceleasi culori, aceleasi forme, aceeasi lumina
- extrapoland ideea asta, ma intrebam daca toti oamenii simt durerea la fel... daca cadem amandoi, ne doare la fel?
- daca in secunda in care eu ma gandeam la el si el se gandea la mine
- daca mi-am visat vreodata viitorul
- daca pot sa fac vraji... asta inca ma mai intreb si acuma :-)
- daca nu cumva, asa cum cream eu lumea papusilor mele, si lumea noastra nu este decat creatia unor fetite din alta lume
- daca asa cum lumile in dimensiuni diferite fac acelasi obiect sa aiba reprezentari diferite, asa si oamenii diferiti fac ca aceeasi lume, adevar, sentiment... sa fie diferite si nu mai putin valabile concomitent
- daca nu cumva oamenii l-au inventat pe Dumnezeu din necesitate, din necesitatea de a avea un sprijin atunci cand nu mai exista nici unul
Cand am mai crescut, ma intrebam daca...
- daca toti oamenii din lumea asta au avut macar o data in viata lor probleme existentiale... si asta, pentru ca unii din ei par atat de relaxati, maturi, intelepti, intangibili de orice durere care exista in cercul meu inchis
- daca oameni diferiti iubesc "mai tare" sau "mai putin"... si o data cu asta, cat de tare poti iubi si cat de tare este bine sa iubesti fara a risca sa transformi totul intr-o drama
- ce este fericirea... care ingrediente sunt necesare, care sunt optionale
- cat de mult poti indura intr-o relatie
- ce este "corect" sa faci, sa zici, sa gandesti
- ce poti ierta si ce nu
- ce sens are... sa muncesti, sa vorbesti, sa mananci, sa zambesti...
Si intotdeauna am crezut ca ma voi indragosti iremediabil de cel care va putea sa imi ofere toate raspunsurile la toate intrebarile mele care nu se mai termina... Dar nimeni nu mi-a dat nici un raspuns pana acum.
Si cred ca pe masura ce zilele trec, alte si alte intrebari or sa apara... mereu altele, altele, fara oprire... la nesfarsit...
De exemplu acum ma intreb daca ma voi linisti vreodata... sau daca as putea face ceva macar ca sa ma linistesc... ssshh... liniste... calm... echilibru...
Tuesday, June 3, 2008
Never forget: NOW!!
[Our lives, The Calling]
This is something that I should never forget: this moment, NOW!!
Cause these are the days worth living
These are the years we're given
And these are the moments
These are the times
Let's make the best out of our lives...
Monday, June 2, 2008
My head speaks a language I don't understand
[Feel, Robbie Williams]
I don't wanna die
But I ain't keen on living either
I just wanna feel
Real love fill the home that I live in
Cos' I got too much life
Running through my veins
Going to waste
Subscribe to:
Posts (Atom)