ToDo 2016

Vreau... da, iara vreau ceva. :-)

Vreau sa cresc mare. Sa fiu adult. Femeie. Caci, nu, inca nu sunt...

Vreau sa fiu responsabila. De mine, dar si de cei din jurul meu. Sa se poata conta pe mine. Sa fiu de baza. Sa fac lucrurile bine si sa se stie.

Si nu in ultimul rand... vreau sa ofer mai multa compasiune. Sunt un sloi si de fapt imi convine, caci ma ating mai putine. Si nu, nu vreau sa ma atinga mai multe, in nici un caz. Dar vreau sa ating eu mai mult pe ceilalti. Sa am un umar de oferit. Si o imbratisare.

Cu alte cuvinte... sa dau mai mult.
Dar doar cui trebuie. Caci la restul... traiasca Je-m'en-foutiste-ul!

...
Vreau sa cresc mare.

Ikigai si recunostinta

Ce ma motiveaza. Ce ma face sa ma scol dimineata din pat. What keeps me going. My ikigai...

Oamenii. Imi dau seama din ce in ce mai des ca in mijlocul a tot sunt oamenii. Oamenii frumosi...
Am eu de demult un "test", nu stiu daca am spus povestea asta vreodata aici. Am o intrebare pe care ma amuz sa o pun cuiva din cand in cand.

Ai 2 functii: calitatea umana si calitatea muncii. Se pot defini in multe feluri, in functie de cu cine vorbesc. Sa zicem un exemplu.
Calitatea umana, la extremitatea pozitiva sunt acei oameni care te respecta, de la care ai ce invata in permanenta, care te ajuta is te inspira sa cresti. La extremitatea negativa sunt acei oameni invidiosi, care iti sufla in ceafa si care te infunda cu fiecare ocazie pe care o au.
Calitatea muncii, la extremitatea pozitiva, este acel proiect pe care il visezi, care te motiveaza, care te tine in priza, in care ai ocazia sa inveti ceva nou, iar munca ta serveste cui vrei tu (tie, firmei tale, societatii, umanitatii - orice te motiveaza cel mai tare). La extremitatea negativa este acel proiect de care nu poti sa scapi, in care trebuie sa faci ceva pentru ca esti fortat de circumstante, in care totul e monoton, in care nu inveti nimic nou.
Ideea e ca nu poti avea totul in acelasi timp: si oamenii perfecti si munca perfecta. Si nu le poti avea pe amandoua in proportii egale. Neaparat trebuie sa alegi una din doua, in detrimentul celeilalte. Ce alegi?

Ei, eu intotdeauna am zis ca aleg oamenii. Si si azi, inca o data imi dau seama ca tot pe oameni ii aleg. Pacat doar ca meseria mea n-are legatura decat cu calculatoarele...

Imi face placere sa descopar oameni noi, oameni frumosi, asa cum culegi scoici pe plaja... Si azi am mai descoperit un om frumos.
Mi-a zis azi ca ea, copil crescut de o mama care numai asta a avut de facut si a facut-o bine, se compara cu altii, copii crescuti de parinti care munceau in acelasi timp, cu timp si energie mai putina de daruit copiilor. Si nu numai ca ea este mult mai atasata de parinti decat ceilalti, dar a zis ca ceilalti sunt mult mai putin recunoscatori in general, in viata. Si asta se explica foarte usor, caci acei copii care s-au descurcat mai mult singuri, au senzatia ca sunt acolo unde sunt doar datorita lor insisi. Si fara indoiala ca au si dreptate.
Dar stau si ma gandesc... unde duce drumul asta in viata, in care iti lipseste recunostinta din propriul caracter? Daca nu esti capabil sa fii recunoscator, nu esti capabil sa iubesti. Si ce suntem fara iubire?... Ce mai suntem fara iubire?...

Lupta pentru putere

Mă întreb dacă lupta asta continuă pentru putere e o caracteristica inerenta naturii umane sau e dobândita, cumva, cândva de-a lungul evoluției umane, dintr-o nevoie de supraviețuire sau din orice alt motiv care suna puțin științific și intuitiv...

Tata zicea ca întotdeauna când sunt 2 intr-o cameră, unul e șeful. Și înțeleg. Sunt chiar si de acord.
Dar mă întreb cât din nevoia asta de a se plasa față de celălalt sau în ochii celuilalt e ceva natural, firesc și cât se întâmplă pentru ca ni s-a zis de mici ca dacă nu conduci, atunci ești condus și ca, nu e așa, să fii condus e ceva negativ.

Visez să trăiesc intr-o lume intuitivă unde nu există conducator sau condus, pozitiv sau negativ, bine sau rău, alb sau negru. Ce ar fi dacă nimeni nu ar mai judeca pe nimeni și nici pe sine însuși? Am înceta să judecam cu totul? Mă îndoiesc... Mă întreb...

Women and the "have it all" expression

I always thought that "positive discrimination" is a very big stupid idea. Giving advantages to some implies negatively discriminating the others. The solution to giving women equal chances, rights and duties with men lies elsewhere.

--
We have to stop accepting male behavior and male choices as the default and the ideal.

We have to properly focus on how we can help all people (man or female) have healthy, happy, productive lives, valuing the people they love as much as the success they seek.

[Why Women Still Can’t Have It All, The Atlantic]

Water your own grass!

Grass is not greener on the other side.
The grass is greener where you water it.
So I decided I'd water my own grass, dammit!