...Caci eu nu pot sa iti fac rau fara sa vreau. Caci daca fac ceva si acel ceva te doare, nu il mai fac. Nu pot sa nu stiu ce fac, caci eu stiu ce fac. Caci daca nu vreau, nu pot sa iti fac rau. De ce ti-as face, cand tot raul pe care il creez rezoneaza undeva in lumea asta, iar rezonanta asta se intoarce? De ce ti-as face rau?...
...Caci pot sa fac ce vreau si sa nu imi pese de efecte. Asa se intampla de obicei...
...Caci nu pot sa iti fac rau decat daca vreau. Daca vreau, atunci e simplu: vreau X, fac X. X doare? Ei, nu-i nimic, va trece! Mai tii minte Y? Ma mai tii minte trantita timp de ore intregi pe linoleumul din baie, cu usa blocata si inecata de plans? Ma mai tii minte mergand langa tine fara sa te tin de mana? Ma mai tii minte cand incepusem sa tac, sa nu te mai contrazic, sa nu te mai ascult, sa iti spun doar "cum vrei tu"? Ma mai tii minte in pat, departe de tine, in celalalt colt? Ma mai tii minte in patul din cealalata camera? Ma mai tii minte slaba? Ma mai tii minte spunandu-ti "gata", ca in urmatorul moment sa iti spun "hai", ca sa iti spun din nou "gata", "hai", "gata"... "hai"?
Nu vreau nimic. Nu vreau decat sa uit. Nu vreau decat sa adorm si sa ma trezesc cand se termina.
Nu vreau sa ti-l fac pe X. Vreau doar sa mi-l sterg pe Y.
Si fluturele se apropie de lampa incinsa...
Eternal sunshine of the spotless mind...
[Undenied, Portishead]
No comments:
Post a Comment