Craciunul se premediteaza

Daca e sa vorbesc cu cineva de spiritul Craciunului, ce inseamna Craciunul pentru ei, ce iubesc la momentul asta al anului... invariabil mi se construiesc niste imagini idilice cu brad, cu colinde, cu mancare specifica (cat mai multa, cat mai grasa, cat mai purcelush), dar persoana care povesteste despre taina Craciunului e intotdeauna in rolul celui care savureaza toate astea si nu a celui care organizeaza atmosfera sa fie asa.

Cu alte cuvinte, mai degraba am sa aud cuvinte de genul "Stau la gura sobei in timp ce bunica rastoarna mamaliga pentru raciturile de curcan.", si mai rar "M-am dus de dimineata in piata ca sa prind muschiulet din ala proaspat, iar toata dupa-amiza am framantat la cozonaci - care au iesit super anul asta, draga!"

Si uite se face ca... odata cu luna decembrie, lucrurile trebuie sa se faca de la sine, iar eu nu trebuie decat sa ma bucur de ele: zapada sa cada, mancarea sa se faca, bradul sa miroasa, colindele sa cante, moshul sa vina... Zi si tu, ce viata!... Si de ce sa vorbesc aiurea, in cazul meu, nu ma plang, exact asa se intampla, pentru ca de Craciun vin acasa... Dar oare pentru cat timp va mai fi asa?...

Dar nu iti zic ce trist a fost cand mi-am dat seama ca nu e suficient sa imi fac papucii ca mos Neculaie sa vina!... Ce scandalos!

Buna seara, cadet!

a avut dreptate tata, marea e destul de agitata, dar nu e cine stie ce, e foarte misto si vremea e super, vant, valuri pana la punte......foarte frumos.....dar de fapt stiti ca ati fost si voi cu vaporul si stiti cum e in croaziera.....v-am pupat si mai vorbim.......pa pa !!!!

Reteta Craciunului

Cum iti place Craciunul?
...
De baza, Craciunul e o sarbatoare de familie. Stai in casa, faci bradul, faci ultimele cumparaturi, pregatesti bunataturi, mananci, vorbesti, primesti colindatori... Un spirit critic ar zice "o adevarata plictiseala". Dar cei mai multi nu zic nimic si mananca pe saturate :-)

Te-ai gandit vreodata sa il faci altfel? In alta parte? Cu alti oameni? Sa mananci altceva?... Si? Cum a fost?

Eu l-am facut o singura data in alta familie, familie pe care-o iubeam ca pe a mea. Si a fost bine, dar perioada era proasta. Asa ca nu pot trage concluzii...
Dar pornind de la ideea de "a face altfel"... cum ar fi sa nu mai faci brad de Craciun? Spiritul critic ar putea sustine aceasta idee, caci globurile, beteala si instalatia de brad sunt tot timpul aceleasi... poate am putea face mai bine de data asta?
Iti plac colindele? Mos Craciun, O, ce veste minunata, Domn, domn, sa-naltam... In varianta Madrigal sau Hrusca?... Sau poate e mai bine Jingle bell rock?...
Mie nu imi place in mod deosebit mancarea romaneasca de sarbatori. Desi "cea mai buna pasare tot porcul ramane", dupa cum zicea tatal meu, in ultimul timp nu se mai infuleca asa mult la mine in casa. Si totusi... toba, salata boeuf, piftie, caltabos, salata de vinete, carnaciori, sarmale, fripturici la cuptor peste fripturici la tava peste fripturici la rotisor peste fripturici, fripturici, fripturici... Cu vin rosu de casa, visinata, afinata, palinca... Cu prajituri, fursecuri, tort si evident, foarte multa ciocolata... Si dupa toate astea se serveste cate o pastila de Dicarbocalm de persoana! :-)

Am enumerat doar cateva detalii care imi vin in minte pe moment. Dar ma intreb - toate aceste detalii sunt obligatorii? La care pot renunta sau ce pot schimba ca sa fie inca Craciun?
Ma intreb toate astea pentru ca imi fac griji pentru viitor (bineinteles :-))... pentru toate acele momente cand nu voi fi in aceasta "acasa", ci in alta sau pur si simplu in alta parte... si vreau reteta Craciunului ca sa il pot reproduce oriunde, oricum, cu oricine...

Un mic detaliu e colindul meu preferat - "Din an in an". Enjoy!

Ce nu stii...

Ce nu stii, nu te doare!

Familie

Ce inseamna familie? Ce inseamna sa fii atasat de familie?
Mi s-a spus ca nu as fi. But then again, cea care mi-a zis este musulmana. Familia la ei e diferita de familia la noi - auzit-ai, cica.

Eu sunt cea care acum cativa ani facea declaratii de genul "tu esti familia mea" cuiva care nu are acelasi sange ca mine. Si cea care punea importanta pe "cunoasterea familiei celuilalt". Si cea care proiecta viitorul in termeni de "familia mea".

Si tot eu sunt cea care acum vorbeste cu familia o data pe luna. E mult prea rar, de acord, dar ce mi se pare surprinzator este ca prietenii mei care imi povestesc ca nu isi suporta parintii vorbesc mai des cu ei.
Si cea care nu isi vede viitorul in nici un fel. Pentru ca stiu deja cumva ca va implica din oficiu o familie, asa ca ce sens are sa ne mai gandim la alte detalii. De ce sa ne grabim, caci oricum o sa ajungem acolo.
Si cea care e reticenta de a intalni familia celuilalt. Ca la o adica, daca chiar trebuie, familiile pot fi cunoscute si la nunta. Sau chiar dupa, nu?

Dar ce stiu sigur, e ca e acolo pentru mine, no matter what. Si asta imi e suficient. And this keeps me going! Si asta e asa de bine! :-)