Following your dream

It's supposed to be hard.
It wouldn't be worth it if it weren't!

Arta de zi cu zi

Ce fac oamenii in ziua de azi?
Scriu blog-uri si fac fotografii. Asta e noua exprimare a artei.

De scris un blog, nu e prea greu. Spatiu oferit special pentru asta exista peste tot, iar sa scrii tot ce iti trece prin cap, nici asta nu e prea complicat. Bine, acum sa ai si un layout elegant si sa scrii si lucruri interesante... asta e putin mai greu.

Iar de facut fotografii, pentru asta iti trebuie ceva bani ca sa iti cumperi scule de calitate. Si daca iesi afara inarmat cu aparatul tau performant si incepi sa apesi pe butoane, gata!! Bine, mai trebuie sa stii putina teorie despre cum se fac pozele, dar nu prea multa. E simplu!! Si frumos!

Altceva?... Cam la asta se rezuma arta de zi cu zi. Blog am si numai prostii scriu pe el, iar poze mai fac din cand in cand... nu foarte artistice si nu de foarte mare calitate, dar macar sunt facute cu suflet.
Ce altceva s-ar mai putea face? Am putea desena, canta sau dansa. Toate astea implica mai mult efort, dar zic eu ca merita!
Cred ca am sa incep cu prima :D

Simple Stardust

[Rule the World, Take That]
No star can shine with a broken heart.

We all are just stardust. Each and every one of us.
Smile, little girl! Let your inner glow shine!

I am a falling star. I should wish on myself :)

My night

[The Night - Ferdinand Hodler]

Noaptea si ce imi aduce ea...
Linistea de care am atata nevoie, energia pentru urmatoarea zi, dulceata bratelor tale in care ma scufund, inocenta si inconstienta vietii, puterea de a incepe o noua zi...

Negrele umbre care ma bantuie, ecoul durerii adunate care ma surzeste in tacerea intunericului, frica de a ma trezi, frica de a dormi prea mult, cosmarul zilei de maine...

Noaptea lui Hodler m-a lovit azi, intr-o sambata luminoasa la Musee d'Orsay.
Cred ca e mai simplu sa pictezi decat sa canti. Iar eu nu mai fac acum nici una din ele. Ar trebui sa profit de amalgamul de idei care ma bantuie si sa scot ceva din ele. Ar trebui sa le desenez.
Ar trebui sa fac. Sau sa fac.

You Owe Me Nothing In Return

You can ask for space for yourself and only yourself and I'll grant it
You can ask for freedom as well or time to travel and you'll have it
You can ask to live by yourself or love someone else and I'll support it
You can ask for anything you want anything at all and I'll understand it

You owe me nothing for giving the love that I give
You owe me nothing for caring the way that I have
I give you thanks for receiving it's my privilege
And you owe me nothing in return...

Frumos, nu pot zice nu...
Dar eu prefer dragostea altfel. Bidirectionala.
Iubesc si sunt iubita!

Me, reborn

Am ajuns in sfarsit in Paris. Dupa 4 ore de drum si dupa ce am carat un mare numar de kilograme de bagaje... mai multe decat cantaresc eu acum :)... m-au asteptat prietenii zambitori si o portie de sushi la japonezul de la Louxembourg.
Acum sunt in siguranta. Acum sunt la adapost. Acum am toate conditiile sa fiu eu... din nou, eu.
Acum... sunt... bine :)

Fear

It's good to be scared!
It only means that you still have something to lose.

Lucrurile care conteaza...

...sunt acelea care te fac sa te ridici dimineata din pat.
...sunt cele care te fac sa iti doresti sa traiesti.
...sunt cele care te fac sa zambesti.

Dar in final... lucrurile care conteaza sunt acelea care ai vrea sa se spuna despre tine cand esti intins acolo, pe masa, intre 4 scanduri...

Studiu Revolutionar

Sau ca sa dau tot numele complet... este vorba de Studiul Revolutionar op.10 nr.12 in do minor, de Frederic Chopin.

Sunt mai mult variante pe youtube... am incercat sa aleg o interpretare mai profesionala care are si un sonor bun. Am vrut sa fie mai profesionala asa... ca sa imi ofer mie o scuza foarte la indemana pentru ca interpretarea mea nu a sunat niciodata asa... :)
Studiul asta... a ramas ca un fel de simbol pentru mine. El este ceea ce am pierdut cand am renuntat la pian. Mi-a fost promis sa imi fie dat in repertoriu in clasa a 9-a daca urma sa continui cu pianul. Dar am ales sa nu. Si uite asa, studiul asta nu a mai apucat sa fie niciodata in repertoriul meu.
Bine, m-am apucat de el asa... ca prim lucru dupa ce am inceput liceul. Nu am vrut sa il pierd, il iubeam prea mult. Si in final... nu l-am pierdut. Il cant si eu. Dar din pacate nu face decat sa semene de foarte departe cu inregistrarea de mai sus.

Promit sa ajung sa il cant asa. Asa cum imi place mie.

Si acum... mi-am amintit de ceva ce scriam eu candva, undeva, in alta parte... Am dat odata o definitie: "Revolutionar este acea persoana care nu mai are nimic de pierdut." Si atunci spuneam ca "Astept sa devin un revolutionar...".
Ei bine, cred ca am devenit. Mi-am dezvelit corpul nepasandu-mi de toate gloantele care s-au indreptat brusc spre mine, sfartecandu-mi sufletul si am aruncat totul in aer. Am murit... ca intr-un Studiu Revolutionar.

Lectii de pian

E rewarding as putea spune sa stai la pian langa sora ta si sa o ajuti sa studieze. Sa o ajuti sa studieze e doar un fel a spune... ca mai mult stau acolo si o urmaresc pe partitura, fara a da prea mult feedback. Sau ca sa o zic mai clar, fara a fi capabila de a da prea mult feedback. Dar in final... e frumos :)
Si ce e cel mai nostim e ca surioara aia mica crede ca eu sunt cine-stie-ce experta in ale pianului si ma intreaba cum a cantat si asculta cu sfintenie ce ii raspund eu acolo. As if it really mattered!!
The funny thing is that it does! In her world, it does!!

Acum stau si privesc retrospectiv cu vreo 10 ani in urma, si ma gandesc... unde as fi fost eu acum daca as fi ajuns sa dau la conservator?...
Dar mai bine sa nu ma gandesc la asta!!! :)

Ganduri de an nou

Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!!

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamant. Painea nostra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Broken

Asta ar fi trebuit sa fie blogul meu vesel, blogul care face parte "dintr-o alta viata", o viata (mai) fericita.
Dar acum sunt trista si oricat as incerca sa gasesc ceva vesel sa spun, nu reusesc.

Come and hug me, keep me close, don't let me fall...
'Cause I am so happy in your pocket!!
I wish I had a river I could skate away on
I made my baby cry...

Am murit. Sau cel putin... am ajuns sa fiu sparta, stricata, nefunctionala, incompleta... Am murit...
Doare... Doamne, cum doare moartea asta! Si pentru ce?!?
De ce ai ales sa fie asa? De ce?!?