Monday, January 25, 2010

Despre morti, numai de bine

Despre morti, numai de bine!
...zice o vorba veche inteleapta din popor.
Si de asemenea... Mortii cu mortii si viii cu viii!

Ce ai putea sa iti mai doresti mai mult?

Hai, frate, sa ne purtam cu "bun simt"! Ahh, iubesc expresia asta: bun simt!
Si ce vrea sa insemne asta? Nici macar prea multe... adica fara rautati.
Iar daca se poate, chiar cu putina dragalasenie din cand in cand... Ce lux! :-)

Ce ai putea sa iti mai doresti mai mult?
Sa dea timpul inapoi??

Friday, January 22, 2010

Fara sa spui nimic

E o arta sa stii sa vorbesti fara sa spui nimic.
Sa povestesti despre tine, fara ca nimeni sa te cunoasca.
Sa iti spui parerea, fara ca nimeni sa stie ce gandesti.
Sa respiri langa ei, dar sa ramai un invizibil.

E fascinant sa vezi oamenii care fac asa. Dar tot sa nu intelegi cum naiba fac... This art is funny :-)

Tuesday, January 12, 2010

Floricele la mansarda

Cred ca as putea scrie un blog intreg numai pe tema "in my head"...
Caci viata mea se intampla in mine. Si in afara mea. Iar cea din afara mea, este tot in mine. Caci este o proiectie a ceea ce se afla in mine. Iar tu esti in mine.
So in the end, however you should put it, it's still all in my head!...

Iar azi, in capul meu, sunt fluturi. Azi si in fiecare zi.
Iubesc. Come, let's play!

De la Threadless.

Monday, January 11, 2010

Spectacol

Am coarde care vibreaza.
Am lungimi de unda pe care raspund.

Ieri vibrau pe scena, in aplauze cutremuratoare, cu admiratori infocati si ochi curiosi in sala. Pana ce ultimul act s-a petrecut dramatic si neasteptat. Pana ce s-a transformat intr-un scandal. Pana ce actorii care jucau pe scena si-au dat demisia urland, iar publicul a inceput sa huiduiasca.
Azi e liniste pe scena, cortina e trasa, desi nu se mai intampla nimic in spatele ei. Actorii au tradat, publicul s-a plictisit. Deasupra intrarii inca mai troneaza, impunator, afisul ultimului spectacol, iar in aer inca mai domneste parfumul umarului ei gol. Si bataile de aripi fluturicesti. Unii trecatori mai suspina grabiti si inca mai tanjeste dupa dureroasa lor poveste. Si totusi azi e liniste.

Dar scena se va deschide din nou. Primele reprezentatii vor fi cu cortina trasa - inceputurile sunt intotdeauna timide. Apoi vor fi invitati doar fanii fideli si familia, iar apoi primii visatori sedusi. Apoi vom mai vedea. Vom refateta intrarea teatrului, ne vom repoliza imaginea. Vom defini viziunea asupra lumii, vom creiona visele, vom atribui roluri. Si vom cauta si actori - desi daca e sa nu gasim, tant pis!, vom face piesa fara ei. Marea deschidere va fi cand va fi totul gata - n-avem data fixata si nici nu ne stresam.

Iar in final vom tipa, vom dansa si vom rade in hohote zglobii care se vor imprastia deasupra orasului ca o ploaie de baloane de sapun.
Si ce daca nu vom putea fi detasati, amuzanti, cordiali sau in final indiferenti? Vom fi exact opusul - penibili, depresivi, destrabalati, indragostiti si dramatici. Asa, ca la ultimul spectacol, dar de data asta cu multa veselie si mai mult succes.
Traiasca arta! Traiasca dragostea! Traisca nebunia!

...
Am coarde care vibreaza, am lungimi de unda pe care raspund. Vino sa cantam in cor, daca afara ploua...