Thursday, July 21, 2011

Tanar. Intotdeauna.

Fetele tinere sunt cele mai frumoase. Orice ar face, oricum s-ar imbraca, au acest mare avantaj care bate orice - pielea tare.
Nu voi fi intotdeauna asa. Acum sunt. Am acelasi tricou, fusta, picioare si zambet. Dar n-o sa fie asa for ever... Deja ma uit la alte fete de varsta mea, sau chiar ceva mai mici... si unele deja nu mai au acelasi tricou, fusta, picioare, zambet...
Ideea e sa te simti asa intotdeauna. Si sa nu mai publici poze, ci sa spui povesti. Si sa te joci.

Sa spui povesti. Si sa te joci.

Wednesday, July 20, 2011

Radicalul si funditza

Imi caut ganduri neimportante. Ma interesez despre cum se face zacusca cu ciuperci, cum se trage un tiv la masina si despre decoratiuni interioare (mai nou, descopar mirajul cutiilor de inox). Lucruri... simple, frivole. Prostii de fata.

Dar dilema utilizarii criteriilor cuadratice relative sau absolute pentru numere mici ma arde mai adanc. Si face ca dilemele mele existentiale sa fie a dracului de inteligente, cand de fapt as prefera doar sa aiba aere de intello-snob. Gen... draga, ce culoare de faianta in baie ar fi mai faina - alb-gri-crem à la simplicité sau verde-albastru à la marinière/aquatique?!?...
Dar stii ce ma enerveaza teribil in toata povestea asta? Ca oricat as vrea sa gasesc placere in sarmale, orice interes de genul asta mi se pare futile, pointless. M-a facut mama balanta, care cand e deep in shit in chestii hard-core viseaza la scoici, sushi si lumanarele, iar cand are timp sa savureze o inghetata si sa admire o fetitza cu rochitza cu funditza, vrea un radical si-o integrala.
Dupa cum ziceam, m-a facut mama balanta, damn it!

And in case I ever wonder again: cand lucrez cu numere mici, mai bine folosesc criterii absolute (cuadatice sau nu). Sau eventual si relative, dar modificate un pic. Gen 1) punem un +1 la numitor (God, numai denominator sau dénominateur imi venea in cap) sau 2) punem la numitor=max(numitor, Threshold), ca sa fim siguri ca nu avem un numitor prea mic, si drept urmare, rezultat final gigantic (gen relErr=49 si relMSE=2401 pentru X_real=0.001 si X_estimated=0.05 - si ce e aia eroare relativa de 49?!?). Ca pana la urma sa zic ca am decis sa folosesc criterii absolute, pe valori normalizate in prealabil. I am a maso and I hate it!

Si cred ca pana la urma am sa votez cu à la simplicité. Si cu o oja roz bonbon.

Wednesday, July 6, 2011

'Love' after love

Nu inteleg cum se poate sa iubesti pe cineva pana la pierdere de sine, ca dupa aia, gata!, asta sa fi fost tot. Ajunge sa ti se para asa, ca un vecin de isprava sau ca un verisor indepartat cu care te jucai cand erai mica. In cel mai bun caz ramane un fel de duiosie, care te face sa vrei sa ii dai parul din ochi la o parte sau ii asezi cravata. Nimic mai mult...
Si ce mi-ar place sa fie asa de fiecare data!...

Caci mai sunt si alte cazuri, in care il ocolesti, te uiti in directia opusa si te feresti... Se poate sa fie de frica si sfiala ca ochii lui or sa iti reaprinda flacara in suflet, sau sa fie de frica, pur si simplu...

Eu votez totusi cu duiosia... :)

Monday, July 4, 2011

Pasiunea

Mi-am cautat-o mult timp. Intr-un fel o mai caut inca...
Dar mi-am dat seama care este pasiunea mea. Sau de fapt nu care, ci cum, unde...

Pasiunea mea este o stare de nebunie. Pe care o caut neincetat, iar cand o gasesc, o urasc cu toata fiinta mea...

S-a intamplat la bac, atunci cand invatam literatura romana. Si cand nu mai puteam sa visez altceva si sa vad ziua in fiecare clipa in jurul meu decat metafore, caracterizari, antiteze si puncte culminante...
Mi s-a mai intamplat de atatea ori in viata... in facultate aproape la fiecare examen. E fantastic... sau fanatic... sa vezi cum in jurul tau plutesc numai tranzistori, biti, fluxuri RSS, integrale, diferite metode de estimare care mai de care mai performante...

Si si acum e la fel. Da, traiesc ca sa vin in fiecare dimineata la birou si sa muncesc toata ziua. Dorm ca sa visez, ca in vis sa imi rezolv problemele din timpul zilei. Si plang. Plang rauri, fluvii, constant... Doamne, cat de des plang...
Mi-am dorit din tot sufletul inca de la inceputul tezei sa ajung in starea asta. Iar acum nu fac decat sa o urasc si sa nu imi doresc altceva decat sa se termine mai repede. (Si aproape ca as adauga...) Indiferent cum!