New trend - la suite

Deci am mai adaugat un nou item pe lista:

1. maritatul - eventual cu optiunea: sotul mai tanar :-)
2. bebeii
3. lasatul de fumat

E o conspiratie! Am spus!
Si scapa cine poate!

Si da, dom'le - ca Popici devine Gheorghe si Gaci nici nu stiu ce devine... Tiii... mare, mare pacat!!...

[later update]
Cred ca in cativa ani o sa inceapa sa se poarte si divortul, poate chiar mai mult decat celelalte. Si tocmai am aflat ca a inceput deja... :-(

Intelepciune de 30 de ani

Intelepciune de 30 de ani.
(din cand in cand mai uit si atunci am nevoie sa mi se mai aduca aminte "ce e rau si ce e bine")

Dor de tacerea ta

Sa iti vad chipul intors, desenat
Ochii care joaca ca 2 margele de sticla pe parchet
Iar buzele timide, incete
Rotitele care se invart neobosite sub fruntea-ti concentrata...

Mi-e dor de tacerea zambetului tau
Atunci cand imi spune "yey, esti aici, ce bine",
Si de lumina ochilor tai
Cand imi spun "hai sa fugim in lume"

Mi-e dor de tine atunci cand taci
Caci sa vorbesti ar fi prea mult
Ma privesti o clipa si...
Sshhh... te stiu...

Caci stii, te stiu prea bine
Si am stiut intotdeauna sa te anticipez
Iti termin frazele si gandurile
Ta-ta-tam... in acelasi ritm

Mi-e dor de tacerea privirii tale
...si da, stiu ca la mine te gandesti...

New trend

Casatoria si burtile de mamici-to-be is the new trend in town!!
And this kinda upsets me... :-(

Despre moarte si iertare

Despre moartea lor...

Pana la urma daca exista ceva ce te poate desparti definitiv de cineva pe care iubesti, numai moartea o poate face. Orice altceva... o cearta, o suparare, cat de mare, nu e decat trecatoare. Si asa si ar trebui sa fie: trecatoare.

Nu am mai vorbit de mult de nici unul din ei. Pentru ca nu puteam vorbi de ei altfel decat cu patima si cu amar. Iar ascultatorii mei incepusera sa se plictiseasca si sa nu ma mai asculte...
Asa ca am tacut mult timp. Si inca tac.

Dar stau si ma intreb... daca ar fi sa moara...
Pana la urma ii iubesc in continuare pentru toate acele motive pentru care i-am iubit intotdeauna. Stiu asta. Iar peste ce mi-au gresit a trecut ceva timp. Si ranile au inceput sa nu fie asa larg deschise. Nu se uita, dar se mai iarta...

Nu va mai fi niciodata ce a fost, si nici ce ar fi putut sa fie... Dar poate am sa stau cu ei la o cafea si sa ma simt bine...

ps: De ce de fiecare data cand iubesc pe cineva, incep sa ii visez moartea?...

Hors-pistes

Nu mai era nimeni in jur, doar vantul care spulbera zapada pe creasta, pregatindu-si urmatoarea avalansa. Cica cand traversezi o astfel de vale, intr-acolo trebuie sa te uiti.
Zapada era adanca, de te infundai in ea. Totul era sa nu cobori de pe skiuri, ca atunci te-ai fi scufundat ca in apa. Si sa nu iti lasi greutatea prea mult pe spate, ca atunci te-ai fi scufundat cu tot cu ski-uri.
As zice ca in acea vale mica vara se scurge apa din munti. Inclinarea pantei e una de pista neagra++. E atat de ingusta ca de abia daca ai loc sa iei o curba. Asa ca e mai sigur sa derapezi. Credeam ca asta e o concluzie de incepatoare, dar si toti ceilalti faceau la fel.
Partia de ski-fond kinda sux cand ai schiuri adevarate. Nu e deloc inclinata, dar e ingusta si mai intalnesti si plimbareti.
Iar partia naturala de bob te face sa te intrebi... oare chiar reuseau sa faca bob pe ea?...
Padurea parca nu vroia sa ti se dezvaluie... arunci cu crengi in tine ca sa nu poti sa treci. Iar din cand in cand iti mai intindea cate o capcana de gheata-patinoar.
Satucul parea pustiu. Casele mari, din lemn... liniste...

Totul era tacere. Doar vantul spulbera zapada pe creasta...

La Plagne Centre, France
5 martie 2010

PS: Daca am facut asta, acum pot face orice...