Mă întreb dacă lupta asta continuă pentru putere e o caracteristica inerenta naturii umane sau e dobândita, cumva, cândva de-a lungul evoluției umane, dintr-o nevoie de supraviețuire sau din orice alt motiv care suna puțin științific și intuitiv...
Tata zicea ca întotdeauna când sunt 2 intr-o cameră, unul e șeful. Și înțeleg. Sunt chiar si de acord.
Dar mă întreb cât din nevoia asta de a se plasa față de celălalt sau în ochii celuilalt e ceva natural, firesc și cât se întâmplă pentru ca ni s-a zis de mici ca dacă nu conduci, atunci ești condus și ca, nu e așa, să fii condus e ceva negativ.
Visez să trăiesc intr-o lume intuitivă unde nu există conducator sau condus, pozitiv sau negativ, bine sau rău, alb sau negru. Ce ar fi dacă nimeni nu ar mai judeca pe nimeni și nici pe sine însuși? Am înceta să judecam cu totul? Mă îndoiesc... Mă întreb...
