Băiatul cântă în trenul meu zilnic, undeva în spatele meu. O combinație
de română și italiană, pe un ritm dansant... "doar tuuu 🎵🎼"... pe
care îl cunosc de undeva, dintr-o viață anterioară.
Băiețaș de
băiețaș, brunețel, părul negru pana corbului, zâmbet cu gropiță,
nonșalant. N-are nici o legătură cu oamenii de ieri seară din biroul
notarului, blonzi, slabi, înalți, la costum, cu pantofii lucioși, calmi, nonșalanți și ei, dar altfel, care
vorbeau doar ce se cădea, într-o frumoasă franceză, pe care eu încă nu o
"metrizez" așa ca ei.
Eu unde sunt?
