2012

Sanatoasa, voioasa si cu spor la munca!

Chemise en robe

 

[comment porter une chemise en robe]

Cheerleading

Ce ti-e si cu oamenii astia care au nevoie sa se valideze prin admiratia celor din jur!...

Astia care daca nu au cheerleaders prin jur, isi angajeaza.
Astia care o tin numai in how awesome I am/ how awesome my life is...
Astia care iti povestesc si ce ai vrut sa stii si ce nu. Dar numai din categoria "mama, cat de bine e"!
Atatea eforturi pentru a poza intr-o anume imagine... Eforturile se vad. Si imaginile neautentice.
Dar puterea vorbelor e mare. Repetandu-ti ca este asa cum vroiai sa fie, incepi sa o crezi. O fi bine?... O fi rau?... Sa zicem c-o fi bine. Dar neautenticitatea ramane; si sunt oameni care o recunosc!

Eh... pai si ce sa faci cu astfel de oameni?!... Sa ii lauzi si sa le zici bravo si le dai un zaharel! Mda, mi-as da un zaharel si mie pentru cat de politicoasa pot sa fiu! :-)

Yeah... Barney Stinson e simpatic. Dar doar pentru ca ma face sa rad! :-)

--
Ce am uitat sa zic, foarte important!, e ca ar trebui sa mai invat si eu asta. Ca imi lipseste. Si e pacat.
Cum ziceam la un moment dat... Eu sunt o fata draguta. Pacat ca nu stie nimeni.

 

mornings, evenings, nights...

Splendor in the Grass

Though nothing can bring back the hour
Of splendor in the grass, of glory in the flower
We will grieve not, but rather find
Strength in what remains behind.

[Ode, Intimations of Immortality from Reflections of Early Childhood, by William Wordsworth]




...suddenly the kissing isn't a kid's game anymore, suddenly it's wide-eyed, scary and dangerous. 

Love u Merlin!

Sunt unii oameni atat de frumosi si atat de usor de iubit... Si oricat de evident mi se pare mie ca asa trebuie sa gandeasca toata lumea care ii cunoaste, imi dau seama ca asta este totusi o impresie cat se poate de subiectiva.

Si totusi, cum ziceam... asa de frumosi si usor de iubit mi se par unii oameni! Atat de dragi imi sunt, incat imi vine sa ii strang in brate tare-tare cu fiecare ocazie de o am, si asa mult as vrea sa am mai multe... Si asa de dor imi e de ei cateodata, de mi se frange sufletul...

Uneori ma gandesc ca poate ei sunt cei pe care ii iubesc in modul cel mai natural si instinctiv cu putinta. Si ca nu ar fi trebuit sa ma incapatanez atata sa caut mereu si mereu altceva...

Imi e atat de dor de Merlinii mei!...

Obligatii

Niciodata, dar niciodata, nu am putut accepta cu usurinta o "obligatie".
Gen... sa participi la o sedinta/prezentare, doar pentru ca cineva din echipa ta trebuie sa fie prezent... sau sa te duci la o zi de nastere, pentru ca si el a fost la a ta... sau sa dai un telefon de Craciun doar pentru ca e matusa de-a 2a a bunicului de pe tata. Asa, si?!?!?

Si Doamne... de cate ori si cat am putut sa sufar in astfel de situatii!! Si mi se mai intampla inca...
Dar ce am remarcat e ca in ultima vreme mi-a mai trecut. Ceea ce este bine, intr-un fel... Caci cu siguranta e mai usor sa traiesc in lumea asta, asa cum e ea. Sa zicem ca sunt mai zen. Sau mai indulgenta. Sau mai putin inversunata si suparata pe lume! Pot sa ii zic in atatea feluri...

Cred ca se cheama maturitate. Trist!

Program 2012

1. sustinut teza
2. new job
3. mutat in casa noua
4. stiueuce_1
5. 30
6. stiueuce_2
7. end of the world

Sounds good to me!

Vis urat

Am visat. Un vis. Urat. Sau in fine, frumos, pentru ca eram cu bunica, dar urat, pentru ca mi-a murit in fata-mi. Sau in palma-mi. In fine.

Nu mai stiu ce m-a intrebat. Si i-am zis, luand-o la rost ca:
- Asa ma cunosti tu? ...cum crezi tu ca as putea face ceva ce nu vreau (si atunci m-am gandit ca "bine, in afara de stiueuce")? Chiar asa ma subestimezi?...
Si atunci a inceput sa sughita, sa isi lase capul intr-o parte. Mi-am dat seama ca nu era 'a buna. Am strigat si am trimis dupa mama sa vina. I-am pus palma dreapta pe obraz. Si am simtit tactil... ce se intampla. Si mama nu a mai apucat sa vina...

Si m-am trezit plangand in mijlocul noptii. Si eram singura in sufletul meu, desi nu si in pat. Am incercat sa adorm... mi-a luat ceva... ma durea sufletul. Vroiam doar sa adorm si sa uit.
Dimineata au inceput sa se insiruie multe de facut una dupa alta... Ce mi-a ramas in minte dupa a fost palma mea pe obrazul ei si tot ce am simtit prin ea si partea cu "bine, in afara de stiueuce"...
La lumina zilei, am zis ca nu e asa! Ca a fost doar un vis urat. Si cu siguranta, neadevarat.

"The right shoes" and "The right to shoes"

1. - Give a girl the right shoes, and she can conquer the world. - Marylin Monroe

2. - A woman's right to shoes - Sex and the City

(not necessary with a direct link between them)

Amintiri sterse

Intotdeauna am crezut ca exista in lumea asta lucruri care te marcheaza pentru totdeauna. Totdeauna, in toata deplinatatea sensului acestui cuvant - intotdeauna.

Am crezut ca un sarut ramane intotdeauna pe buzele tale. Ca o mangaiere intotdeauna pe talia ta. Intotdeauna am crezut in totdeauna.
Si, desi crezand cu toata sinceritatea in toate astea, am incercat sa schimb lucrurile. Clasic, as zice! Am incercat sa rescriu saruturi cu altele, mangaieri cu unele noi. Am incercat sa sterg amintiri si implicit, amprenta lor asupra mea... Mai tii minte cand am fost impreuna pentru prima data la "barul nostru" de pe straduta aceea mica, in panta? Ei, nu-i nimic, caci acea prima data am sters-o cu toate celelalte dati in care am mai fost acolo, la inceput tot cu tine, iar mai apoi cu altii...

Ei, ei, rezultatul?... Amintirile nu se sterg integral, asa cum as fi vrut eu... Doar se pun una peste alta, intr-o stiva infinita. In care intrarile cele mai recente sunt doar mai usor accesibile. Nu neaparat mai importante.
Ce nu pot nici eu, nici nimeni sa evalueze este influenta tuturor elementelor din stiva asta asupra prezentului. Dat fiind ca psihologii explica toate problemele din prezent prin intamplari din copilarie, hai deci sa recunoastem ca memoria nu se sterge. Si in nici un caz sa nu reducem la zero influenta elementelor din baza stivei... Ca nu facem decat sa ne ferim de dracu si sa dam fra-su!...

Dar ce bine ca timpul trece...!!


PS: Mda, si sa imi mai zici ca dupa tot procesul asta cu
1. cred in totdeauna,
2. hai sa stergem amintirile si
3. totusi sa nu minimizam efectele de bord ale amintirilor reprimate
nu sunt un exemplu clasic de personalitate cu extreme. Hah! Si cand ma gandesc ca am fost acuzata ca as fi prea monotona!... Lol :-)

La vanatoare

Deci am fost la vanatoare. Si nici nu imi vine sa cred ce misto a fost!...
I-am zis tatei. Cred ca m-a invidiat in secret :-)
Imi pare doar rau ca nu am facut poze... Caci o dimineata de 11 noiembrie cu 20 °C greu se mai gaseste...

Extreme

Sunt un om al extremelor. Intotdeauna am fost asa.

Doar ca nu toata lumea si-a dat seama...
Caci ori o arat prea tare, ori o ascund perfect.

Si nu mi-au placut niciodata aceste extreme. Intotdeauna am incercat sa anihilez o extrema, impunandu-mi-o pe cealalta. In ideea de a gasi echilibrul perfect. Pe care nu l-am gasit niciodata. Ci doar un balans perfect simetric intre cele doua.

Si ca sa fiu ciudata pana la capat, aceste extreme coexistente si balansul dintre ele nu m-au facut niciodata sa fiu un cameleon. Laptele e intotdeauna alb si onestitate e intotdeauna alegerea buna. Doar ca uneori laptele il beau intr-o cana neagra sau iti servesc suc de portocale. Iar alteori iti spun altceva doar ca sa radem :-)
__
Gandindu-ma la stiueuce, ma intreb daca o sa fie o nebunie totala, total atipica si iesita din comun, sau o sa fie clasicul si sobrietatea ridicate la nivel de arta :-)

La leçon de style d'Inès

Version Inès. « Mon look casual, chic et confortable. Un pantalon d’homme beige – il y en a de très bien au rayon homme de Monop’ –, un T-shirt blanc et un cardigan. Honnêtement, je ne suis pas une adepte du grand gilet, je trouve qu’il sied surtout aux filles pulpeuses. J’ai des souvenirs très marquants de Rosemary McGrotha, lovée dans un gros gilet en laine. Je trouve que ça lui allait bien mieux qu’à moi. »
Version junior. Les jeunes filles peuvent appuyer le propos masculin : pantalon d’homme + veste oversize et simple marcel. Sur une ado, le boyish prend tout son sens. Cela reste gracieux.
(Inès : gilet TopShop, sweat Zara, pantalon et ceinture Stella Forest, lunettes Ray-Ban, chaînes et collier à maillons Pomellato. Nine : veste Dior Homme, T-shirt Petit Bateau, pantalon et ceinture Stella Forest, mocassins G.H. Bass.)

Version Inès. « Le blouson en cuir est la pièce idéale pour sauver n’importe quelle allure un peu trop conventionnelle. Attention à ne pas le porter trop neuf, il faut qu’il ait l’air d’avoir vécu. »
Version junior. Là, le total-look est permis : bottes de motard et grosses lunettes noires pour une équipée sauvage !
(Inès : perfecto Theory, pull Monoprix,pantalon et bracelet-manchette en laiton doré Céline, ceinture La Bagagerie. Nine : blouson Claudie Pierlot, pull Eric Bompard, jean Notify, lunettes Persol, ceinture La Bagagerie, sac Balenciaga.)

Version Inès. « Si je ne devais garder qu’un vêtement, ce serait un jean blanc. Tous les chemins fashion y mènent, j’y reviens sans cesse, il va avec tout ! Plus que le jean brut, il allie à la fois le chic et le cool. Je n’hésite pas à le sortir le soir, avec des sandales hautes et un blouson en cuir. Pour un look easy, c’est avec un pull bleu marine. De toute façon, pour moi, le marine est l’arme fatale, il illumine tout. Sobre mais plus raffiné qu’un simple top noir. »
Version junior. On copie tout. C’est la tenue ad hoc de 7 à 77 ans !
(Inès : pull Monoprix, pantalon et sac Céline, ceinture La Bagagerie. Nine : pull Eric Bompard,jean Notify, lunettes Persol, ceinture La Bagagerie, pochette Balenciaga, bracelets Chanel.)

Version Inès. « Le collier de perles sur une marinière, c’est tout l’art du décalage et, pour moi, c’est le secret du style. Il ne faut pas avoir peur du précieux. D’ailleurs, qui pense encore qu’il faut porterdes diamants uniquement le soir ? Cela dit, il faut manier le bijou avec parcimonie : non à la parure !Jamais de collier + B.O., ça donne un coup de vieux. Avec ça, bien sûr, un blazer : c’est un classique à tout faire, il ne trahit jamais. »
Version junior. Porter des (faux) diam’s et des perles, c’est très bien aussi lorsqu’on a 16 ans, c’est même peut-être mieux. On upgrade le blazer et on y va à fond : la veste de smoking s’impose !
(Inès : veste Christian Dior, marinière Forte Forte, jean Notify, collier Lanvin. Nine : veste Dior Homme, marinière et sac A.P.C., jean Notify, collier Forte Forte.)

Version Inès. « Franchement, la minijupe et le micro-short, ce sont des pièces que je ne pratique plus beaucoup. Mais je pense qu’il faut savoir prendre des risques en mode, c’est ça qui forge le style ! Par exemple, je continue de fouiner dans les rayons pour les jeunes des grands magasins : un T-shirt chez H&M, un sweat chez Abercrombie… »
Version junior. A 16 ans, on joue la petite robe noire façon « Breakfast at Tiffany’s » et on l’assume glamour en plein jour, avec des lunettes noires et une pochette de luxe.
(Inès : robe Maje, chaîne Pomellato, sac Roger Vivier. Nine : robe Claudie Pierlot, lunettes Persol, pochette Roger Vivier.)

Version Inès. « Pour moi, c’est “la tenue ELLE”, par excellence. Le trench, le jean, les mocassins : ce sont les vrais basiques d’une penderie, simples et hyper efficaces, ils vont à tout le monde. Il faut savoir coolifier son trench : le nouer à la va-vite et non le boucler, casser le col, remonter les manches… Bref, avoir l’air de le porter depuis toujours. Pour s’offrir ce grand classique, il ne faut pas hésiter à casser sa tirelire. Personnellement, je ne me sépare pas de mon Burberry, il est immortel et il chic-ise tout. A éviter : porter son trench avec une jupe longue, au risque de passer pour une tour ! L’idée, c’est de ne pas le jouer bourgeoise – avec collier de perles, jupe droite, serre-tête – mais de le rock’n’rolliser. »
Version junior. Sur Nine, il joue le sex-appeal, rehaussé par des talons de 12 centimètres.
(Inès : trench Gap, jean Notify, sac Roger Vivier, mocassins Tod’s. Nine : trench et marinière A.P.C., jean Notify, montre Surplus Doursoux, sac et chaussures Roger Vivier.)

[from here]
--- si dupa asta, nu mai am nimic de spus.

20/25 Octombrie 2011

Mon homme

[Mon homme, Zaza Fournier]

Ma repet, stiu. Dar acum e altfel.
Mon homme... il me dit "je t'adore"...

Anxietati

Ma intreb daca anxietatile cresc odata cu varsta. Ca eu asa am impresia...

Imi amintesc o poveste pe care mi-a zis-o mama.
Era un om caruia ii era frica de orice. Ii era frica sa se duca la cumparaturi, sa intalneasca sau sa vorbeasca cu cineva, sa se ridice din pat, sa manance. Sa orice.
Si medicul i-a spus sa aplice politica pasilor marunti. L-a intrebat:
- Ei, ti-e frica sa te duci la cumparaturi?!
- Da.
- Dar sa te duci pana la usa, ti-e frica?
- Nu, de asta nu.
- Dar pe urma sa te duci pana la lift? Pe urma sa cobori cele 3 etaje? Pe urma sa iesi din bloc? Pe urma sa mergi 10 metri?... Si uite asa, vezi? Asa ai ajuns deja la 10 metri de casa. Ei, mai fa inca 10 si ajungi si la magazin.

--
Mda. Ceva de genul asta ar trebui sa fac si eu. Nu e imposibil. Dar tare am impresia ca azi e mai greu decat ieri si mult mai greu decat atunci cand eram mica.

Cum e oare sa nu stii ce e aia sa iti fie frica?...

Iertarea

Iertarile sunt mari. Se poarta greu si te apasa mai tare decat tradarile. Nimeni nu doreste sa fie sfant, sacrificiile se cer pe loc, iar compensatiile sunt promise intr-o lume din care nu s-a mai intors nimeni sa ne spuna ce s-a ales de iertatori.

Cica tradarile sunt mici. Iar iertarile mari.

Cand te casatoresti?

Cred ca

Nimeni, Niciodata

nu ar trebui sa iti spuna sau sa te intrebe:

Cand te casatoresti? Tu nu vrei sa te casatoresti?

Cand vrei sa ai primul copil?

Intr-o zi am auzit 2 fete vorbind. Una vorbea despre "prietenul ei". Cealalta a intrebat-o:
- Ei, si va ganditi sa va casatoriti?
- Nu.
- Pai si atunci de ce ramaneti impreuna?...

Nimeni altcineva decat tine insuti nu ar trebui sa aiba dreptul la vreun cuvant de spus sau vreo parere despre casatoria sau copiii tai. Caci nimeni nu ar trebui sa se casatoreasca sau sa aiba un copil nici macar in proportie de 1% pentru ca altcineva si-a dat cu parerea ca "ar fi bine" sau "ar fi timpul".
Nu inteleg de ce incercam atat sa ii influentam pe ceilalti. Sperand ca, pentru ca si altii vor face ca noi, si decizia noastra va fi mai acceptata; sau chiar noi insine vom fi mai siguri de decizia luata. Cum urasc oamenii tot ce e diferit de ei...
Eu stiu ce cred. Si asa as vrea sa nu mai aud niciodata vreo parerea pe tema asta, diferita sau la fel cu a mea - prea putin conteaza, spusa ca un adevar suprem!...
Caci adevaruri supreme, nu exista! Fiecare are adevarul lui. Si fiecare e buricul lumii lui!

Nu stiu exact cum, dar am sa iti construiesc un pian!

L-as construi, serios! Cu mainile astea ale mele, doua, amandoua. Bine, poate suna cam fantastic, poate ar trebui doar sa il cumpar... Nu stiu exact cum, dar am sa iti construiesc un pian!...

Ca sa te asezi cuminte si sa canti. Seara, dupa ce ajungem amandoi acasa. Cand suntem amandoi obositi si somnorosi. Tu sa canti, eu sa te ascult. Cu un pahar de vin in mana stanga. Rosu. Si notele sa ma invaluiasca si sa se ridice in sus, umpland camera si dansand pe tavan.
In fiecare seara... pentru tot restul zilelor noastre!


Nu stiu exact cum, dar am sa iti construiesc un pian!

De ce facem copii?

[e un text luat e aici - mi s-a parut o buna colectie de motive inteligent alese]

Sunt un milion de raspunsuri, care pot diferi ca de la cer la pamant in functie de momentul in care sufletul nostru se supune interogatiei. Sunt un milion de raspunsuri, dintre care, probabil, doar in clipele de mare iluminare vom putea sa il alegem pe cel mai de pret.

• Pentru ca vrem sa facem eterna o poveste de dragoste intre noi si omul iubit.
• Pentru ca nu avem curajul sa spunem Nu, unui partener care a decis pentru amandoi.
• Pentru ca ne e dor de o mare si iremediabila iubire pe care vrem sa o implinim prin pruncii nostri.
• Pentru ca nu stim ce sa facem cu noi si ne gandim ca ne va fi mai usor sa luam decizii pentru altcineva.
• Pentru ca acesta este rostul nostru pe pamant.
• Pentru ca avem chef sa slugarim clipa de clipa pe cineva, fara sa ne simtim umiliti ca facem asta.
• Pentru ca ne dorim sa traim vesnic prin urmasii nostri.
• Pentru ca ne temem de singuratatea in doi.
• Pentru ca vrem sa aiba cine sa ne ingrijeasca la batranete.
• Pentru ca speram sa ne implinim prin altii visurile pe care noi nu am fost in stare sa le infaptuim.
• Pentru ca asa vrea Dumnezeu.

De ce altceva facem copii? Va predau stafeta raspunsurilor, si a indoielilor, si a revelatiilor. Si voua celor care sunteti parinti, si voua celor care n-ati devenit, inca, si voua, celor care stiti ca nu veti fi niciodata. Pentru ca…?

Femeia frumoasa

Cred ca am mai pus pe undeva, candva, aceasta poza... dar nu mai stiu unde. Dar cu siguranta stiu ce am vrut atunci, ca asta vreau si acum sa zic... Ca pur si simplu ador!

Ei, am gasit un alt exemplu, mai slefuit poate, dar tot la fel de nebun. Si tanar :-)

[from cutbyfred]

... si ma mai gandeam... cand toata lumea admira femeile tinere si frumoase, actrite, topmodele... eu sunt topita dupa batranete. Desi n-ar trebui sa o numesc batranete; iara am nevoie de cuvinte care nu s-au inventat inca :-)
Am mai zis si am sa zic mereu... cat de mult mi-as fi dorit sa ma fi nascut batrana...

+ grand luxe

Le plus grand luxe: le choix.
Avoir le choix: être libre.
Être libre: être soi-même.
Être soi-même...

Bunici la tara

Cred ca toata lumea ar trebui sa aiba niste bunici la tara! - Daca as putea da un decret sa introduc aceasta obligativitate, as face-o. Si la fel si armata! In fine, bineinteles ca pot fi contrazisa!... :-)

Cum ziceam, bunici la tara. Intr-o casuta mica si racoroasa, eventual de chirpici. Din aia, in care trebuie sa te apleci ca sa nu dai cu capul de tocul usii, si sa ridici picioarele, ca sa nu te impiedici de pragul de lemn inalt. Gen 'in casa nu se intra, in casa se urca'!
Casuta care sa aiba soba de teracota. In care se poate praji paine sau face branzoice, alivenci... Casuta cu paturi tari, in care trebuie sa te cateri. Din nou, din categoria 'in pat nu te asezi, in pat te urci'. Acoperite cu toale cu model de covor (cu un chenar roata imprejur, ca un fel de rama, cu model pe baza de flori care are un punct central). Toale eventual din catifea sau plus sau ce-o fi... Sau si mai bine, dintr-un material care inteapa, de nu prea-ti vine sa dormi direct deasupra. De fapt bunica nici nu te lasa sa dormi direct deasupra, pentru ca 'velinta' se uzeaza. Lucrurile trebuie intretinute! Iar pe pereti, iara toale. Cu model iara de covor. Eventual pus imediat in vecinatatea patului, ca cele 2 modele incarcate unul langa altul sa nu se potriveasca defel... Sau ca optiune, tolul de pe perete mai poate avea model cu Tarantele (gen cadana care danseaza sau care este furata din serai), sau cu peisaje din paduri, cu ciute care se adapa la izvor sau cerbi care privesc semet in zare...
Casuta in care sa miroase cumva. Miros foarte usor perceptibil cand ajungi la tara, complet imperceptibil cat stai pe acolo, dar foarte pronuntat cand ajungi inapoi acasa si cand iti dai seama ca trebuie sa iti dai toate hainele la spalat, si alea pe care le-ai purtat si alea pe care nu, caci toate au prins un miros. Miros pe care nu stiu cu ce sa il identific... Poate un miros de praf, de statut, de vechi. Poate un miros de istorie. Sau de intelepciune. Un miros care mi-e drag!...

Se zice ca "Cine nu are batrani, sa-si cumpere!". Eu nu am. Bunici la tara nu am avut niciodata, iar batrani nu prea mai am...

Unde e magazinul asta minune unde se gasesc de vanzare?!?

Dor de-acasa

Mi-e dor de mama si de acasa. Da, deja!

Mi-e dor de o casa in care nu esti niciodata singur. Dar in care ai camera ta unde te poti ascunde, daca vrei. Unde exista intotdeauna mancare in frigider. Si nu, nu te intrebi niciodata cum se face de ajunge acolo... It's like magic! Si mancare buna, buna... si simpla. Mazare, cas cu rosii, salata de vinete, ardei copti si smantana. Si cam asta e lista cat se poate de completa cu tot ce as avea nevoie ca sa fiu fericita.

O casa in care e umbra tot timpul. Si cald afara, cald de mori. Dar umbra si racoare inauntru. O casa in care ai cu cine vorbi. Si cine te asculta. Daca vrei... Despre tine, despre el, despre altii, despre voi, despre viata si despre nimic. Unde nimic rau nu ti se poate intampla!

Presimt o perioada de dor...
Dor de mine. Si dor de duca...
Desi n-am cum, n-am cand! Trebuie sa stau aici si sa spun multe propozitii care incep cu "trebuie"...

Viata la tara. Franta.

Mi-as dori din suflet sa stiu descrie in cuvinte nu maiestrite, ci fidele... cat de frumoasa e linistea. La tara, in Franta. Dar cumva, mi-e si frica sa ii spun pe nume, de frica sa nu o stric cumva...

Mi-am amintit ca vorbeam odata de sunetul meu preferat. Nu e valabil tot timpul, dar asa frumos ma unge pe suflet cand se mai intampla... Stii ca la o masa se pot bea 7 tipuri de vinuri? Un rosé pentru aperitif si un vin de porto, un alb pentru entré, 2 rosii pentru felul principal, unul rosu pentru branza si un Layon pentru desert. Stii ca la o masa se poate manca si la aperitif, se pot lua 2 entréuri, felul principal (grillades) cu 3 tipuri de accompagnement, 5 tipuri de branza si 2 deserturi + cafea? 11 oameni la masa si mai mult de 3 ore de stat la masa? Zic mai mult de 3 ore, pentru ca eu am plecat dupa 3... petrecutul timpului impreuna a continuat pana spre seara, 20h30 si nimeni nu plecase (incepusera la 14h00).

Stii cum e sa mananci de sa te juri ca nu mai pui gura pe mancare - si asta in seara de dinaintea mesei de mai sus. Somon preparat in 3 feluri ca entré cu inghetata de fistic. Haddock grillé cu orez, moules, calamars, chorizo - à la façon paella, dar de lux. Pre-desert, crema de .. ce-o fi fost? chimen? cu sirop de zmeura. Desert, piersica coapta cu inghetata de vanilie si frisca. Post-desert, profiterol cu frisca si sirop de rom sau fruit de la passion.

Stii sa culegi mure? Si pe urma sa faci o charlotte cu ele? Mure multe, in camp, in plin soare, printre urzici si tzepi. Suspectez ca inca mai am 2 infipti in degete... Tzepi adicatelea. Si cateva prin minte. Zambete la anume amintiri... :-)

Hmm... sa te duci la mare intr-o fuga. Sa faci plaja, crema, reviste frantuzesti gen Femeia, baie, plaja, plaja, plaja... Sa cumperi caramele, crema de caramel, Breizh Cola si Kouing-Aman... Si Dumnezeu a inventat le caramel au beurre salé... ahahamm...

Stii sa te joci cu un catel? Unul mare, frumos si destept. Si mare. Am zis?... :-)

Sa tragi cu carabina la tinta? Se vede clar diferenta intre cine stie sa traga si cine nu. Dar nu sunt nici un anti-talent...

Stii sa te plimbi cu bicicleta, din deal pana in vale si din vale pana in deal, de pe asfalt pe drum de tara. De cand nu ai mai facut o intrecere de viteza cu niste biciclete fara frane?

Si sa te prinda ploaia in padure? Stiai ca in padure poate sa nu te ploua? La genul... ah, da, ia uite, ploua, dar ne adapostim putin si e ok. Si pe urma cand ploaia trece si iesi din padure te intrebi de unde e atata apa in toate baltile?! Ca ulterior sa afli ca s-a numit furtuna... Yeah, right! Numai de ploaie nu-ti pasa cand patul ti-e moale si frumos mirositor pe crengi de ferigi proaspat taiate, iar soarele iti incalzeste fesele... Si iara mai trec cateva prin minte. Zambete si momente... :-)

Si stii ce frumoasa e o "nunta la tara"? Sunt unii oameni care stiu sa se distreze fara sa se gandeasca cum o fac. Si iese asa, pur si simplu, e incredibil!... Putina improvizatie si se pleaca in free-style!

... :-)

Tanar. Intotdeauna.

Fetele tinere sunt cele mai frumoase. Orice ar face, oricum s-ar imbraca, au acest mare avantaj care bate orice - pielea tare.
Nu voi fi intotdeauna asa. Acum sunt. Am acelasi tricou, fusta, picioare si zambet. Dar n-o sa fie asa for ever... Deja ma uit la alte fete de varsta mea, sau chiar ceva mai mici... si unele deja nu mai au acelasi tricou, fusta, picioare, zambet...
Ideea e sa te simti asa intotdeauna. Si sa nu mai publici poze, ci sa spui povesti. Si sa te joci.

Sa spui povesti. Si sa te joci.

Radicalul si funditza

Imi caut ganduri neimportante. Ma interesez despre cum se face zacusca cu ciuperci, cum se trage un tiv la masina si despre decoratiuni interioare (mai nou, descopar mirajul cutiilor de inox). Lucruri... simple, frivole. Prostii de fata.

Dar dilema utilizarii criteriilor cuadratice relative sau absolute pentru numere mici ma arde mai adanc. Si face ca dilemele mele existentiale sa fie a dracului de inteligente, cand de fapt as prefera doar sa aiba aere de intello-snob. Gen... draga, ce culoare de faianta in baie ar fi mai faina - alb-gri-crem à la simplicité sau verde-albastru à la marinière/aquatique?!?...
Dar stii ce ma enerveaza teribil in toata povestea asta? Ca oricat as vrea sa gasesc placere in sarmale, orice interes de genul asta mi se pare futile, pointless. M-a facut mama balanta, care cand e deep in shit in chestii hard-core viseaza la scoici, sushi si lumanarele, iar cand are timp sa savureze o inghetata si sa admire o fetitza cu rochitza cu funditza, vrea un radical si-o integrala.
Dupa cum ziceam, m-a facut mama balanta, damn it!

And in case I ever wonder again: cand lucrez cu numere mici, mai bine folosesc criterii absolute (cuadatice sau nu). Sau eventual si relative, dar modificate un pic. Gen 1) punem un +1 la numitor (God, numai denominator sau dénominateur imi venea in cap) sau 2) punem la numitor=max(numitor, Threshold), ca sa fim siguri ca nu avem un numitor prea mic, si drept urmare, rezultat final gigantic (gen relErr=49 si relMSE=2401 pentru X_real=0.001 si X_estimated=0.05 - si ce e aia eroare relativa de 49?!?). Ca pana la urma sa zic ca am decis sa folosesc criterii absolute, pe valori normalizate in prealabil. I am a maso and I hate it!

Si cred ca pana la urma am sa votez cu à la simplicité. Si cu o oja roz bonbon.

'Love' after love

Nu inteleg cum se poate sa iubesti pe cineva pana la pierdere de sine, ca dupa aia, gata!, asta sa fi fost tot. Ajunge sa ti se para asa, ca un vecin de isprava sau ca un verisor indepartat cu care te jucai cand erai mica. In cel mai bun caz ramane un fel de duiosie, care te face sa vrei sa ii dai parul din ochi la o parte sau ii asezi cravata. Nimic mai mult...
Si ce mi-ar place sa fie asa de fiecare data!...

Caci mai sunt si alte cazuri, in care il ocolesti, te uiti in directia opusa si te feresti... Se poate sa fie de frica si sfiala ca ochii lui or sa iti reaprinda flacara in suflet, sau sa fie de frica, pur si simplu...

Eu votez totusi cu duiosia... :)

Pasiunea

Mi-am cautat-o mult timp. Intr-un fel o mai caut inca...
Dar mi-am dat seama care este pasiunea mea. Sau de fapt nu care, ci cum, unde...

Pasiunea mea este o stare de nebunie. Pe care o caut neincetat, iar cand o gasesc, o urasc cu toata fiinta mea...

S-a intamplat la bac, atunci cand invatam literatura romana. Si cand nu mai puteam sa visez altceva si sa vad ziua in fiecare clipa in jurul meu decat metafore, caracterizari, antiteze si puncte culminante...
Mi s-a mai intamplat de atatea ori in viata... in facultate aproape la fiecare examen. E fantastic... sau fanatic... sa vezi cum in jurul tau plutesc numai tranzistori, biti, fluxuri RSS, integrale, diferite metode de estimare care mai de care mai performante...

Si si acum e la fel. Da, traiesc ca sa vin in fiecare dimineata la birou si sa muncesc toata ziua. Dorm ca sa visez, ca in vis sa imi rezolv problemele din timpul zilei. Si plang. Plang rauri, fluvii, constant... Doamne, cat de des plang...
Mi-am dorit din tot sufletul inca de la inceputul tezei sa ajung in starea asta. Iar acum nu fac decat sa o urasc si sa nu imi doresc altceva decat sa se termine mai repede. (Si aproape ca as adauga...) Indiferent cum!

Fericirea incotro?

Se intampla des sa aud de la minti luminate, mai mature ca mine, ca fericirea si implinirea adevarata doar familia ti-o poate da. Adica copiii, persoana iubita si, mai ales, timpul petrecut cu acestia.
Si asta chiar si in cazul in care acesti oameni isi iubesc cu adevarat munca de zi cu zi, se duc cu placere la serviciu si munca le aduce satisfactii.

Stau si ma intreb daca au dreptate. Probabil ca asta am sa o descopar cu adevarat, pe propria piele, doar mai tarziu. Dar acum, inca stau si ma intreb...

Imi place sa cred ca au dreptate...

In fine, ce mai cred, insa, e ca daca munca nu iti aduce si ea acolo, o minima cantitate de satisfactie, degeaba ai restul. Nu zic "totul sau nimic!". Zic doar ca trebuie din amandoua, macar cate putin.

Esti frumoasa!

...spuse el dupa ce m-a privit cateva clipe cu ochii putin umezi de emotie sau putin sticlosi de vin rosu acru, de tara, timp in care mi-a cuprins toata fata cu privirea-i, incercand parca sa si-o intipareasca profund in sine. "Esti frumoasa!... uita-te la mine si crede-ma, ca ti-o spun cu toata sinceritatea!" spuse el din nou, oarecum mandru de mine, de mine ca si de copilul lui, copil pe care cine stie cat timp il va mai vedea crescandu-i in fata ochilor, inainte de a-i inchide iremediabil.
De fapt nu, nu cred sa se fi gandit astfel... sau nu la nivel constient. Caci nimeni nu se gandeste ca chiar va muri atunci cand, desi cu 6 luni in urma i s-a descoperit un cancer, la ultimele analize totul a iesit bine. Oamenii sunt optimisti. Iar cand nu sunt, mimeaza. Si e bine asa, zic eu...

"Esti frumoasa!", mi-a zis apasat, incercuindu-si cuvintele cu o tacere care le-au facut sa sune mai clar. In mine, in aer... Primul instinct a fost sa o cercetez rapid pe sotia lui, sa ii citesc ceva in ochi - aprobare, dezaprobare... invidie. Nu stiu ce am citit. Poate ca mai mult am vrut sa cer ingaduinta, decat sa citesc ceva. In fine... mi-am lasat ochii in jos si am zambit. Caci nu, nici pana acum nu stiu cum sa reactionez atunci cand cineva imi zice "Esti frumoasa!"...

A fost ultimul 1 iunie inainte ca baiatul lui sa plece la facultate. Copiii cresc. Timpul trece...

Timpul se masoara in momente importante

Timpul nu se masoara in zile, ci in momentele importante pe care le traiesti.

Musca la mansarda

Azi e una din acele zile cand imi vine sa pun o bomba si sa ma dau disparuta.

Ofticata cum eram de dimineata, facand misto de mine in gand... m-am trezit iesind pe usa cu pantalonii mei vechi, negri evazati cu tinte si cu tricoul "am sa-mi trag un glont in cap, si-am sa fac o gaura, si-am sa vad lumea prin ea"... nu, nu... ci mai degraba "floricele la mansarda". Care de fapt nu sunt floricele, ci fluturi. Si nu sunt la mansarda, ci in cap. Al meu, adicatelea. Si ca sa fie tacamul complet, mi-am pus si brosa/pin cu musca. Asta pentru ca aparent, din capul meu nu ies numai flori sau fluturi... ci si cate o musca ratacita.

Pe mine ma amuza teribil. Desi sper sa nu ma observe nimeni azi... Weirdo. Damn it!

Silence, ça vit!

Tu te rappelles des mots? Tant de mots?...
Tu te rappelles quand je savais si tu étais bien de la façon comment tu clignais des yeux? Comment tu t'en moquais de mes hauts talons, mais tu aimais mon courage de marcher les pieds nus... Comment quand tu avais besoin de te reposer et tu avais le temps, c'était mes bras chaudes que tu trouvais...
Tu me demandais comment je respire avant me réveiller et à quoi je pense quand j'ouvre les yeux...

Je veux que tu te taises!! Parce que quand l'éternité est en construction, les paroles sont en plus. Même dans les rêves. Parce que, même si tu ne le savais pas, seulement quand les sentiments ne sont pas authentiques, on a besoin de les refaire avec des paroles.

Donc tais-toi et laisse moi vivre!
Et le reste est du silence.

Nouvelle copine

Chuis tombée amoureuse. J'ai ajouté une copine de plus sur ma liste de copines imaginaires.

Cette copine à moi, elle a du style. Et d'humour. Et plein de zénitude. C'est elle qui me dit qu'il faut...

connaître ses limites et choisir de vivre ce que la vie a de meilleur à offrir

et qu'il faut...

avoir du recul sur soi et choisir d’être heureuse avec ce qu’on a, plutôt que de rechercher la perfection

et que...

c’est bon, donc on est heureuse, donc on est belle

et qu'il faut...

être plus indulgente, plus cool, moins égoïste

 Garance, d'Inès

Femeile astea

Sunt suparata ca nu m-am nascut baiat. Sau fie si fata, dar nu asta care sunt. Nu fata asta care simte in loc sa faca, care este in loc sa aiba, care doarme in loc sa traiasca, care merge in loc sa fuga... si whatever, as putea sa mai insirui cateva perechi de verbe dintr-o categorie si din cealalta, imperecheate de-aiurea, ca merge oricum.

Vreau sa stiu sa mint. Sa mint in fata societatii, asa cum mi s-a spus de mica ca "asta e, asa trebuie sa faci, ca asa se face in societate". N-am putut. Sau in fine, de fapt pot, dar nu reusesc sa ma motivez sa o fac aproape niciodata. La inceput nu o faceam din razvratire poate... stiu si eu?... Mi se parea minciuna si ipocrizie si perfidie si "nu eu". Toti ceilalti pe care eram atat de geloasa ca ei pot si eu nu. Sa fiu ipocrita, adicatelea.

Sunt fata care nu isi gaseste locul, pentru ca prea e frig afara. Da, acum cand sunt 26 de grade. Si pentru ca n-am si eu o girafa pe care sa o tin in curte, sub salcam. Curtea de langa rezervatia mea naturala. Dintr-o zi cu soare. A ma-sii! x-(

Ce ma enerveaza tare, tare de tot e ca desi o astfel de fata va gasi intotdeauna un baiat care nu sa o placa, ci sa o adore pentru nebunia asta a ei si de cele mai multe ori chiar mai multi astfel de musterii... nu vad sa isi gaseasca locul in lume. Lumea nu apreciaza nonconformismul, ciudatenia. Nu te angajeaza nimeni pentru ca traiesti cu capul in stele si esti tanar in spirit si la 50+ de ani. Cui foloseste asta? Lumii trebuie sa ii spui ce se asteapta de la tine sa ii spui! Again, a ma-sii! x-(

__
Ar trebui sa scriu un roman pe tema asta - femeile. Nu ca o sa ajute pe cineva sa ne inteleaga / intelegem mai bine... Ca pentru mine una, vad ca haosul e singura regula. Urasc! Urasc!! Arghh...!!

Love you better

I Love you!
Love you more!
Love you better!

Spectacolul vietii

Acum cand inteleg cum merge lumea, acum cand anticipez atat de bine replica si scenariul fiecarui personaj din jurul meu... si caracterul, si reactia, si gandurile chiar...

Acum cand stiu ca pot sa fiu orice as vrea sa fiu... caci stiu secretul...

Acum stau cuminte la locul meu, nevrand sa mai fiu nimic. Stau si privesc spectacolul din jurul meu. Si desi e atat de ieftin si de previzibil, nu iau pe nimeni in ras, ci incerc sa ma las vrajita de frivolitatea fiecaruia. Caci frivolitatea, desi dobandita, nu-mi e naturala. Iar ca sa o integrez cu adevarat personalitatii mele, trebuie sa fac mai mult decat doar sa o mimez. Trebuie sa o inteleg. Sa o las sa ma cuprinda.

I'm getting better at this! :-)
Knowledge is an irreversible process... unfortunately.

On frivolity

You’re considered superficial and silly if you are interested in fashion, but I think you can be substantial and still be interested in frivolity.

[Sofia Coppola]

Schimbari nationale

Cred ca mentalitatea romanului se schimba. Si cred ca de vina este numarul din ce in ce mai mare de romani care isi fac concediile in strainatate. Si e bine asa!...

Am fost cumva cu totii crescuti in stereotipuri romanesti. In ideea ca la noi se fura. Exista coruptie. Mizerie pe strazi. Ca romanii sunt nashpa. Dar ca avem, frate, genii native, care pleaca in strainatate, ca doar is dashteptzi!
Si toate astea, si multe altele, fiind vazute asa, ca 100% romanesti. Gen ca Xulescu ar fi geniu pentru ca e roman si nu pentru ca a tras de-a rupt. Iar ca mizeria pe strazi exista ca asa e romanul, murdar... nu pentru ca sistemul public de curatenie e deficitar. Si probabil si ca daca s-ar ajunge la concluzia ca intr-adevar, sistemul e deficitar, s-ar zice ca "e normal, doar e romanesc!"

As vrea sa nu se mai creada in Romania ca smecheria e o meserie, si inca una de succes...
As vrea sa intalnesc macar o data pe cineva pe care sa il simt ca e mandru ca e roman! Uneori ma si mir ca cuvantul patriotism exista in limba romana... Poate ca atunci cand a fost inventat, avea sens...

...
Poate asta e doar un gand optimist. Dar imi place sa cred ca in ultima vreme ne apropiem mai repede de acel punct.

Eficienta

E funny cum din cand in cand imi mai dau seama inca o data ca inainte stiam tot ce aveam de stiut in lumea asta. Si ca cumva, intre timp, am uitat. Dar nu as sti sa spun de ce si unde m-am pierdut...
Era un timp cand stiam sa traiesc in lumea asta. Stiam sa invat repede si sa ma adaptez regulilor si situatiilor. Sa interactionez cu oamenii. Era un timp cand credeam in adaptare... Si apoi in revolutie.
Chiar am uitat aceste lucruri?...

I learned how to do only work that people notice. I learned how to make people like me whether or not they liked the work I do. I learned what is important in corporate life (dress code) and what is unimportant (good grammar).
[PT says]

Please come in

Oh, hello! But please come in, Sir!
Welcome to the dark side... We have cookies :-)

Frica

Am mai vorbit despre frica. Dar am facut-o mai mult intr-o interpretare metaforica, gen frica de viitor, frica de necunoscut, frica de moarte, o moarte la care te gandesti, nu pe care o vezi cu ochii.

Acum ma gandesc la frica, sa-i zicem in sens fizic. Mi-a fost vreodata frica?... Mi-am privit vreodata potentialul atacator in ochi si m-am gandit "acum o sa ma plesneasca"... desi nu o facuse niciodata pana atunci, asta nici nu pare sa conteze... Ochi scanteietori, tipete, urlete, ura. O enervare dusa la paroxism...
Ura. Atat de multa ura... Frica.

Weekend d'avril

L'homme est entré à la maison, après une longue journée de travail. Avec 2 super gâteaux (macarons pistache et soufflée de framboise), dans une élégante boite verte (adorable, la boite). Il l'embrasse et lui dit: "Allé, habilles-toi sexy et on sort. Boire un coup." Robe flu-flu, collants invisible, veste en cuir - une vrai rockeuse, comme il lui a dit. Ils se sont promenés jusqu'à tard au milieu des parfums de printemps parisien... Ils sont rentrés...

Le lendemain, il la reveille avec pleins de bisous... comme d'habitude. Sur la petite table à coté de lit, dans une grande assiette, il y a 2 types de fromages coupés, et 2 types de tartines avec houmous et aubergines. Et dans l'autre grande assiette il y a des croissantes au beur et de fruits coupés: bananes, fraises, raisins. Et chocolat. Et jus de pommes (le vrai). Petit-déj au lit - le rêve! Et le matin a continué jusqu’à 14h... :-)
Un vrai weekend d'avril...

Rugaciune

Tine-ma, Doamne, sanatoasa, pe mine si pe cei dragi mie!
Tine-ma deoparte de gura lumii!

Si da-mi o farama de noroc, doar o farama!

Te iubesc!

...ca in rest, toate se rezolva.

Conseil d'Inés

Un conseil pour être bien dans sa peau à 54 ans ?
"Les meilleurs remèdes du monde contre la morosité sont la musique, le sport et le sexe!"

[Inés de la Fressange]

Married people!

Réplique culte:
"Quel genre de couple peut être assis au resto sans s’adresser la parole du dîner?"
"Des gens mariés!"

[Two for the Road, 1967]

This sense of belonging

Cata nevoie am uneori de sentimentul asta... de apartenenta...
Si dupa cum ziceam deja, atata timp cat te am pe tine, nu pot sa zic ca sunt a nimanui... Si asta e bine asa.

Sunt si voi fi mereu fata mamei mele. Si a bunicii mele.
Prin toate vorbele spuse si care mi-au ramas in minte. Prin brosa bunicii care imi place asa mult. Prin pantalonii mamei in care ma bucur ca incap. Prin lucrurile pe care stiu sa le fac, care le-am invatat de la ele, sau datorita lor. Prin nenorocita aia de cutie de Axion solid si cele 10 carlige de rufe trimise de acasa pana aici, pachet prin Atlassib, atunci cand nici nu stiam inca sa vorbesc, care mi-au insorit cel putin o saptamana - cine-ar fi crezut ca Axion si carlige de rufe mai bune ca acasa nu exista pe lume? :-)... Printr-un martisor trimis in martie. Printr-un "La multi ani" de 1 iunie.

Sunt moldoveanca.
Prin fiecare cantec pe care il aud si care ma unge pe suflet. Prin dorurile pe care le am... de mucenici, de mamaliga cu branza si smantana. Branza dulce adica. Prin dorul meu de vorba aia, pe care nu o am... Prin dorul meu de Bacau, Suceava, Botosani, Iasi, Vatra Dornei, Nigotesti, Probota, poate si de Tudor Vladimirescu, Vadu Moldovei, Dolhasca, Ciumulesti, Bistrita, Ceahlau, Bicaz si iarba verde... si toate celelalte locuri care fac parte din mine.

Sunt a mea.
Prin inelul de pe mana. Prin parul ondulat si gropitele din obraji...

Si mai sunt inca. Mai sunt in multe feluri... Asta nu e decat un top-k.

Frica. Iubire. Pentru totdeauna.

Nu stiu s-o definesc. Desi tot ce imi doresc e s-o pot defini. Sa gasesc cuvantul potrivit ca sa il fac pe celalalt sa inteleaga.
Simt diferit. Am inceput sa simt diferit de cativa ani incoace. Nu stiu cati, vreo 3-4 poate. Asociez acest nou sentiment cu o maturitate care a inceput sa se aseze deasupra fiintei mele. Sau cel putin asta cred ca e: maturitate. Dar... cine stie?! De cate ori m-am schimbat si am sa ma mai schimb in viata asta?!...

Frica.
Mi-e frica ca frica mi-e un sentiment definitoriu. Ma urmareste mai peste tot, cred ca ma urmareste dintotdeauna. As vrea la un moment dat sa nu mai fie asa. Definesc ca scop al vietii mele: sa nu imi mai fie frica! Desi "a nu-ti mai fi frica" este un fel de a nu mai tremura cand ti-e frig. Desi daca nu tremuri, nu inseamna ca nu ti-e frig. Un fel de lupta continua. Sa invingi e echivalent cu sa nu renunti, nu exista un altfel de victorie. Asa cum tot imi zic de ceva timp: People do not fail, they only stop trying.

Iubire.
Iubesc. Iubesc mult. Si am o nevoie imensa sa iubesc. Sa fac bine. Sa ajut. Dar ce sa zic... mi-e si frica. (Da, iar frica asta!) Frica sa nu mi-o iau (iara!), frica sa nu fac pe celalalt sa sufere, sa jignesc, sa fiu inteleasa gresit. - Papucii masii, ca vad ca iara la frica m-am intors! Dar iubirea o sa triumfe! Pentru ca asa vreau eu! Am zis.

Pentru totdeauna.
Si vreau sa vad oameni traind, evoluand si murind langa mine. Nu vreau sa fiu o stanca pe malul marii, mereu erodata si spalata de alte ape sau de alte si alte vanturi. Nu vreau parinti, prieteni, iubiti, copii care vin si pleaca. Care apar in viata mea, isi pun amprenta personala asupra sufletului meu, uneori aduc bucurie, de cele mai multe ori insa lasa in urma lor ape otravite si campii parjolite si apoi dispar in negura timpului. Vreau oameni "pentru totdeauna". Oameni care sa imi moara in brate. Sau invers.

"Nimeni nu e nici atat de bun, nici atat de rau pe cat pare".
Am citit asta pe undeva, prin vreo carte cred. Si multe de se petrec in capul meu se reduc in final la asta. Dupa cum ziceam mai sus... iubesc. Cu ceva teama, dar si cu ceva incredere... iubesc oamenii!

Nesăbuinţă

Neglijent în intimitate, cu ticuri de proastă creştere, în lume manierat, controlându-se, după caz. Bâlbâit în discurs, te prinde, te captează cu idei, cu metafore îndrăzneţe, cu lozinci deraiate de la tipic. Amorul nostru – abrupt, nesărat, sumar, ca un viol, ca o nesăbuinţă. La orizont, în devenire, omul-spectacol, cu două, trei feţe. Băiatul-buldozer pe scene şcolare, la tribună, improvizând uimitor, cu o foaie albă, goală, în mâna cu care gesticulează maiakovskian.

[Creştetul gheţarului, Jurnal 1969-1971, Constanţa Buzea]

Motive (monotone) de divort

Nu inteleg de ce toate povestile esecurilor in dragoste seamana atat de tare intre ele. Toate inselatoriile, minciunile, tradarile, greselile, suferintele... sunt la fel. Scenariul e mereu acelasi: x tradeaza, y sufera. Din ~aceleasi z motive , z \in {z_1,..z_n}, where n<=10. Sau cu alte cuvinte, lista de motive posibile e mica, maxim vreo 5-10 scenarii.

De ce oamenii repeta mereu si mereu aceleasi greseli? De ce nu reusesc sa invete lista celor 5-10 greseli frecvente ca pe cele 10 porunci, ca sa stie ce sa nu faca? De ce nu reusim astfel sa profitam de pe urma faptului ca nu sunt decat atat de putine tipuri...?

In schimb, singura urmare pe care o vad e ca povestile ratate de dragoste devin plictisitoare pentru auditoriu. Monotone. Si e si normal, la dracu! Ca tot timpul n-auzim decat ca ma mintea, ma insela, nu ma respecta, se droga, bea, era violent. Uneori asociate cu expresii mai "blande", care luate singure nu constituie niciodata motiv de dat divort, dar care intotdeuna atarna greu la cantar, gen nu ma ajuta la nimic, nu ii pasa de mine, era egoist. Bla, bla, blaaaa...
Dupa ce ai trecut printr-o astfel de tragedie, daca la inceput pastrezi tacerea asupra detaliilor picante ale mucegaiului trait dintr-o prea mare rusine care te acopera si te doboara, ulterior pastrezi tacerea ca sa nu iti plictisesti auditoriul. Sau ca sa nu te plictisesti tu insati, ascultandu-te.

"Sunt femeia-poligraf ridicola si absurda." - asta apropos de minciuna, de unde porneste totul...

[20110926] Later edit: Tolstoi incepe Anna Karenina zicand...
"Happy families are all alike; every unhappy family is unhappy in its own way."
Si e adevarat ca motivele sunt cam intotdeauna aceleasi, asa cum ziceam mai sus. Dar trairile pe care le genereaza, suferinta, lacrimile, vibratia... sunt toate unice in felul lor. Si cu atat mai dureroase.

I love you cos youre special

[I love you cos youre special (watercolor and pencil), Esra Roise]

Stii sa fii fresh si s-o faci repede. Ai carnea tare si sufletul ingaduitor. Si indraznesti!

Nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine.

Certitudinea ca nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine ma tine viteaza si ma umple de bucurie.
Te iubesc!

Ma duc incolo d-acilea

- Toata ziua stai in drum si beai tutun si la Sfanta Biserica nu vrei sa mai vii, Ilie. In fundul iadului o sa-ti ajunga sufletul, sa fi auzit tu ce Cazanie s-a citit azi la Biserica. Nu cel ce se grijeste de viata asta care-i trecatoare o sa vie in imparatia lui Dumnezeu, ridica-voi ochii spre ceruri si voi preaslavi Marirea Ta.
- Si da-ne noua Doamne cat mai multe leturghii si colive, si ada cat mai multe proaste la biserica, Slava Tatalui, si Fiului si Sfantului Duh.
- Ce se mai bucura Satana cand te-aude vorbind, uite-asa bate-n pumni de bucurie.
- Da-te fa d-acilea.
- Negru trebuie sa-ti mai fie sufletul ala de pacate si de tutun! (Catrina, dupa ce sotul ei, Ilie, ii pune piedica in gluma pe podisca din fata casei lor).

[Morometii, Marin Preda]

Dor de nu-stiu-ce

"M-am nascut intr-un sat de munte din judetul Vrancea, se cheama Poienita - Dumitresti, ca unul dintre cei sapte copii ani unei familii sarace. Mama mea, Maria, punea gaz in lampa doar simbata si duminica, in restul saptaminii culegeam surcele ca sa tin focul treaz in soba si sa pot face socoteli cu condeiul pe tablita din piatra moale.
Intr-o dimineata, Maria Gheba arunca intr-o traista patru oua fierte linga un pumn de mamaliga si, cu Grigore de mina, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, sa-si dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat. Ajunsera inainte de caderea soarelui, plini de praf si flaminzi.
Femeia incepu sa plinga fara sa poata spune de ce. Ii agata copilului traista pe umar, facu o cruce mare cu dreapta si-l impinse pe poarta scolii."
__
A dracului treaba! De ce am impresia ca numai destinele care incep ca in povestea asta au sanse sa ajunga undeva?! Si ca altfel, e degeaba?
Cred ca in ultima vreme m-am cam imbolnavit de un dor de nu-stiu-ce...

It’s more important to be liked than to be competent.

[Penelope Trunk]

The things we tell ourselves...

Just tell yourself a story of how you got to where you are, so it makes sense. A story that makes sense is all you need to get you to be able to live with yourself. To feel comfortable and, surprisingly even more, to be happy with yourself.

We are able to believe anything, just Anything! to keep us happy!... or at least going. Amazing!

Inspiration exists, but it has to find you working.

[Pablo Picasso]

Zambet de femeie

M-am indragostit in ultima vreme de zambetul de femeie matura.
Femeia care are vreo ~40 de ani, foarte bine si peste. Si cu siguranta nu mai putin de 30...

Femeia inteleapta, intelegatoare, care iubeste si stie sa iubeasca...


Care are acel zambet subtil, incarcat de ani, pe care ridurile din juru-i nu-l fac decat sa fie mai frumos, zambet care iti spune:
- Eu stiu
- Iubeste-ma
- Lasa-ma sa te iubesc
- si din nou... Eu stiu ♥

Despre iertare - descantec

"Ma iert, ma iert, ma iert...
Ii iert pe toti cei ce mi-au gresit.
Ajuta-ma Doamne sa iert
Si iarta-ma pentru tot. Amin."

Miracolele se nasc din simplitate si sinceritate.
Lumina si iubire tuturor!

Despre iertare

- Te-ai mai impacat vreodata cu el?
- Nu. Eu rabd multe oamenilor. Cand insa am scos un om de la suflet, l-am scos pan' la Ziua de Apoi.
- Tu nu poti ierta?
- Daca nu port dusmanie si daca nu ma bucur de raul cui mi-a facut rau, consider ca iert. Alta iertare cred ca de fapt nici nu exista. Dealtfel, mie iertarea ca sentiment de revenire totala, intr-o relatie sufleteasca, imi miroase a ipocrizie. "Ia sa-ti arat eu ce bun sunt si ce generos si cum te iert!". Iertarea nu schimba si nu sterge faptele. Si, fiindca era vorba de Alexandru si de mine, eu n-am ce sa-i iert. Unui om ii accepti firea, nu i-o ierti. Am acceptat zece ani un om greu de suportat si nu l-as mai accepta. Asta este o ecuatie corecta. [...] E o greseala ca o femeie sa se erijeze-n spital de recuperare sufleteasca pentru barbat. Pronosticul nu e totdeauna pozitiv, cum nici la cele de recuperare fizica rezultatele nu pot fi totdeauna de suta la suta.

[Arta conversatiei, Ileana Vulpescu, pag.312]

Lucruri simple

"Descopar ca, de fapt, coordonatele esentiale ale fericirii noastre raman aceleasi. Vrem lucruri simple:

dragoste, casatorie, familie, copii, liniste, fidelitate.

Pentru ca nimeni nu vrea sa fie singur. Rostul nostru este sa ne gasim perechea si sa putem trai impartind totul la doi si obtinand, printr-o operatiune aritmetico-metafizica paradoxala, o fericire inmultita cu zece."
[de la Alice]

Mult timp am crezut ca nu toti gandim asa. Ca sunt si oameni care renunta fara sa clipeasca la astfel de lucruri, axandu-se in schimb pe dezvoltarea personala, care le este suficienta: prieteni, calatorii, carti citite, cunoastere sub toate formele, implinire prin creatie (complementata de munca).

Am crezut ca exista si oameni construiti astfel pentru ca asta a fost unica explicatie pe care am putut-o gasi actiunilor multor prieteni, pe care mintea mea construita in termenii simpli de mai sus nu putea sa ii inteleaga.

Poate ca defapt m-am inselat. Poate ca suntem, intr-adevar, facuti toti la fel. Construiti fundamental in jurul acestor lucruri simple (si sfinte). Iar cei care mimeaza a avea alte fundamente in viata, nu o fac decat pentru ca nu si-au dat inca seama de cum sunt plamaditi, si ei ca tot omul: cu o mare nevoie de dragoste, casatorie, familie, copii, liniste, fidelitate.
Mai e bineinteles si categoria celor care spun si ei ca si noi ca vor dragoste, familie, liniste... dar nu ar fi in stare nici sa le ridice de jos, daca e sa le gaseasca in drum, pentru ca pur si simplu nu au notiunea.

Ce ti-e si cu lumea asta, intr-o vesnica cursa dupa fericire... oricum ai defini-o!

Cand eram mica

Cand eram mica inventam jocuri frumoase pentru copiii mai mici ca mine si daca se loveau si incepeau sa planga, rezolvam problema cumva, si nu ii lasam sa deranjeze parintii.
Cand eram mica propuneam sa ne jucam cate ceva si aveam mai tot timpul rolul cel mai dorit de toata lumea. Mama in "de-a mama si de-a tata", printesa in "de-a printul si printesa", zana in "zanele si vrajitoarele", Strumfita n-am fost, dar am fost Pietricica in "de-a strumfii",... Sau eu eram cea care imi alegeam rolul, gen Lucia in "de-a Ciresarii", sau echipa, atunci cand jocul era pe echipe.
Nu zic ca asta se intampla tot timpul, dar se intampla si imi placea tare atunci cand se intampla. Cand eram mica tare era mai usor, dar cand am mai crescut, au mai crescut si orgoliile celorlalti, asa ca a devenit mai dificil...

Cand eram mica eram cea care era iubita de toti. La gradinita, tiganasul Ionut avea 3 sotii, dar eu eram una din ele. Si tot cam pe-atunci am fost pentru prima data ceruta in casatorie de un alt Ionut, pe care nu l-am luat de barbat, ca era cam racit si mucios cand s-a gandit sa ma ceara. Desi dragul de el merita mai mult, caci m-a salvat de la un incendiu (nu, serios!).
In cartier, pe mine ma chemau baietii la joaca cel mai mult. In clasa 1a, trebuia sa fiu "aparata" de celelalte fete, ca sa nu ma pupe baietii. In restul scolii primare, eu eram cea care isi alegea prietenele cele mai bune si toate fetitele erau aspirante la acest rol (si le schimbam ceva mai rar ca pe sosete, dar tot o data pe an). Cat despre baietii din scoala primara si gimnaziu, ma iubeau cu totii. In parte pentru ca ma iubea capul rautatilor, si poate ca efectul de turma era puternic. Dar asta nu inseamna ca sentimentul nu era acolo, chiar si in sufletul celor care se aratau indiferenti - asta tot am aflat-o mai devreme sau mai tarziu.

Desi... greu de spus de ce. Eram oarecum rautacioasa cu baietii, gen una calda, alta rece, sigur nu le faceam viata usoara. Dar uite ca pana la urma aveam instincte bune, ca vad ca la varsta aceea gasisem metoda cea mai buna; pacat doar ca la un moment dat am uitat-o!... Dar cred ca pentru toti, si fete si baieti, eram interesanta. Reuseam cumva sa le starnesc si mai ales sa le mentin interesul viu. Aveam incredere in mine, eram activa, energica si imaginativa. Si trageam fetitele de codite si impingeam baietii, bineinteles :-)

_____
Ce s-a intamplat dupa liceu incolo cu fata noastra, cum a evoluat cu varsta, intr-un episod viitor...

Be so captivated and so happy with your work, that you don’t even dream of "escape"!

Brosa bunicii

Citesc povesti cu iz de de demult.
Citesc scrieri de femei. Povesti interbelice si imediat de dupa. Citesc despre fosti industriasi, fosti mosieri, fosti bancheri, fosti mari comercianti si fosta mare burghezie. Citesc despre bijuterii scumpe, titluri nobiliare si case ulterior nationalizate, din alea cum mai vad printr-o curte in spatele vreunui castan si ma gandesc ca ce splendoare de casa trebuie sa fi fost si inca mai este...

Si orice as citi care se desfasoara in acea perioada, inevitabil gandul ma duce la bunica mea. (Si inevitabil imi mai apare cate o lacrima pe obraz.) Bunica mea, care n-a fost decat fiica de fierar si croitoreasa care nu stiau sa citeasca, dar care a ajuns avocata si s-a maritat pe la vreo 30 de ani cu un domn inginer constructor cu 7 ani mai mic ca ea. Da, fix asa!

Din toate titlurile alea nobiliare din povesti, in realitate mi-a ramas "sunt nepoata de avocata". Sau si mai simplu: "sunt nepoata ei". Iar din bijuteriile pretioase, de la bunica mea nu mi-a ramas decat o brosa mare, cu pietre maro-aurii. Din sticla. Pe care o iubesc atat...
Caci fiecare bijuterie are povestea ei. Si fiecare poveste, eroul ei.

Iar brosa asta ascunde povestea ei, eroina mea, bunica.

Être seule est mieux qu’être mal accompagnée.

On dit que...
En France 70% des demandes de divorces sont initiées par les femmes.

Parce que...
Être seule est mieux qu’être mal accompagnée!

Même si on préfère sans divorce, à l'arrivée, c'est mieux comme ça qu'à l’inverse (la majorité d'hommes qui initie les divorces). Et oui, des gars qui n'ont jamais initié une rupture, ça existe! J'en connais au moins un :-)

Coziness

Senzatia asta de cosy...
Sentimentul asta de dimineata insorita, de iarna la gura sobei... de cald... liniste...
Asta vreau sa fiu pentru tine... sosetele si fularul de lana din jurul corpului tau, sentimentul de bine in care sa vrei sa te afunzi...

C'est pas ce qu'il dit, mais ce qu'il fait!

Que je le dises encore une fois?...

It's not what he says, it's what he does!

Un homme intéressé déplacera des montagnes pour nous. S’il ne le fait pas, il ne s’intéresse pas à nous! Et là, tu vas me dire que chacun a sa propre façon de montrer son amour?
...Alors je vais te dire que ces gens ne m'intéresse pas! J'ai tellement marre des paroles...
__
Nu sunt prima care sa ma gandesc la asta. Randy Pausch a zis-o inaintea mea, pentru fiica lui.
Si bunica ar fi putut foarte bine sa o spuna...

He can do anything, this one!

...est assez étonnée par son mec. Il peut tout faire, ce gars!

De vinaigrette jusqu'à des maisons... :-)

Frivolous

Ok, I found the word I was looking for: frivolous! I called it superficial, light, naive, childish. Then I decided it's a woman I'm talking about. A wise, warm, discrete, loving woman. And now I'll call her frivolous. A frivolous woman. Again... just for fun! ;-)
__
For some time, my imagination is working on a new idea: the quintessential effortlessly stylish French Frivolous woman. Even if French women are sometimes seen like that, I say it's not that simple. There's more to it...

It's the woman that doesn't like when things are systematic. She gets bored. Shall I call her light?.. superficial?.. frivolous?... Woman.

It's that woman that ignores fashion and does her own thing. She's the one that eats butter fearlessly, takes long actual vacations and acts like she doesn't care about exercising or the harmful effects of smoking.

And no, she doesn't have to be necessarily pretty. Because beauty is beyond pretty.

Rape. The emotional kind.

Se duse la culcare. Ca in fiecare alte seri. Obosita, grabita sa se culce, numarandu-si orele de somn pe care le avea inainte - niciodata suficiente, caci le pierdea stand treaza cu el. Nici nu stia ca de fapt il incomoda, caci teatrul si dragalasenia lui erau prea perfecte ca sa il tradeze. De abia mai tarziu si-a dat seama ca tot ce astepta el era exact momentul in care ea disparea in dormitor... momentul lui de "libertate"...

In acea noapte se trezise. Nu era nici un zgomot care sa o fi deranjat, ci doar grijile ei stresante... stresante pentru ea, aparent si mai stresante pentru el. Se trezise cat sa vada ca era tarziu in noapte si ca el inca nu venise la culcare...

Il gasise crestand, scrijelind, scociorand, sapand linistit in el, in ei... L-a vazut, a inteles... A inteles ca asta facea in fiecare seara. Ca in fiecare seara o astepta sa se culce, o saruta de noapte buna, ca sa se intoarca linistit la scrijelitul lui... In fine, asta a inteles de fapt mai tarziu, caci pe moment mintea ei nu putea concepe asta. Pe moment tot ce vroia sa creada era ca se intamplase doar atunci, doar in acea noapte... L-a vazut, a inteles si s-a intors sa se culce... Ea tot ce vroia sa faca era sa doarma si mai ales sa uite. Sa uite ce a vazut, sa uite ce traia...

Dar el vroia sa i se justifice. Sa ii explice ca "nu e chiar asa"... si ce vroia cel mai tare era sa fie iertat atunci, pe loc si sa se asigure ca e iubit. Tot la fel de mult si de puternic ca cu o secunda inainte ca ea sa il descopere. Iubit tare, tare, ca sa isi alunge nesiguranta si frica. Iubit atunci, pe loc, la acea ora... A inceput sa o sarute, a inceput sa o dezbrace, sa isi plimbe mainile pe corpul ei adormit, sa insiste, sa o apese... Intr-un final i-a cedat. Si a intrat in ea pe la spate. Intai incet, apoi din ce in ce mai rapid, mai ritmic. Dar mintea lui era prea incarcata ca sa se lase liber si sa se bucure de moment... ca de atatea ori... Erectia si-o mentinea cu greu, ca de atatea ori... Orgasmul intarzia sa vina... ca de atatea ori...

Iar ea?... Ea s-a gandit ca un refuz din parte ei l-ar face si mai nefericit, l-ar impinge si mai adanc printre demonii lui. Asa ca i-a cedat. Tot ce isi dorea era sa termine repede. Repede, cat mai repede! Miscarile lui ii pareau din ce in ce mai rapide si mai bruste, tensionate. Rabbit-style was never in fashion! Si nu se mai termina... el nu mai termina... il simtea inauntrul ei durand-o, scociorand, sapand in ea, cautandu-i iubirea, iar fiecare secunda dura o infinitate, intr-o succesiune infinita de secunde...

Cum el nu era in stare sa termine, iar ea nu mai putea indura si nici sa isi mai opreasca lacrimile, a trebuit sa il opreasca. Durerea fizica era prea mare, iar penibilul, rusinea, jegul in care era o inabuseau. Se vedea de sus, intinsa goala pe cearceaful mare, in patul acela mare, in camera aceea goala. Se vedea atat de limpede, asa goala si mica, incat ar fi putut sa se deseneze... Plangea si tot ce isi dorea era sa nu mai planga, caci stia ca el se simte si mai vinovat din cauza lacrimilor ei. Si sa doarma... si sa uite...
___
Pana la urma nici nu mai conteaza daca el vroia sex ca sa simta ca era iertat si iubit sau vroia sa fie iertat, ca sa poata obtine sex. Si nici nu ne mai intrebam cum ea putea sa spuna "da" din alte motive decat dragostea si dorinta. Si nici ce efecte au avut astfel de experiente asupra ei. Intrebarile si explicatiile nu isi mai au rostul acum... Caci acum totul e bine, fiecare are ce si-a dorit... el este iertat, iar ea a uitat... (?)

Femeie

Iar cand zic superficiala, nu este decat "my sharpness" care vorbeste, caci de fapt nu asta vreau sa zic.
Ci femeie.
Femeia aceea atat de draga mie, cu rochii vaporoase si talie mica. Cu sani ascunsi in voaluri transparente si fund impertinent. Si bucle in valuri, pe umeri.

Femeia care mangaie si alina. Care asculta si povatuieste. Femeia inteleapta. Care saruta pe tample. Femeia discreta, care are un vin-o-ncoa. Caci da, numai ea stie ce e aia si stralucire si discretie, in acelasi timp. Joc de umbre si lumini, de contraste...

Si am sa ii spun superficiala, doar pentru ca sa zicem cinismul si "mon coté légèrement intello-snob" nu ma lasa sa ii spun altfel momentan. Poate ca in curand voi gasi cuvantul perfect care sa surprinda esenta perfecta a acestei imagini atat de controversate a imaginatiei mele, dar atat de departe de superficialitate...

la Moldova

Ca apa-i mai rece la Moldova si cozonacul mai pufos (intreaba-i pe francezi ce e aia cozonac de Moldova, ca i-am facut sa inteleaga). Iar cea mai buna leguma, tot porcul ramane! S-apai da, vino si contrazi-ma, de-ndraznesti!

Zapada e zapada si iarna, iarna (io tot zic de-un timp incoa' ca de vrei sa explici unui copil mic ce e aia iarna, du-l la Moldova). Acolo unde familia si traditiile sunt sfinte (am zis eu, oraseanca de 2 generatii). Unde totul se mananca cu ceapa, smantana si mamaliga. Si salata de vinete cu ceapa si zacusca cu ciuperci scrie pe sufletul meu. Si must stopat cu aspirina. Si vin "capsunica" (roz si acru-a dracu').
Unde povestile se spun cu lacrimi in ochi (ca ceva mai bun nu am reusit sa iau de la mama!). Iar colindul Otiliei Cazimir, ala cu "Tu nu stii, a fost odata", nu se canta pana la capat...
Si e asa bine cand oamenii pe care ii iubesti, se iubesc si ei intre ei! Si e asa bine sa fii iubita de oamenii iubiti de cei pe care ii iubesti! Si e asa bine cand e bine si nici nu credeam c-aveam sa mai apuc vreodata ziua asta atunci cand imi era rau si imi era frica sa spun ca "mai nefericita ca acum nu cred ca se poate" de frica ca s-ar putea, desi exact asa plangea sufletul in mine... si cand ma intrebam "cate poate suporta un om", ca sa stiu daca mai aveam mult pana la fundul sacului, desi eu simteam ca rupsesem fundul demult - dar de ce zic eu aiurea, ca astea nu-s decat niste vise rele de weekend dintr-o viata anterioara, stii tu, vise din alea care nu se-ndeplinesc nici in viata anterioara, d'apai in asta...

Si iata ca dupa 4 ani de Bucuresti, 1 an de Zurich si 4 ani de Paris... tot moldoveanca am ramas. Si pe an ce trece ma bucur tot mai tare de asta. Shi-i ghini!

Si-acum sa ma ierti. Te rog sa nu plangi si sa stii ca te iubesc.