Decembrie acasa... II

De data asta vin cu niste poze autentice. Nu cu vise, nu cu dorinte, nu cu peisaje de poveste... ci povesti adevarate.
A nins. Si a nins asa taaaarrree... exact asa cum iti doresti sa ninga in visele tale cele mai dragi.
Pana acum nu era decat frig. Acum e frig, dar e alb peste tot... iar riscul de alunecare este Mare :) Dar ce conteaza!!

Si uite asa arata strada mea. Straduta mea vazuta de la geamul camerei mele, in dimineata unei sambete de decembrie.

Si uite asa se dezapezeste casa scarilor. De dimineata, de oamenii harnici si gospodari, ca sa nu alunece nimeni.

Ninge, ninge ne-ncetat
Chiar si nasul ne-a-nghetat
Insa noua nu ne pasa
Ca avem hainute groaseeeee...!!!

Ador! Pur si simplu ador!!

Stresuri pozitive si negative

Stresuri pozitive:
Toate acele lucruri care "ti le-ai facut cu mana ta" pentru ca asa ai vrut tu. Adica poate puteai sa nu ai acel stres pe cap, dar pur si simplu ai ales sa nu stai degeaba in fata televizorului si sa faci ceva... Alergaturi in toate partile pentru niste cauze bune (castigi o bursa, te inscrii la vreun curs, iti faci o casa), examene, interviuri si muuuulte altele.
Stresuri negative:
Toate acele lucruri la care spui "Doamne fereste!" cand te gandesti la ele... Boli, nenorociri, pierderi si Doamne fereste!! Nu vreau sa ma mai gandesc la asta.

Si in final te plangi ca ai mult de lucru? Te plangi ca ai mult de invatat? Te plangi pentru un stres pozitiv?!? Mai gandeste-te o data inainte de a te plange din nou!!
Timpul trece, probleme se rezolva, dar stresul mananca din sanatate! Si pentru ce?!?

Talk to me, baby...

Lucrurile pe care nu le spui, se pierd...

Decembrie acasa...

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
...
- "Ce-i pe drum atâta gură?
- "Nu-i nimic. Copii ştrengari.
- "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

(George Cosbuc - Iarna pe ulita)

Positive thinking

Find a satisfaction to match every disappointment!

Chef de giumbuslucuri

Stiu ca sunt obraznica...
Dar stii ceva? Eu nu ma schimb!!
I love the way I am! Don't you?

Decembrie in Bucuresti

Ce poate fi mai formidabil decat sa trebuiasca sa te trezesti mult prea de dimineata fata de cum esti obisnuit si sa trebuiasca sa iesi afara... printr-un Bucuresti plin de ploaie, noroi, mizerie, aglomeratie?...
Aveam de mers 2 statii de la Lujerului pana la intrarea in Politehnica de pe Iuliu Maniu. Ehh, dupa ce ca vanzatoarea de bilete RATB "trebuia sa vine imediat", dupa ce ca nu puteai urca in autobuz decat daca inotai inainte vreo 2 metri prin balti, dupa ce ca nu venea nici un autobuz, mai si ploua... dupa cum deja am zis. Am luat-o pe jos. Cea mai buna decizie. Si cat am mers eu asa pe jos drum de 2 statii, nu a trecut nici un autobuz in sensul care trebuia. In schimb in sens opus... am vazut cevl putin 10 autobuze/troleie pe acea distanta. Ca sa nu mai zic ca erau si 3 de 336 unul dupa altul.

Ehh... sweet Bucharest :)
Cine recunoaste imaginea?... Autobuz bucurestean. Cool!!

Dar acelasi Bucuresti... imi ofera niste intalniri cu prieteni dragi mie. Prieteni care au fost acolo cand trebuia si care despre care cred ca mai pot fi acolo cand mai e nevoie.

Londra by rain, fog & wind...

Am vazut in sfarsit acele lucruri despre care am invatat atat de mult, pentru fiecare teza la engleza din liceu. Si, surprinzator, nu le uitasem chiar pe toate. M-am simtit bine stiind.

Pacat doar ca nu am vazut decat un foarte mic procent din tot ce vroiam eu sa vad... Sper doar ca nu e ultima oara cand voi merge acolo.
E frumoasa Londra. Cred ca ma asteptam sa nu fie asa frumoasa, si faptul ca m-a surprins i-a crescut frumusetea in ochii mei. E frumoasa...

Si ce mi-a placut cel mai tare a fost Westminster Abbey. Bine, nu ca as fi vazut si altceva in afara de asta. Dar imi place sa cred ca daca as fi vazut tot ce era de vazut, tot asta mi-ar fi placut cel mai mult. I'm positive, aren't I?!? :))


Si ce am mai facut... am descoperit o tipa frumoasa care are o casa frumoasa. Am descoperit simplitate, liniste si echilibru. Si toate astea in inima Londrei.
Asta era camera unde se mananca. Si in dreapta era un ceas mare, impunator... Lucrat de mana chiar de catre proprietari.
Cum poti avea ceva mai pitoresc decat asta? :)

4 3 2

"4 luni, 3 saptamani si 2 zile", ca sa fiu mai exacta...
2 lucruri imi vin in cap cand ma gandesc la filmul asta:
Unu. Cum pot sa fiu atat de pe alta planeta incat sa nu imi dau seama ca doctorul ala vroia o partida de sex decat in momentul in care Otilia a intrat in baie, dezbracata si a inceput sa se spele? Aparent pentru mine genul asta de solutii nu exista, nu fac parte din universul in care traiesc. Iar momentul in care mi-am dat seama despre ce este vorba a fost... foarte tarziu, cand exclusesem orice alta varianta care sa explice scena aia... si a venit ca un soc. M-am socat. Cred ca traiesc pe alta planeta.
Doi. Si daca nu existau anticonceptionale si prezervative inainte de '89, atunci de ce nu avem cu totii cate 7 frati acasa? O femeie este fertila tot timpul. Deci probabilitatea de a ramane insarcinata este direct proportionala cu frecventa contactelor. Oamenii de atunci erau abstinenti sau femeile faceau cate 2-3-4... avorturi pe an? Dilema!

In final, este un film bun. Nu unul frumos, ci doar unul bun. Si socant prin excelenta. Cutremurator...

Dolce far niente!

Sambata
Trezit tarziu, cafeluta sau fulgi cu lapte, cearta (asta nu imi vine sa o pun in lista asta, dar a existat; in orice caz, cand ma gandesc la weekendul asta prefer sa o scot de pe lista), shopping (cautat geaca de iarna, nu pentru mine), papat la un moment dat pe drum, eu continuat shopping-ul gandindu-ma la Craciun (desi de ce sa nu zic, m-am gandit si la mine:)), el intors acasa pentru uitat la meci, film, planuri de sufragerie de la Ikea, nani...

Duminica
Trezit foarte tarziu (~ora 2), scris niste mail-uri, gatit aripioare cu ciupercute la cuptor si cartofi prajiti, papat, gatit orez cu lapte, papat din nou, film, nani...

// me is happy :)

Weekend in Strasbourg

Strasbourg, cu vreme urata. Cu frig si ploaie. Ehh, toamna de noiembrie... ce poti sa speri altceva?!
Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg. In jurul ei bate tot timpul un vant intepator... sau ciupitor... un mic crivat... E coada dracului care se tot plimba cica pe acolo!
Are si un ceas mare, "une horloge astronomique", cu apostoli care ies din ceas ca la parada in fiecare zi la 12... pe care am sa ii vad data viitoare, ca acum nu am fost pe faza.
Si da, in fata catedralei se vand castane :) Castane coapte, care se fac in cuptoare mici in forma de locomotiva. Alea chiar mi-au placut!!

Cred ca ma asteptam sa vad mai putini arabi. Adica in Paris sunt multi ca e doar capitala. Dar ma gandeam ca Strasbourg, fiind oras mai de provincie, si-a pastrat mai bine puritatea sangelui francez. Dar aparent nu... Imigrantii au invadat tot!
In orice caz, chiar si asa orasel de provincie cum e el, e foarte cosmopolit! Toate firmele din Paris erau prezente si aici (sau cel putin alea care ma intereseaza pe mine), iar barurile erau la fel de multe, la fel de pline, si berea la fel de... buna! Sau in fine, eu personal as zice ca cafeaua, sucul si vinul erau la fel de bune. Berea e cam la fel peste tot. Ca se numeste San Miguel, Kronenbourg sau Duval... tot aia!!

Strasbourg... mai mare decat credeam. Si poate si mai frumos. Cu stradute mici, dar, desi noiembrie, inca pline cu ghivece de flori (...numai mie imi mor florile...) cu case cu barne in stil germanic, cu restaurante cu tarte flambée sau flammekueche sau flammenkueche sau flammenkuche (asta in alsaciana) si cu prieteni. Desi nu cu prietenii mei, dar cu prieteni. Si asta a incalzit atmosfera si temperatura. Prietenii si alcoolul. Si dragostea :)

Ochii mei vad prima zapada...

...in iarna asta, in orasul asta.
Si cum stateam eu cu ochii in calculator, am detectat miscare in spatele monitorului, pe fereastra. Am ridicat privirea si erau ei. Primii fulgi pe care ii vad in iarna asta. Fulgi mari si lenesi dansau in aer.
Am vrut sa ies din casa, sa fug la el sa il fur de la munca si sa fugim apoi impreuna sa ne ascundem in spatele unei cani mari de vin fiert in coltul cel mai indepartat al unui bar dubios.
Ehh, dar nu s-a intamplat chiar asa. Am iesit din casa, dar nu atunci, ci mai pe seara cand el pleca de la munca si cand de altfel nici nu mai ningea, dar macar era in continuare a' dracului de frig. Si ne-am ascuns intr-un bar, dar nu in unul dubios, ci in "barul nostru". Barul nostru de la hotelul Rössli. Si nu am luat vin fiert, ca nu am gasit (si ma si indoiesc ca o sa gasesc prea usor in orasul asta), ci 2 beri si un cocktail... ceva cu gin si lime.
Si am fost noi 2. Mai veseli si mai tristi. In prima zi cu ninsoare din iarna asta. In Zurich.

Lumea mea

Stau acum... cu ochii inchisi si ma gandesc la tot ce e bun in noi. Si imi amintesc de fiecare clipa cand am stat unul langa celalalt si ne-am tinut de mana. Imi aduc aminte de fiecare cer senin, de fiecare zambet... de tot ce a fost pur si real intre noi...
Alung pentru moment toate gandurile negre care ma dor atat. Acesta este un post frumos!!

Si imi dau seama ca... lumea mea e vrajita de tine. Spiridusii danseaza si stelutele licaresc in lumea mea... si asta este doar pentru ca...

Lumea mea e vrajita de tine...
Inima te vrea iar langa mine...
E-o poveste ce nu are nume
N-are cap, doar suspine

Da... are si suspine, atat de multe suspine... Dar acesta este post frumos!! Iar acum imi aduc aminte de toate zambetele care au fost. Si incerc sa zambesc si acum.

This Fairy is back in town!!

Yes, I am back!!
Unde am fost pana acum plecata? Nu stiu si nici nu conteaza. Dar da, intr-adevar... a durat cam mult pana am revenit. Cam toata viata mea de pana acum...

Dar m-am intors. La viata. Viata mea.

Var'miu

O stire

Avea 23 de ani, il chema Andu...

Si nu vreau sa pun poze aici, nu vreau povesti cu detalii. Nici sa spun ceva, nu stiu ce sa zic.
Poate doar sa ii spun lui, acolo unde e acum ca... Imi pare rau. Si cred ca nici nu stie de ce.