Oamenii sunt monstri

Oamenii sunt monstri. Eu sunt un om. Eu sunt un monstru?
Daca nu sunt, nu vreau sa devin unul.
Daca sunt deja... nu vreau sa mai fiu...

Ratiunea este cea care nu ne lasa sa pasim dincolo de granita umanitatii, in monstruozitate. Ratiunea este cea care ma calauzeste...
And I'll always do the right thing!!

N-am timp

N-am timp sa fac, ca sa nu mai spun ca nu am timp sa fiu...

Imi place sa fac tot ce am de facut, ca sa imi ramana timp sa si fiu, sa gandesc, sa visez, sa traiesc. De data asta m-am blocat in categorie "to do" si nu pot sa ies din ea. Iar din cauza asta nu am mai fost eu, nu am mai gandit asa, doar pentru mine de mult timp. Nu mai am nici o parere referitoare la nimic.
Singura legatura pe care o pastrez cu acea "alta lume" sunt paginile pe care le mai citesc in metrou din cartea de acum (Rem, de Mircea Cartarescu).
In rest, sunt doar o gaura neagra in care nu exista nimic si care nici nu face nimic. Bleah!

Otrava...

[Down on my knees, Ayo]
no comment

Tzandari

Asa mica cum era, statea imprastiata pe jos. Sosetelele albe si ajurate i se adunasera pe glezne, una fiind mai sus decat cealalta. Sandalutzele ii erau inca in picioare, dar una dintre ele era descheiata la catarama. Statea sa cada. Macar le avea pe amandoua.

Pe genunchi avea multe zgaibe; de altfel tot corpul ii era plin de semne de buna purtare. Toate tipurile de semne: de la zgarieturi proaspete si usoare, vanatai si coji din sange prins pana la cicatrici vechi, sculptate direct in piele - se gaseau de toate pe picioarele, mainile si barba ei.

Acum statea trantita pe asfaltul dur si fierbinte, inca oarecum nedumerita. Statea in fund, sprijinita in palmele care tocmai se rashchetasera in cadere. Rochita ii statea ridicata intr-o parte, iar de pe dedesubt i se vedeau niste chilotei din panza alba cu putin dantela la capete. Erau defapt mai mult un fel de pantalonashi scurtzi, tip gogoshari, asa cum purta probabil si Alice in tara minunilor. Cel putin asa ii placea micutzei sa creada.

Rochita ii era putin descusuta la tiv, iar bluza putin murdara. De altfel era murdara peste tot, dar trebuia sa te uiti atent ca sa vezi asta. Pe maini, picioare, haine, obraji... pana si ochii ii erau acoperiti de praf. Se simtea murdara. Fusese murdarita. Era pe jos, trantita la pamant, fusese calcata in picioare si se alesese si cu un strat de mizerie peste suflet.

Plangea. Plangea incet, doar pentru ea, in liniste; incerca sa nu deranjeze pe nimeni. O durea tot corpul si totul... in interior. Si se uita la cat e de murdara si nu ii venea sa creada. Cum putuse sa se coboare atat de jos, cum de se gasea chiar ea in povestea asta? Era incremenita, mirata, nedumerita. Nu intelegea... de ce?
Avusese sufletul curat si mult entuziasm, energie si soare in ea. Si crezuse ca face ceea ce trebuie, dar uite in ce pozitie se gasea acum!!

Statea mica si imprastiata pe jos. Bucati din ea se risipisera in jurul ei...
Doar tzandari...

Bine-ai venit acasa!!

In centru era un pepene mare si rosu, cu o felie mare taiata din el, astfel incat se vedea cat de copt e. Din cand in cand mai sareau samburii, atunci cand basul se auzea mai tare. In jurul lui dansau capsunile, dand din funduletz si facand tumbe. Urmatorul cerc era unul de cirese, prinse cu codite 2 cate 2 in pereche, care dansau pe ritm cu mare agilitate. Iar pe margine se invarteau tartele cu crema vanilata, care de abia asteptau sa se impodobeasca cu capsuni si cirese de-asupra.
Intreaga sharada se desfasura pe covor, in mijlocul sufrageriei. Tartele si fructele faceau repetitii zilnice, ca sa fie la inaltime atunci cand ea se va intoarce acasa la el... ca sa fie calduros primita in cuibul acela linistit, cald si magic.

Ce trebuie sa ai?

Decentza. Discretie. Respect. Bun simt.
Educatie. Buna crestere. 7 ani de acasa.

Things Fall Apart?

It's not that simple :-)

Muzica buna

[Just Can't Get Enough, Nouvelle Vague]

Asta este o amintire... Am descoperit Nouvelle Vague anul trecut, in Zurich. Cred ca era destul de frig, probabil era prin toamna, spre octombrie-noiembrie... Eram in pantalonii mei negri evazati, cu capse, cu o rochita-vesta gri pe de-asupra, cu o fundita neagra la gat si cu ochii negri...
Iar gagicile astea imi plac in continuare. Very french!!

Reprosuri

De ce sa mai faci reprosuri, cand le vezi a fi inutile? Ar trebui sa iei oamenii asa cum sunt ei, cu toate relele (si bunele) lor si sa nu ii judeci si sa nu le reprosezi nimic? De ce sa mai faci reprosuri, daca tot ce obtii este supararea celuilalt?

Reprosurile sunt doar o arma feminina folosita in a-l schimba pe el? Iar femeile care detin arta reprosului, acea diplomatie desavarsita sunt ceea ce se cheama "femei destepte"? Atunci exista vreo carte intitulata "Arta reprosului", ca as vrea si eu sa o citesc!

Sunt in ceata. Si pana la urma de ce sa mai faci reprosuri?!?

Cheia succesului

Am aflat cheia succesului:
SA CREZI IN TINE

Mult mi-a trebuit... si inca nu am ajuns la capat.

Balet in germana :-D

Am sa ma apuc in curand de lectii de germana. Din nou, de la 0. Incep mai exact peste o saptamana. Imi doresc de mult, si de abia astept :-)
Am sa reiau in curand lectiile de balet. Nu stiu exact cand, dar de indata ce o sa mi se regularizeze programul. Mi-e dor, de abia astept :-)

In mintea mea am inceput sa le combin... si mi-am amintit de Rammstein, de "Du hast" si de balet... Iar mintea a inceput sa mi se invarta, simturile sa imi intre intr-un cerc ametitor si dureros, sufletul sa imi urle nestavilit, sa isi ceara libertatea iar corpul sa isi doreasca somnul. Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda in mine, in spatele ochilor mei inchisi.
Nu are nici o legatura cu ideea din mine decat aparent, dar uite ce am gasit:



PS: My treasures sound like foolishness in writing, don't they?... Hesse was so right!

[impresii post-vacanta] Ne grabim, ne grabim spre nicaieri!!

Am facut un mic tur de bloguri si ziare... asa, ca proaspat revenita din vacanta ca sa ma mai pun la curent cu ceva, orice as fi ratat in ultima luna... August. Acel timp cald. Moment suspendat in timp. Visare. Vacanta.

Si? Ce imi este dat sa vad?... Multa agitatie, ironie, persiflare, superioritate sau inferioritate, complexe, scarba de smecheri, clanuri, nesimtiti, badarani, spune-le cum vrei, probleme cotidiene, dar atat de vitaleeeeee... Duuuuuuaaamneeeeee.........!!!

Si chiar si vacanta asta a venit la pachet cu tot felul de povestiri sentimentale esuate, culese de prin vecini... despre tipi cu viata dubla (cu 2 gagici in acelasi timp, ca sa vorbesc mai clar) sau despre tipi cu 2 gagici si un copil sau despre tipi care povestesc cele mai josnice istorisiri despre fosta lor prietena... despre minciuna si mai mult de atat, despre minciuna zilnica, minciuna de fiecare zi, de fiecare clipa... nu despre oameni care mint o data in viata, din cand in cand sau o data pe zi. Nici macar!! Ci despre oameni care traiesc intr-o minciuna, care gandesc in fiecare zi un gand pe care il ascund sau care iese la iveala tot timpul deformat, total altfel, despre oameni care beau minciuna, o mananca si o dorm, o respira... despre oameni care traiesc in minciuna ca un mod de viata.

Si in final, las toate aceste ganduri, povesti si intamplari sa imi treaca pe la urechi sau prin fata ochilor sau chiar prin mine, daca trebuie... si apoi le las sa plece asa cum au venit. Fara efort, din intamplare, fara importanta...

No words, just wisdom

Wisdom cannot be passed on. Wisdom which a wise man tries to pass on to someone always sounds like foolishness.

I have found a thought, Govinda, which you'll again regard as a joke or foolishness, but which is my best thought. It says: The opposite of every truth is just as true!

The words are not good for the secret meaning, everything always becomes a bit different, as soon as it is put into words, gets distorted a bit, a bit silly -- yes, and this is also very good, and I like it a lot, I also very much agree with this, that this what is one man's treasure and wisdom always sounds like foolishness to another person.

[Siddhartha, Hermann Hesse]