Be so captivated and so happy with your work, that you don’t even dream of "escape"!

Brosa bunicii

Citesc povesti cu iz de de demult.
Citesc scrieri de femei. Povesti interbelice si imediat de dupa. Citesc despre fosti industriasi, fosti mosieri, fosti bancheri, fosti mari comercianti si fosta mare burghezie. Citesc despre bijuterii scumpe, titluri nobiliare si case ulterior nationalizate, din alea cum mai vad printr-o curte in spatele vreunui castan si ma gandesc ca ce splendoare de casa trebuie sa fi fost si inca mai este...

Si orice as citi care se desfasoara in acea perioada, inevitabil gandul ma duce la bunica mea. (Si inevitabil imi mai apare cate o lacrima pe obraz.) Bunica mea, care n-a fost decat fiica de fierar si croitoreasa care nu stiau sa citeasca, dar care a ajuns avocata si s-a maritat pe la vreo 30 de ani cu un domn inginer constructor cu 7 ani mai mic ca ea. Da, fix asa!

Din toate titlurile alea nobiliare din povesti, in realitate mi-a ramas "sunt nepoata de avocata". Sau si mai simplu: "sunt nepoata ei". Iar din bijuteriile pretioase, de la bunica mea nu mi-a ramas decat o brosa mare, cu pietre maro-aurii. Din sticla. Pe care o iubesc atat...
Caci fiecare bijuterie are povestea ei. Si fiecare poveste, eroul ei.

Iar brosa asta ascunde povestea ei, eroina mea, bunica.

Être seule est mieux qu’être mal accompagnée.

On dit que...
En France 70% des demandes de divorces sont initiées par les femmes.

Parce que...
Être seule est mieux qu’être mal accompagnée!

Même si on préfère sans divorce, à l'arrivée, c'est mieux comme ça qu'à l’inverse (la majorité d'hommes qui initie les divorces). Et oui, des gars qui n'ont jamais initié une rupture, ça existe! J'en connais au moins un :-)

Coziness

Senzatia asta de cosy...
Sentimentul asta de dimineata insorita, de iarna la gura sobei... de cald... liniste...
Asta vreau sa fiu pentru tine... sosetele si fularul de lana din jurul corpului tau, sentimentul de bine in care sa vrei sa te afunzi...

C'est pas ce qu'il dit, mais ce qu'il fait!

Que je le dises encore une fois?...

It's not what he says, it's what he does!

Un homme intéressé déplacera des montagnes pour nous. S’il ne le fait pas, il ne s’intéresse pas à nous! Et là, tu vas me dire que chacun a sa propre façon de montrer son amour?
...Alors je vais te dire que ces gens ne m'intéresse pas! J'ai tellement marre des paroles...
__
Nu sunt prima care sa ma gandesc la asta. Randy Pausch a zis-o inaintea mea, pentru fiica lui.
Si bunica ar fi putut foarte bine sa o spuna...

He can do anything, this one!

...est assez étonnée par son mec. Il peut tout faire, ce gars!

De vinaigrette jusqu'à des maisons... :-)

Frivolous

Ok, I found the word I was looking for: frivolous! I called it superficial, light, naive, childish. Then I decided it's a woman I'm talking about. A wise, warm, discrete, loving woman. And now I'll call her frivolous. A frivolous woman. Again... just for fun! ;-)
__
For some time, my imagination is working on a new idea: the quintessential effortlessly stylish French Frivolous woman. Even if French women are sometimes seen like that, I say it's not that simple. There's more to it...

It's the woman that doesn't like when things are systematic. She gets bored. Shall I call her light?.. superficial?.. frivolous?... Woman.

It's that woman that ignores fashion and does her own thing. She's the one that eats butter fearlessly, takes long actual vacations and acts like she doesn't care about exercising or the harmful effects of smoking.

And no, she doesn't have to be necessarily pretty. Because beauty is beyond pretty.

Rape. The emotional kind.

Se duse la culcare. Ca in fiecare alte seri. Obosita, grabita sa se culce, numarandu-si orele de somn pe care le avea inainte - niciodata suficiente, caci le pierdea stand treaza cu el. Nici nu stia ca de fapt il incomoda, caci teatrul si dragalasenia lui erau prea perfecte ca sa il tradeze. De abia mai tarziu si-a dat seama ca tot ce astepta el era exact momentul in care ea disparea in dormitor... momentul lui de "libertate"...

In acea noapte se trezise. Nu era nici un zgomot care sa o fi deranjat, ci doar grijile ei stresante... stresante pentru ea, aparent si mai stresante pentru el. Se trezise cat sa vada ca era tarziu in noapte si ca el inca nu venise la culcare...

Il gasise crestand, scrijelind, scociorand, sapand linistit in el, in ei... L-a vazut, a inteles... A inteles ca asta facea in fiecare seara. Ca in fiecare seara o astepta sa se culce, o saruta de noapte buna, ca sa se intoarca linistit la scrijelitul lui... In fine, asta a inteles de fapt mai tarziu, caci pe moment mintea ei nu putea concepe asta. Pe moment tot ce vroia sa creada era ca se intamplase doar atunci, doar in acea noapte... L-a vazut, a inteles si s-a intors sa se culce... Ea tot ce vroia sa faca era sa doarma si mai ales sa uite. Sa uite ce a vazut, sa uite ce traia...

Dar el vroia sa i se justifice. Sa ii explice ca "nu e chiar asa"... si ce vroia cel mai tare era sa fie iertat atunci, pe loc si sa se asigure ca e iubit. Tot la fel de mult si de puternic ca cu o secunda inainte ca ea sa il descopere. Iubit tare, tare, ca sa isi alunge nesiguranta si frica. Iubit atunci, pe loc, la acea ora... A inceput sa o sarute, a inceput sa o dezbrace, sa isi plimbe mainile pe corpul ei adormit, sa insiste, sa o apese... Intr-un final i-a cedat. Si a intrat in ea pe la spate. Intai incet, apoi din ce in ce mai rapid, mai ritmic. Dar mintea lui era prea incarcata ca sa se lase liber si sa se bucure de moment... ca de atatea ori... Erectia si-o mentinea cu greu, ca de atatea ori... Orgasmul intarzia sa vina... ca de atatea ori...

Iar ea?... Ea s-a gandit ca un refuz din parte ei l-ar face si mai nefericit, l-ar impinge si mai adanc printre demonii lui. Asa ca i-a cedat. Tot ce isi dorea era sa termine repede. Repede, cat mai repede! Miscarile lui ii pareau din ce in ce mai rapide si mai bruste, tensionate. Rabbit-style was never in fashion! Si nu se mai termina... el nu mai termina... il simtea inauntrul ei durand-o, scociorand, sapand in ea, cautandu-i iubirea, iar fiecare secunda dura o infinitate, intr-o succesiune infinita de secunde...

Cum el nu era in stare sa termine, iar ea nu mai putea indura si nici sa isi mai opreasca lacrimile, a trebuit sa il opreasca. Durerea fizica era prea mare, iar penibilul, rusinea, jegul in care era o inabuseau. Se vedea de sus, intinsa goala pe cearceaful mare, in patul acela mare, in camera aceea goala. Se vedea atat de limpede, asa goala si mica, incat ar fi putut sa se deseneze... Plangea si tot ce isi dorea era sa nu mai planga, caci stia ca el se simte si mai vinovat din cauza lacrimilor ei. Si sa doarma... si sa uite...
___
Pana la urma nici nu mai conteaza daca el vroia sex ca sa simta ca era iertat si iubit sau vroia sa fie iertat, ca sa poata obtine sex. Si nici nu ne mai intrebam cum ea putea sa spuna "da" din alte motive decat dragostea si dorinta. Si nici ce efecte au avut astfel de experiente asupra ei. Intrebarile si explicatiile nu isi mai au rostul acum... Caci acum totul e bine, fiecare are ce si-a dorit... el este iertat, iar ea a uitat... (?)

Femeie

Iar cand zic superficiala, nu este decat "my sharpness" care vorbeste, caci de fapt nu asta vreau sa zic.
Ci femeie.
Femeia aceea atat de draga mie, cu rochii vaporoase si talie mica. Cu sani ascunsi in voaluri transparente si fund impertinent. Si bucle in valuri, pe umeri.

Femeia care mangaie si alina. Care asculta si povatuieste. Femeia inteleapta. Care saruta pe tample. Femeia discreta, care are un vin-o-ncoa. Caci da, numai ea stie ce e aia si stralucire si discretie, in acelasi timp. Joc de umbre si lumini, de contraste...

Si am sa ii spun superficiala, doar pentru ca sa zicem cinismul si "mon coté légèrement intello-snob" nu ma lasa sa ii spun altfel momentan. Poate ca in curand voi gasi cuvantul perfect care sa surprinda esenta perfecta a acestei imagini atat de controversate a imaginatiei mele, dar atat de departe de superficialitate...

la Moldova

Ca apa-i mai rece la Moldova si cozonacul mai pufos (intreaba-i pe francezi ce e aia cozonac de Moldova, ca i-am facut sa inteleaga). Iar cea mai buna leguma, tot porcul ramane! S-apai da, vino si contrazi-ma, de-ndraznesti!

Zapada e zapada si iarna, iarna (io tot zic de-un timp incoa' ca de vrei sa explici unui copil mic ce e aia iarna, du-l la Moldova). Acolo unde familia si traditiile sunt sfinte (am zis eu, oraseanca de 2 generatii). Unde totul se mananca cu ceapa, smantana si mamaliga. Si salata de vinete cu ceapa si zacusca cu ciuperci scrie pe sufletul meu. Si must stopat cu aspirina. Si vin "capsunica" (roz si acru-a dracu').
Unde povestile se spun cu lacrimi in ochi (ca ceva mai bun nu am reusit sa iau de la mama!). Iar colindul Otiliei Cazimir, ala cu "Tu nu stii, a fost odata", nu se canta pana la capat...
Si e asa bine cand oamenii pe care ii iubesti, se iubesc si ei intre ei! Si e asa bine sa fii iubita de oamenii iubiti de cei pe care ii iubesti! Si e asa bine cand e bine si nici nu credeam c-aveam sa mai apuc vreodata ziua asta atunci cand imi era rau si imi era frica sa spun ca "mai nefericita ca acum nu cred ca se poate" de frica ca s-ar putea, desi exact asa plangea sufletul in mine... si cand ma intrebam "cate poate suporta un om", ca sa stiu daca mai aveam mult pana la fundul sacului, desi eu simteam ca rupsesem fundul demult - dar de ce zic eu aiurea, ca astea nu-s decat niste vise rele de weekend dintr-o viata anterioara, stii tu, vise din alea care nu se-ndeplinesc nici in viata anterioara, d'apai in asta...

Si iata ca dupa 4 ani de Bucuresti, 1 an de Zurich si 4 ani de Paris... tot moldoveanca am ramas. Si pe an ce trece ma bucur tot mai tare de asta. Shi-i ghini!

Si-acum sa ma ierti. Te rog sa nu plangi si sa stii ca te iubesc.