In fiecare zi cand plec si vin acasa ne privim. Si idila asta dureaza cam de 2-3 saptamani.
Era mai drept si mai timid la inceput, acum a devenit matur, greu, oarecum obosit... Dar incarcat. Cu flori. Roz. Roz deschis.
De curand a inceput sa ninga. Sub el s-au strans deja mii de petale. A inceput sa si le piarda. Desi inca mai are atatea... multe, multe, mici, marunte si roz :)
Sta aplecat sub greutatea fulgilor lui roz. Si-a aplecat crengile groase mai tare decat credeam ca se poate. A devenit intelept acum. Si ma priveste...
Si ma face sa zambesc de 2 ori pe zi...
:) :)
No comments:
Post a Comment