Tzandari

Asa mica cum era, statea imprastiata pe jos. Sosetelele albe si ajurate i se adunasera pe glezne, una fiind mai sus decat cealalta. Sandalutzele ii erau inca in picioare, dar una dintre ele era descheiata la catarama. Statea sa cada. Macar le avea pe amandoua.

Pe genunchi avea multe zgaibe; de altfel tot corpul ii era plin de semne de buna purtare. Toate tipurile de semne: de la zgarieturi proaspete si usoare, vanatai si coji din sange prins pana la cicatrici vechi, sculptate direct in piele - se gaseau de toate pe picioarele, mainile si barba ei.

Acum statea trantita pe asfaltul dur si fierbinte, inca oarecum nedumerita. Statea in fund, sprijinita in palmele care tocmai se rashchetasera in cadere. Rochita ii statea ridicata intr-o parte, iar de pe dedesubt i se vedeau niste chilotei din panza alba cu putin dantela la capete. Erau defapt mai mult un fel de pantalonashi scurtzi, tip gogoshari, asa cum purta probabil si Alice in tara minunilor. Cel putin asa ii placea micutzei sa creada.

Rochita ii era putin descusuta la tiv, iar bluza putin murdara. De altfel era murdara peste tot, dar trebuia sa te uiti atent ca sa vezi asta. Pe maini, picioare, haine, obraji... pana si ochii ii erau acoperiti de praf. Se simtea murdara. Fusese murdarita. Era pe jos, trantita la pamant, fusese calcata in picioare si se alesese si cu un strat de mizerie peste suflet.

Plangea. Plangea incet, doar pentru ea, in liniste; incerca sa nu deranjeze pe nimeni. O durea tot corpul si totul... in interior. Si se uita la cat e de murdara si nu ii venea sa creada. Cum putuse sa se coboare atat de jos, cum de se gasea chiar ea in povestea asta? Era incremenita, mirata, nedumerita. Nu intelegea... de ce?
Avusese sufletul curat si mult entuziasm, energie si soare in ea. Si crezuse ca face ceea ce trebuie, dar uite in ce pozitie se gasea acum!!

Statea mica si imprastiata pe jos. Bucati din ea se risipisera in jurul ei...
Doar tzandari...