Tuesday, October 21, 2008
Atemporalitate
Miros de praf stins si caldutz... Cand nu e nici soare, nici vant, nici ploaie, nici nori... Cand nu e nici zi, nici noapte...
Cand (eu) nu sunt nici eu, nici altcineva, cand (tu) nu esti nici tu, nici nimeni... Cand am uitat totul, dar nici nu ne mai pasa... Cand singura ambitie este sa dormim si singura indiferenta sa ne realizam ambitiile...
Cand te iubesc, dar nu imi pasa... cand ma iubesti, dar nu imi pasa...
Cand ma uit in jur si sunt singura, dar nici ca-mi pasa, ce bine e asa... Cand pot sa ma ridic, sa plec, sa ma opresc, sa ma pierd, sa stiu, sa zbor...
Acea clipa suspendata in infinit... simt miros de frunze moarte...
Miros de atemporalitate...
Labels:
acasa,
alta lume,
eu cu mine,
intelepciune,
liniste,
Today's thought,
vreau
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment