Felul in care ne ucidem... Felul in care stim sa o facem atat de perfect, atat de definitiv si continuu, atat de dureros...Felul in care ne ducem pana aproape de lumina, atat de aproape incat credem ca o vom atinge...
Felul in care privim lumina, o simtim, o adulmecam... felul in care tanjim dupa ea... Felul in care suntem fericiti gandidu-ne la acea lumina, care este in noi, intre noi, in fata noastra, aproape a noastra... dar de fapt, nu :-)
Felul in care stim sa ne ucidem... Acel fel in care...
Stau pe podea in fata ferestrei deschise. Sunt obosita. M-as odihni, dar nu am timp. Si am uitat incotro trebuie sa o iau. Ma doare spatele si capul imi atarna greu pe corpul fara vlaga... Trebuia sa fac ceva, trebuia sa plec intr-o directie, dar nu mai stiu unde...
Felul in care am ramas suspendata...
Distorted people in a distorted world!
[Imagini @Saudek]
No comments:
Post a Comment