Invatam mereu cu el langa mine. Cu profesorul care imi sufla in ceafa, care era tot timpul acolo, care raspundea in orice moment la orice intrebare, care nu se plictisea niciodata de intrebarile mele, care radea atunci cand s-ar fi putut infuria...Care isi inclina capul intr-o parte, in semn de dezamagire mimata in joaca si imi spunea... "cum, asa crezi tu, colega?!"...
Mi-e dor de cel care stia raspunsul la toate intrebarile mele... si care imi aducea linistea...
Mi-e dor de el... batranul meu intelept...
No comments:
Post a Comment