Pe masura ce timpul trece, inaintezi in varsta, iar sufletul pereche nu mai apare... ti se intampla ceva... Pe masura ce cauti, cauti, treci din relatie in relatie, incerci la nesfarsit, o iei de la capat si te incapatanezi sa continui sa speri, sa visezi, sa razi, sa fii fericita... se intampla ceva...
Desi incepi sa obosesti, continui sa mimezi fericirea. Mai ai acea speranta inca vie in tine, inca mai ai chef si de aventuri sentimentale, si de cautatul serios al sufletului pereche. Si o faci, o faci in continuare... Uneori mai natural, uneori mai artificial, dar inca o mai faci...
Dar autenticitatea incepe sa dispara pe masura ce timpul trece fara ca rezultatul dorit sa apara.
Speranta diminueaza, la fel si optimismul, autenticitatea trairilor si candoarea. Dispare acea forta pura data de dragoste, acea incredere in ideea de "va fi bine".
In schimb cresc altele : cinismul, suspiciunea, neincrederea, nepasarea si infidelitatea doar ca activitate sportiva.
Ajungi sa mangai o piele care te doreste, in timp ce pielea ta tanjeste dupa o alta atingere. Ajungi sa spui cuvinte dulci, in timp ce te gandesti la problemele tale cotidiene. Ajungi sa eviti discutii despre sentimente serioase, ajungi sa minti, la inceput usor, doar prin omisiune, apoi doar schimband usor realitatea, ca in final sa prezinti o cu totul alta poveste. Ajungi sa spui "te iubesc" de cate ori este nevoie, doar ca sa iti obtii armonia dupa care tanjesti atat.
O data, demult, era simplu. Acum nu mai e. Iar pe timp ce trece, lucrurile devin din ce in mai amare.
No comments:
Post a Comment