Taceri

Pe cat incerc mai mult sa pun punctul pe i, sa definesc in termeni clari, facand in acelasi timp si in capul meu lumina... realizez ca ce vreau eu sa definesc pur si simplu nu se defineste.

Ma simt oarecum prinsa in paginile lui Herman Hesse, si spun Hesse doar pentru ca e exemplul care imi vine in minte, dar sunt sigura ca as putea regasi aceleasi idei si in alte pagini. Si am mai vorbit despre asta, nu e prima oara.
...

Caci daca incerc sa definesc ce inseamna linistea, se va gasi intotdeauna cineva sa ma contrazica in vreun fel.
Caci daca incerc sa definesc ce inseamna feminitatea, frumusetea, candoarea, bunatatea, impacarea, fericirea, se va gasi intotdeauna cineva sa imi explice altceva... de la "nu e chiar asa cum cred eu" (reactie primara), pana la "e o chestie relativa" sau alte contra-argumente cladite logic, inteligent, cu explicatii si ilustratii, demne de toata admiratia mea si a tuturor.
Caci daca incerc sa explic ca discutiile lungi care sar dintr-un subiect in altul, purtate vesnic in contradictoriu, cu argumente si contra-argumente frumos si inteligent sustinute, care flexeaza mintea si mangaie ego-ul participantilor la discutie (ca ce destepti sunt ei, spunand asa lucruri intelighente) si starnesc admiratia sau invidia, dupa caz, a celor care asista la discutie (ca ce dashtepti sunt aia care vorbesc asa frumos, bre) nu sunt decat "de dragul artei" si ca nu ajuta cu nimic la definirea si intelegerea profunda a unor concepte importante, se va gasi intotdeauna cineva sa imi riposteze de la debilul "dar discutia n-a fost chiar asa lunga" (caci daca a durat 3, 10 sau 15 minute este atat de putin important) pana la o prea-mareata tirada de argumente si contra-argumente logice si inteligente care ar incerca sa imi demonstreze ca "eu nu prea am dreptate". Si daca ma gandesc bine, numai felul in care a fost construita ultima mea fraza care se intinde pe randuri si randuri e un simplu exemplu care imi sustine punctul meu de vedere.
Una e un un manual care iti defineste, explica, demonstreaza niste concepte, una este un articol academic... si cu totul altceva este viata, ce e bine si ce nu e bine... Si sa aplici aceleasi reguli este o mare greseala...

Si in final dreptatea, asa cum o intelegem cu mintea, chiar nu conteaza. Caci... The opposite of every truth is just as true!
Dreptatea nu exista. Doar ingaduinta si intelegerea.
Si sa incerci sa intelegi aceste fraze cu mintea este din nou o greseala... Si sa incerc sa explic cum ar trebui sa intelegi toate astea ar fi o esuare din start. Cea mai buna explicatie pe care o gasesc este ca ar trebui sa iti folosesti bunul-simt. Dar din nou... sa ma pierd apoi in definirea bunului-simt ar fi o alta esuare din start.

Asa ca cel mai intelept lucru pe care pot sa il fac e sa tac :-)
... fara sa uit nimic