Dislikes

Nu mi-a placut niciodata sa cheltui banii altcuiva. Mi se pare degradant si umilitor.
Banii dau celuilalt putere asupra ta. Iar asta iti ia din libertate. Banii indatoreaza. Si nu vad de ce m-as lasa indatorata asa... Indatorata cu o fapta buna sau un gest frumos, da, cu placere datornica! Dar cu bani... bleah! Si bleah pentru toate fetele care o fac!

In acelasi timp nu am apreciat niciodata prietenii (as in boyfrienzii) care nici o cafea/suc nu erau in stare sa dea. Nu de fiecare data, doamne fereste, asa as cadea in varianta "a trai pe banii altcuiva", dar nici niciodata... Un cuvant invatat de la constanteni care merge bine este... chitros, pare-mi-se...

Nu mi-au placut niciodata oamenii care fac ca tine, desi stii ca opinia lor e fix pe dos (caci te-au contrazis inainte). Imi dau o senzatie acuta de nesiguranta si mai ales de pup-in-curism. Ceea ce ma face sa imi fie frica de ei... brrr...

Iar in ultima vreme am inceput sa descopar o alta rasa. Aia carora le suna ceasul biologic. Si care confunda ce e veritabil cu nevoia.
Exemplul cel mai simplu e cand crezi ca o mancare e buna doar pentru ca ti-e foame.
Exemplul cel mai pervers e cand confunzi iubirea cu sexul. Si mai si strigi in gura mare "te iubesc", cand tot ce ar trebui sa spui e "te vreau là, maintenant, tout de suite"!
Exemplul cel mai trist (care a trecut asa tare limita de perversiune, incat e devenit trist, foarte-foarte trist) e atunci cand crezi ca vrei sa te casatoresti cu x, doar pentru ca ai ajuns tu copt de maritis (sau alta varianta foarte intalnita: pentru ca prietenii tai au inceput sa se casatoreasca) si it just happens ca la momentul curent esti intr-o relatie cu x. Ce, vrei sa imi zici ca x e mai bun(a) ca y?! Ha ha! Nope, e doar mai la indemana!
Si totul devine si mai trist... cand vrei un copil. Vrei un copil pentru ca vrei un copil, al tau - sau doar pentru ca ai inceput sa vezi in jurul tau prietenii care au copii si vrei si tu (da, culmea e ca merge exact ca atunci cand erai mic si vroiai si tu masinuta sau papusica pentru ca vedeai la altii). Si nu, nu vrei un copil cu x, ci doar vrei un copil. And it just happens ca esti cu x, ca x vrea si ea/el un copil si... care e concluzia "logica"? - Ca brusc, crezi ca vrei un copil cu x. Pacat ca copiii nu se pot face singuri si pacat ca totul depinde asa tare de ceasul biologic si de varsta la care te coci pentru a face toate astea... in primul rand mare pacat pentru copii, ca nu au nici o vina si pe urma mare pacat pentru tine si pentru tot restul vietii tale...
Si pur statistic vorbind, exista asa multe povesti in care un el sta cu x muuulti ani fara vise, dorinte comune, ce mai, fara sens!... si apoi auzi ca s-a paxat/ logodit/ casatorit/ avut un copil cu y dupa 2-3 luni de relatie. Si te intrebi de ce? :-) Ei, uite de aia!

Si asta cu "la indemana" imi aminteste de o alta categorie care nu imi place... aia care se multumesc cu ce pica. Doar pentru ca e "good and simple enough". But not the best you can get (best as in "best for you")!!... In genul... frumusica, gateste, fara gura mare et elle couche... mergeee! Ce mai... o luam de nevasta, ii facem niste copii si pe urma incercam din rasputeri sa traim fericiti pana la adanci batranete, fara sa ne mai gandim la y,z... :-)

Ei bine, mie imi placi tu pentru ca nu esti ca ei, toti ceilalti!
Because you are and you love the challenge, the surprise, the secret!
Because you know how to dream... the dreams!