Ei bine, am ajuns si eu sa simt ca unele suparari sunt fix degeaba.
Si ca m-as fi putut foarte bine lipsi de ele, ca de fapt nu am dovedit nimic, nu am putut schimba nimic. Ca pana la urma numai bucuria te hraneste, restul te ucide. O pierdere de timp, de resurse si de energie!...
Iata ca am inceput sa ajung (nu zic ca sunt deja acolo) la stadiul de persoana ingaduitoare. Caci daca ar fi sa ma supar, mi-as consuma o energie pe care nu mai sunt dispusa sa o acord. Nu se mai merita!
No comments:
Post a Comment