Femeile astea

Sunt suparata ca nu m-am nascut baiat. Sau fie si fata, dar nu asta care sunt. Nu fata asta care simte in loc sa faca, care este in loc sa aiba, care doarme in loc sa traiasca, care merge in loc sa fuga... si whatever, as putea sa mai insirui cateva perechi de verbe dintr-o categorie si din cealalta, imperecheate de-aiurea, ca merge oricum.

Vreau sa stiu sa mint. Sa mint in fata societatii, asa cum mi s-a spus de mica ca "asta e, asa trebuie sa faci, ca asa se face in societate". N-am putut. Sau in fine, de fapt pot, dar nu reusesc sa ma motivez sa o fac aproape niciodata. La inceput nu o faceam din razvratire poate... stiu si eu?... Mi se parea minciuna si ipocrizie si perfidie si "nu eu". Toti ceilalti pe care eram atat de geloasa ca ei pot si eu nu. Sa fiu ipocrita, adicatelea.

Sunt fata care nu isi gaseste locul, pentru ca prea e frig afara. Da, acum cand sunt 26 de grade. Si pentru ca n-am si eu o girafa pe care sa o tin in curte, sub salcam. Curtea de langa rezervatia mea naturala. Dintr-o zi cu soare. A ma-sii! x-(

Ce ma enerveaza tare, tare de tot e ca desi o astfel de fata va gasi intotdeauna un baiat care nu sa o placa, ci sa o adore pentru nebunia asta a ei si de cele mai multe ori chiar mai multi astfel de musterii... nu vad sa isi gaseasca locul in lume. Lumea nu apreciaza nonconformismul, ciudatenia. Nu te angajeaza nimeni pentru ca traiesti cu capul in stele si esti tanar in spirit si la 50+ de ani. Cui foloseste asta? Lumii trebuie sa ii spui ce se asteapta de la tine sa ii spui! Again, a ma-sii! x-(

__
Ar trebui sa scriu un roman pe tema asta - femeile. Nu ca o sa ajute pe cineva sa ne inteleaga / intelegem mai bine... Ca pentru mine una, vad ca haosul e singura regula. Urasc! Urasc!! Arghh...!!