Friday, January 20, 2012

Ea/Eu

O cunosc dintotdeauna, dar nu am stiut vreodata ca e ea.
Pentru ca e ascunsa, acoperita de mister prafos, si doar daca sapi adanc si numai cu acordul ei, ajungi sa vezi niste sclipiri mocnite, tihnite, ca incet-incet sa te surpinda o fiinta pozitiva si solara.

Ma intreb de ce ne-am obisnuit sa ii admiram pe cei care diseaca lumea in 4, care analizeaza tot ce misca, care emit opinii, foarte des critice si rationale despre actualitatea ce ne inconjoara, facand paralele, emitand teorii, avand curajul sa spuna ca dragostea nu e decat o iluzie si ca nu exista nimic dupa moarte...? De ce ne topim dupa acest tip de oameni stralucitor de destepti, fascinanti, geniali, cinici...? Cand vreodata perspicacitatea si istetimea au adus caldura si alinare unui suflet?...

In schimb, ea e toate de mai sus. Stralucitor de desteapta, fascinanta, geniala. Si ar putea sa fie si cinica... Sunt oameni care sunt destepti numai pentru ei. Ea e desteapta pentru ea si cei din jur. Ea stie cum sa te invete. Analizeaza ca sa iti explice. Critica doar daca e convinsa ca vei vedea vreo morala din critica ei. Iar atunci cand lumea asta ciudata si rea nu-si arata nici o parte buna, incearca sa gaseasca partea buna a partii rele si ti-o arata si tie... Pur si simplu face viata celor din jurul ei mai buna, mai demna de trait si de adus aminte.

Stie sa dezlege deochiul si sa alunge gandurile rele. Sa povatuiasca si sa aline.
Stie sa impleteasca, dar si sa despleteasca iubirea si iertarea. Asa cum prea putine femei stiu sa o faca...

No comments:

Post a Comment