They shoot cats, don't they?

Statusem ingrijorata toata ziua si nu stiam pe unde umbla. Am iesit chiar de cateva ori la fereastra si am strigat-o, dar nu a venit. Intr-un tarziu m-am linistit gandindu-ma ca o sa apara ea cand o sa aiba chef, cum de altfel face de fiecare data...

Intr-un tarziu a aparut. Statea pe pervazul geamului de la camera mea cum statea ea de obicei si era trista... mieuna. Mieuna destul de tare si apasat si ma privea indelung... ca atunci cand isi doreste ceva.

M-am dus la ea, fericita sa o vad dupa atata vreme. Am luat-o in brate ca sa o mangai, gest atat de firesc... De abia dupa ce am ridicat-o si dupa ce mi s-au umplut mainile de sange mi-am dat seama ca ceva se intamplase. Ceva rau. Am incercat sa o mangai ca sa o linistesc, caci plangea atat de dureros cu mieunatul ei. Si atunci m-a lovit... Fusese mutilata. I se taiasera picioarele. Si fusese cusuta la loc. Arata ca o perna moale de blanita, cu un cap de pisica care mieuna. Sangera inca pe mainile mele... si mieuna. Nu foarte tare, dar mieuna plangand sau plangea mieunand... cu atata tristete si durere... Isi pierduse picioarele, iar eu imi pierdusem pisica.

M-am blocat si m-a apucat disperarea cu pisica inca in bratele mele... Nu stiam ce ar trebui sa fac cu ea, cum sa o ajut, cum sa reactionez... Eram disperata. Incepusem sa plang. Ma blocasem in loc. Ma durea sufletul... atat de tare... Plangeam... Mieunam... Nu tare, nu zgomotos, dar de atat de mult timp incat nu mai aveam putere. Nu mai aveam putere pentru nimic. Muream, dar inca traiam. Murisem...

Si incetul cu incetul incepusem sa imi dau seama de singura solutie care mai exista. Atunci a intrat bunica in camera si m-a vazut. Si a inteles. Si atunci s-a dus sa caute o punga. Stiam si singura ce trebuia sa fac, dar inca nu puteam. Era blanita aia atat de moale in mainile mele...

Am pus pisica in punga si i-am luat aerul. A mai mieunat putin, si asta a fost tot.
...

They shoot cats, don't they?
Or at least they cut their legs and then they asphyxiate them.

Am murit.