Daca e sa vorbesc cu cineva de spiritul Craciunului, ce inseamna Craciunul pentru ei, ce iubesc la momentul asta al anului... invariabil mi se construiesc niste imagini idilice cu brad, cu colinde, cu mancare specifica (cat mai multa, cat mai grasa, cat mai purcelush), dar persoana care povesteste despre taina Craciunului e intotdeauna in rolul celui care savureaza toate astea si nu a celui care organizeaza atmosfera sa fie asa.
Cu alte cuvinte, mai degraba am sa aud cuvinte de genul "Stau la gura sobei in timp ce bunica rastoarna mamaliga pentru raciturile de curcan.", si mai rar "M-am dus de dimineata in piata ca sa prind muschiulet din ala proaspat, iar toata dupa-amiza am framantat la cozonaci - care au iesit super anul asta, draga!"
Si uite se face ca... odata cu luna decembrie, lucrurile trebuie sa se faca de la sine, iar eu nu trebuie decat sa ma bucur de ele: zapada sa cada, mancarea sa se faca, bradul sa miroasa, colindele sa cante, moshul sa vina... Zi si tu, ce viata!... Si de ce sa vorbesc aiurea, in cazul meu, nu ma plang, exact asa se intampla, pentru ca de Craciun vin acasa... Dar oare pentru cat timp va mai fi asa?...
Dar nu iti zic ce trist a fost cand mi-am dat seama ca nu e suficient sa imi fac papucii ca mos Neculaie sa vina!... Ce scandalos!
No comments:
Post a Comment