Despre moartea lor...
Pana la urma daca exista ceva ce te poate desparti definitiv de cineva pe care iubesti, numai moartea o poate face. Orice altceva... o cearta, o suparare, cat de mare, nu e decat trecatoare. Si asa si ar trebui sa fie: trecatoare.
Nu am mai vorbit de mult de nici unul din ei. Pentru ca nu puteam vorbi de ei altfel decat cu patima si cu amar. Iar ascultatorii mei incepusera sa se plictiseasca si sa nu ma mai asculte...
Asa ca am tacut mult timp. Si inca tac.
Dar stau si ma intreb... daca ar fi sa moara...
Pana la urma ii iubesc in continuare pentru toate acele motive pentru care i-am iubit intotdeauna. Stiu asta. Iar peste ce mi-au gresit a trecut ceva timp. Si ranile au inceput sa nu fie asa larg deschise. Nu se uita, dar se mai iarta...
Nu va mai fi niciodata ce a fost, si nici ce ar fi putut sa fie... Dar poate am sa stau cu ei la o cafea si sa ma simt bine...
ps: De ce de fiecare data cand iubesc pe cineva, incep sa ii visez moartea?...
No comments:
Post a Comment