Obisnuiai sa o tii de mana si sa ii spui ca o iubesti. Ai plans atata dupa ea... Si ai declarat hotarat ca atunci cand te-a lasat, ti-a marcat viata pentru totdeauna. Si cunoscandu-te, intr-adevar, cred ca asa e...
Acum ca i-ai vazut pozele de la nunta, fericita langa tipul pentru care te-a lasat... Ai inceput sa ii privesti mai cu atentie barbia dubla si cele cateva kg pe care le-a pus de atunci si sa te bucuri cu un ranjet de hiena ca "ce bine ca nu esti tu in locul mirelui". Si bineinteles ca nu ai uitat sa adaugi ca arata "ca o vitzica"...
Ea, prima ta iubire? Ea, fata dupa care ai plans atata? Ea, fata care ti-a schimbat viata total, caci o data cu ea, ti-ai pierdut si prietenul cel mai bun si increderea in oameni si tot? Tocmai ea?... O "vitzica"? Asta e tot ce a mai ramas din tot ce a fost? Unde sunt toate calificativele care descriu tot ce ti-a placut atata de mult la ea? Caci, ma gandesc eu, ca lucrurile care ti-au placut la un om iti vor placea intotdeauna... Unde s-au dus toate, ca sa mai ramana atat de putin? Caci, evident, nici respectul nu mai e. Si probabil ca tocmai asta ma ingrozeste cel mai tare...
Javra!
No comments:
Post a Comment