Despre iertare

- Te-ai mai impacat vreodata cu el?
- Nu. Eu rabd multe oamenilor. Cand insa am scos un om de la suflet, l-am scos pan' la Ziua de Apoi.
- Tu nu poti ierta?
- Daca nu port dusmanie si daca nu ma bucur de raul cui mi-a facut rau, consider ca iert. Alta iertare cred ca de fapt nici nu exista. Dealtfel, mie iertarea ca sentiment de revenire totala, intr-o relatie sufleteasca, imi miroase a ipocrizie. "Ia sa-ti arat eu ce bun sunt si ce generos si cum te iert!". Iertarea nu schimba si nu sterge faptele. Si, fiindca era vorba de Alexandru si de mine, eu n-am ce sa-i iert. Unui om ii accepti firea, nu i-o ierti. Am acceptat zece ani un om greu de suportat si nu l-as mai accepta. Asta este o ecuatie corecta. [...] E o greseala ca o femeie sa se erijeze-n spital de recuperare sufleteasca pentru barbat. Pronosticul nu e totdeauna pozitiv, cum nici la cele de recuperare fizica rezultatele nu pot fi totdeauna de suta la suta.

[Arta conversatiei, Ileana Vulpescu, pag.312]