Eu, in zile cu soare

Am fost acasa. 3 zile. Scurte si rapide, grabite chiar.
N-am dormit bine si n-am mancat mult. Seara nu puteam sa adorm, dimineata auzeam tot ce se intampla in jurul meu si continuam sa dorm asa, caci de trezit nu puteam. Si cand in sfarsit ma sculam din pat, era de fiecare data cu durere de cap. Iar de mancat... a fost in locuri diferite, mai degraba deloc decat putin, iar dupa ce in sfarsit am gustat savori pe care le anticipasem, gen spanac cu usturoi, mici, pilaf, copanele de pui, muraturi, vin demi-sec bun-bun si must... mi-a fost rau. Stomacul meu s-a decis sa nu proceseze asa cum trebuia. Deh... a uitat, saracul, ce e bun!...

Dar am vazut lume. Pe G si A si R. Si imi place mult A. Mult-mult. Iar G e frumoasa. Iar R e rebel-altfel decat astia pe care ii stiam de varsta lui. Imi plac rebelii-altfel.
Si pe mamaia. Care a plans cand i-am cantat La Multi Ani. Nu-mi place cand oamenii plang. Si pe doamna O. Care e tanara si spirt. Si vie, asa cum sper sa fiu si eu cand am sa fiu ca ea.
Si pe aia mica, care nu mai e mica. Si care e deconectata de lumea mea, total in lumea ei, care crede ca unghiile, baietii si fondul de ten conteaza.
Si pe tata, care e un "prin excelenta masculin" in continuare.
Si pe mama... care... care... ma unge pe suflet si ma apasa pe butoanele care trebuie. Dupa cum zice tata... "avem noi frecventa noastra"... Si e bine asa, zic.

Am adrenalina in sange. Si endorfine. Sunt nedormita si nemancata. Si atat de fericita. As vrea sa am vesnic in buzunar pastiluta asta care ma face asa cum sunt acum. Dar desi tocmai am luat-o, nici nu stiu ce e...
E o combinatie de familie, planuri care se incheaga, momente pretioase cu oameni la fel.