Intr-adevar, ce e asa important?!?! Ce naiba e asa important?!?!
Ce e asa important ce culoare are scaunul si daca culoarea peretilor se acorda cu cea a fetelor de masa? Cate baloane sunt in sala si unde sunt agatate? Lampadare, lumini, muzica? Vin, sampanie, apa? Apa! Fois gras?!?
De ce nunta trebuie sa fie de vis si de ce aceasta isterie a planificarii in cele mai mici detalii, cat de nesemnificative? Caci sa nu-mi zici ca marturiile sunt altceva decat ne-sem-ni-fi-ca-ti-ve?!?
Tocmai am decis ca nu ma intereseaza!... ce mancam. Ce bem. Ce culoare au florile de pe masa. etc.
Am cateva opinii legate de rochia, pantofii, parul, machiajul si de culoarea buchetului meu. Si nici alea nu sunt prea puternice. In rest, fie ce-o fi!
Inteleg mai degraba ce sens au ritualurile complicate si detaliile unei inmormantari. Uiti pe moment, te fac sa suporti mai usor durerea, sa ignori si sa amani realitatea, te ajuta sa te concentrezi pe nimicuri in loc sa te lasi cuprins de deznadejde, care oricum va veni, dar macar va fi dupa, dupa ce toate acele multe lucruri care sunt de facut s-au terminat.
Asa ca... zi-mi si mie - ce e asa important ce marturii dai la invitati?!
Sau nunta e de fapt o inmormantare? A dragostei poate?... Un vartej menit sa te faca sa... uiti? Sa uiti ce?... ce urmeaza dupa?... Si de ceee?!?Imi pare bine ca de la inceput am avut cateva lucruri clare in cap. Nu stiu cum au ajuns acolo, dar mi s-au aratat lipezi ca buna-ziua, fara sa le caut prea mult.
Am stiut ca nu vreau rochie de mireasa, nu vreau voal si vreau un tatuaj. Si am mai stiut ca nunta in sine nu conteaza! Ci doar ce vine dupa! Si ca cam asta e tot.
No comments:
Post a Comment