Daca nu as fi scris aici de cateva ori ca mi s-a zis ca sunt frumoasa, as fi zis ca nu mi se zice niciodata... pentru ca astfel de momente le uit... ca multe altele.
Dar uite ca mi s-a zis. Din nou si din nou.
Si e cu atat mai funny cu cat am cunoscut multe persoane noi deodata sau intr-un timp foarte scurt si de parca s-ar fi vorbit cu totii de dinainte, toata lumea a fost de aceeasi parere si mi-au si zis-o: t'es tellement belle! :-)
Daca mi se mai intampla, risc sa incep sa cred ca au dreptate :))
PS: prin floarea asta mi s-a transmis ceea ce a trebuit sa mi se transmita de la mama, de la bunica, de la sora bunicii, de la strabunica, de la Nigotesti, originea tuturor lucrurilor...
PPS: trebuie sa aflu si cum se cheama floarea asta, ca nu am stiut niciodata. sau poate ca nu e necesar, ca nu trebuie neaparat sa stii sa vorbesti despre lucrurile cu adevarat importante ca ele sa fie importante. important e ceea ce oricum este. iar despre ceea ce vreau sa vorbesc eu acum, este. chiar daca nu vorbesc :-) I'm grateful!
se numeste popular - cercelus, stiintific - fuchsia
ReplyDelete