Radicalul si funditza

Imi caut ganduri neimportante. Ma interesez despre cum se face zacusca cu ciuperci, cum se trage un tiv la masina si despre decoratiuni interioare (mai nou, descopar mirajul cutiilor de inox). Lucruri... simple, frivole. Prostii de fata.

Dar dilema utilizarii criteriilor cuadratice relative sau absolute pentru numere mici ma arde mai adanc. Si face ca dilemele mele existentiale sa fie a dracului de inteligente, cand de fapt as prefera doar sa aiba aere de intello-snob. Gen... draga, ce culoare de faianta in baie ar fi mai faina - alb-gri-crem à la simplicité sau verde-albastru à la marinière/aquatique?!?...
Dar stii ce ma enerveaza teribil in toata povestea asta? Ca oricat as vrea sa gasesc placere in sarmale, orice interes de genul asta mi se pare futile, pointless. M-a facut mama balanta, care cand e deep in shit in chestii hard-core viseaza la scoici, sushi si lumanarele, iar cand are timp sa savureze o inghetata si sa admire o fetitza cu rochitza cu funditza, vrea un radical si-o integrala.
Dupa cum ziceam, m-a facut mama balanta, damn it!

And in case I ever wonder again: cand lucrez cu numere mici, mai bine folosesc criterii absolute (cuadatice sau nu). Sau eventual si relative, dar modificate un pic. Gen 1) punem un +1 la numitor (God, numai denominator sau dénominateur imi venea in cap) sau 2) punem la numitor=max(numitor, Threshold), ca sa fim siguri ca nu avem un numitor prea mic, si drept urmare, rezultat final gigantic (gen relErr=49 si relMSE=2401 pentru X_real=0.001 si X_estimated=0.05 - si ce e aia eroare relativa de 49?!?). Ca pana la urma sa zic ca am decis sa folosesc criterii absolute, pe valori normalizate in prealabil. I am a maso and I hate it!

Si cred ca pana la urma am sa votez cu à la simplicité. Si cu o oja roz bonbon.