Intotdeauna am fost...
Nu suficient de slaba, cu picioarele putin cam plinute, cu fata cam rotunda si prea bucalata, cu parul frumos (asa mi s-a spus intotdeauna), desi onduleurile alea nu s-au asezat niciodata bine, intotdeauna am avut parul in dezordine, de parca de abia m-as fi trezit din somn.
Eram salbatica si imi doream sa fiu altfel, mai sociabila si mai zambitoare, dar nu faceam niciodata nici un efort. Pentru ca aveam impresia ca nu stiu sa zambesc, pentru ca daca as fi zambit, cineva ar fi ras de zambetul meu, pentru ca ceilalti din jurul meu care zambeau si de care imi placea atat de mult cum zambeau... erau cu mult mai sus decat mine, iar eu nu as fi putut niciodata fii la fel ca ei... atat de... frumosi si siguri pe ei.
Acum sunt...
Asa cum mi-am dorit intotdeauna sa fiu. Acum am kilogramele pe care mi le-am dorit intotdeauna, picioarele zvelte si abdomenul plat, fundul mic, dar in continuare la fel de impertinent si talia la fel de mica, daca nu poate mai mica, chiar... Acum am privirea mai matura, iar ridurile fine care au inceput sa apara nu ma deranjeaza in sine... poate ma deranjeaza mai mult cand din oglinda ma priveste un chip obosit, care a plans in ultimele 24 de ore, dar ridurile care sunt atat de evidente atunci nu au nici o vina. Acum am parul la fel de ravasit, dar nu stiu de ce, mi se pare mult mai sexy asa.
Acum sunt la fel de salbatica si in continuare imi doresc sa fiu altfel si in continuare nu fac nici un efort pentru asta. De data asta, pentru ca stiu ca pot sa fiu asa cum vreau sa fiu, dar mi s-ar parea prea mult a fi o masca falsa, pur si simplu aplicata cu buna stiinta. Si in definitiv nu ar fi poate nimic rau in aplicarea unui zambet pe fata mea, daca as putea sa o fac fara sa imi dau seama. Premeditarea lui mi se pare a fi mult prea parsiv.
Acum ceilalti nu imi mai par mai frumosi decat mine. Nu ma mai impresioneaza atat de mult siguranta de sine, zambetul, sharmul sau acel "savoir faire" in "a sti sa te invarti" in societate. Acum ma intereseaza mai mult ce se afla in spatele mastii atat de sclipitoare... esenta.
Acum arat cum vreau sa arat si sunt cine vreau sa fiu. Si pot fi si altcineva daca vreau, asa cum vreau, cand vreau... ca nu prea vreau, asta e alta poveste :-) Dar toate astea, deja nu mi se mai par suficiente...
Acum vreau inteligenta, rabdare, perseverenta si navitate copilareasca... liniste, echilibru, maturitate si intelepciune...
Frumusetea e atat de relativa... Nu as fi crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu asa cum mi-am dorit intotdeauna, dar sa nu imi mai pese...
Nu suficient de slaba, cu picioarele putin cam plinute, cu fata cam rotunda si prea bucalata, cu parul frumos (asa mi s-a spus intotdeauna), desi onduleurile alea nu s-au asezat niciodata bine, intotdeauna am avut parul in dezordine, de parca de abia m-as fi trezit din somn.
Eram salbatica si imi doream sa fiu altfel, mai sociabila si mai zambitoare, dar nu faceam niciodata nici un efort. Pentru ca aveam impresia ca nu stiu sa zambesc, pentru ca daca as fi zambit, cineva ar fi ras de zambetul meu, pentru ca ceilalti din jurul meu care zambeau si de care imi placea atat de mult cum zambeau... erau cu mult mai sus decat mine, iar eu nu as fi putut niciodata fii la fel ca ei... atat de... frumosi si siguri pe ei.
Acum sunt...
Asa cum mi-am dorit intotdeauna sa fiu. Acum am kilogramele pe care mi le-am dorit intotdeauna, picioarele zvelte si abdomenul plat, fundul mic, dar in continuare la fel de impertinent si talia la fel de mica, daca nu poate mai mica, chiar... Acum am privirea mai matura, iar ridurile fine care au inceput sa apara nu ma deranjeaza in sine... poate ma deranjeaza mai mult cand din oglinda ma priveste un chip obosit, care a plans in ultimele 24 de ore, dar ridurile care sunt atat de evidente atunci nu au nici o vina. Acum am parul la fel de ravasit, dar nu stiu de ce, mi se pare mult mai sexy asa.
Acum sunt la fel de salbatica si in continuare imi doresc sa fiu altfel si in continuare nu fac nici un efort pentru asta. De data asta, pentru ca stiu ca pot sa fiu asa cum vreau sa fiu, dar mi s-ar parea prea mult a fi o masca falsa, pur si simplu aplicata cu buna stiinta. Si in definitiv nu ar fi poate nimic rau in aplicarea unui zambet pe fata mea, daca as putea sa o fac fara sa imi dau seama. Premeditarea lui mi se pare a fi mult prea parsiv.
Acum ceilalti nu imi mai par mai frumosi decat mine. Nu ma mai impresioneaza atat de mult siguranta de sine, zambetul, sharmul sau acel "savoir faire" in "a sti sa te invarti" in societate. Acum ma intereseaza mai mult ce se afla in spatele mastii atat de sclipitoare... esenta.
Acum arat cum vreau sa arat si sunt cine vreau sa fiu. Si pot fi si altcineva daca vreau, asa cum vreau, cand vreau... ca nu prea vreau, asta e alta poveste :-) Dar toate astea, deja nu mi se mai par suficiente...
Acum vreau inteligenta, rabdare, perseverenta si navitate copilareasca... liniste, echilibru, maturitate si intelepciune...
Frumusetea e atat de relativa... Nu as fi crezut niciodata ca am sa ajung sa fiu asa cum mi-am dorit intotdeauna, dar sa nu imi mai pese...
No comments:
Post a Comment