Varsta dilemelor

Dilemele... nu au varsta. Au existat si vor exista in noi... la nesfarsit...
Cu totii avem intrebari. Intrebari si probleme clasice varstei la care suntem.
Cand eram mica, eu (si probabil si multi alti copii de varsta mea) ma intrebam daca...
- daca toti oamenii vad la fel... aceleasi culori, aceleasi forme, aceeasi lumina
- extrapoland ideea asta, ma intrebam daca toti oamenii simt durerea la fel... daca cadem amandoi, ne doare la fel?
- daca in secunda in care eu ma gandeam la el si el se gandea la mine
- daca mi-am visat vreodata viitorul
- daca pot sa fac vraji... asta inca ma mai intreb si acuma :-)
- daca nu cumva, asa cum cream eu lumea papusilor mele, si lumea noastra nu este decat creatia unor fetite din alta lume
- daca asa cum lumile in dimensiuni diferite fac acelasi obiect sa aiba reprezentari diferite, asa si oamenii diferiti fac ca aceeasi lume, adevar, sentiment... sa fie diferite si nu mai putin valabile concomitent
- daca nu cumva oamenii l-au inventat pe Dumnezeu din necesitate, din necesitatea de a avea un sprijin atunci cand nu mai exista nici unul

Cand am mai crescut, ma intrebam daca...
- daca toti oamenii din lumea asta au avut macar o data in viata lor probleme existentiale... si asta, pentru ca unii din ei par atat de relaxati, maturi, intelepti, intangibili de orice durere care exista in cercul meu inchis
- daca oameni diferiti iubesc "mai tare" sau "mai putin"... si o data cu asta, cat de tare poti iubi si cat de tare este bine sa iubesti fara a risca sa transformi totul intr-o drama
- ce este fericirea... care ingrediente sunt necesare, care sunt optionale
- cat de mult poti indura intr-o relatie
- ce este "corect" sa faci, sa zici, sa gandesti
- ce poti ierta si ce nu
- ce sens are... sa muncesti, sa vorbesti, sa mananci, sa zambesti...

Si intotdeauna am crezut ca ma voi indragosti iremediabil de cel care va putea sa imi ofere toate raspunsurile la toate intrebarile mele care nu se mai termina... Dar nimeni nu mi-a dat nici un raspuns pana acum.

Si cred ca pe masura ce zilele trec, alte si alte intrebari or sa apara... mereu altele, altele, fara oprire... la nesfarsit...
De exemplu acum ma intreb daca ma voi linisti vreodata... sau daca as putea face ceva macar ca sa ma linistesc... ssshh... liniste... calm... echilibru...