Daca ar trebui sa fiu cu cineva in competitie, ar fi cu mine insami. Si atat.
De unde vine aceasta permanenta nevoie de a nu pierde?... Nu am zis de a castiga! E doar de a nu pierde.
Si ma gasesc intr-o vesnica competitie in orice situatie oricat de banala, cu oricine oricat de linistit. Ma lupt cand nu am ce castiga. Ma lupt contra celor care nu mi se opun. Ma chinui singura. Degeaba.
Ma simt ca atunci cand eram mica si jucam ceva (piticot, table, sah, carti, remi). Si cand ma suparam daca pierdeam. Nu intelegeam ce insemna "placerea de a juca", nu intelegeam ce insemna "trebuie sa pierzi ca sa inveti sa joci". Iar daca jucam in mai multi si ieseam chiar pe ultimul loc, erau mari sanse sa plang.
Deci repet: Daca ar trebui sa fiu cu cineva in competitie, ar fi cu mine insami! Si atat!
No comments:
Post a Comment